Yousuf Karsh, “zeul” fotografiei de portret din secolul 20
Fotografia de portret este greu de realizat la nivel profesionist. E poate cea mai pretentioasa si cea mai complexa fotografie, dupa cea de peisaj sau cea arhitecturala. Cu toate astea Yousuf Karsh a reusit sa ii dezlege aproape toate misterele si sa o aduca rapid la rang de arta. Cu multa rabdare si munca cat cuprinde fotografiile sale de portret au fost intotdeauna apreciate si cautate.
Yousuf Karsh, supravetuitor al genocidului armean, a fost unul dintre cei mai buni fotografi care a stiut sa exploreze si sa puna in valoare fotografia de portret. Este de altfel unul dintre cei mai mari fotografi de portrete din secolul 20.
Karsh migreaza in Canada odata ce genocidul armean a devenit un pericol real. In anii 1930 il gasim ca fotograf important in Ottawa, unde si-a trait aproape toate viata de adult. Nascut in 1908, pe 23 decembrie, in Mardin, Diyarbekir Vilayet, Imperiul Otoman, Yousuf a avut si doi frati, Jamil si Malak, al doilea fiind tot fotograf mai tarziu in viata. Tatal sau vindea mobila, covoare, condimente si calatorea mult, in vreme ce mama, care era o femeie educata, o raritate in acea perioada complicata, se ocupa de copii.
In timpul genocidului armean o parte din familia sa a fost ucisa, asa ca Yousuf si parintii, fratii se refugiaza intr-o tabara din Alep, Siria, in 1922. E trimis de familie in Canada, in Halifax, Noua Scotie in 1923, pe o nava ce pleca din Beirut. Se muta in Sherbrooke, Quebec ca sa stea cu unchiul din partea mamei, un fotograf specializat pe portrete.
Urmeaza cursurile liceului din oras, doar pentru un an insa. Vorbea deja franceza, engleza cat sa se inteleaga cu oamenii, nu avea bani si nici scoala din pacate. Unchiul l-a initiat in tainele fotografiei, a lucrat pentru el o vreme. Tot el ii ofera o camera moderna pentru vremurile acelea. Intre 1928 si 1931 Yousuf e ucenic in Boston, Massachusetts pentru Joh. H. Garo, fotograf armean de top din America acelor vremuri.
In Ottawa, Karsh a lucrat pentru fotograful John Powis, primele fotografii fiind facute pentru trupe de teatru locale. Deja din 1932 isi deschide si primul sau studio profesional, la al doilea etaj al unei caldiri din strata Sparks 130, viitoarea Hardy Arcade. Acolo ramane pana in 1972, cand il vom gasi la Château Laurier.
Atrage atentia imediat primului ministru canadian Mackenzie King, care l-a ajutat sa aiba sesiuni foto cu demnitarii ce veneau in vizita. E introdus in cercul social Rideau Hall, portretele Lordului Bessborough, guvernator general intre 1931 si 1935, sunt publicate peste tot. Yousuf ajunge dintr-odata sa isi expuna fotografiile in cadrul Salonului International de Fotografie de la Galeria Nationala canadiana.
De-a lungul carierei sale stralucite, Karsh a fotografiat pe „oricine era cineva”. Cand s-a pensionat si a renuntat la fotografie, in 1992, peste 20 de fotografii facute de el aparusera pe coperta revistei Life. Lumina dramatica, de accentuare, o semnatura a stilului sau fotografic si a portretelor, era elementul ce individualiza orice fel de fotografie realizata de acesta. Fiecare subiect din fotografiile sale era studiat, se discuta cu omul ce urma sa fie fotografiat. Se folosea adesea de recuzita in portrete, multe relevante raportat la profesia subiectului ce urma sa fie fotografiat.
Cea mai cunoscuta fotografie a sa este de departe cea a primului ministru britanic, Winston Churchill. Fotografia a fost realizata pe 30 decemebrie 1941, in parlamentul canadian din Ottawa, dupa ce Churchill a avut celebrul sau discurs despre Al Doilea Razboi Mondial.
William Lyon Mackenzie King s-a ocupa de aranjarea sesiunii foto. Postura si expresia faciala interesante ale lui Churchill individualizeaza si mai mult fotografia, reflectare perfecta a atmosferei si temerilor din tara, din Anglia. Karsh a ramas celebru si pentru gestul sau: i-a luat din gura tigara lui Churchill chiar inainte de expunerea necesara pentru fotografiere. Churchill nu a agreat gestul si in fotografie se poate observa nemultumirea sa.
Fotografia sa a intrat in istorie drept cea mai reprodusa poza, fiind cel mai iconic si usor de recunoscut portret fotografic. De-a lungul celui De-al Doilea Razboi Mondial, Yousuf Karsh a continuat sa fotografieze figuri politice si militare, lideri importanti, dar si scriitori, actori, artisti, muzicieni, celebritati ale vremii si chiar oameni de stiinta, mai ales dupa razboi au aparut multe fotografii cu astfel de oameni.
Ernest Hemingway ajunge sa fie fotografiat si el in 1957, la fel si George Bernard Shaw, Dwight D. Eisenhower, in calitate de general, Georgia O’Keeffe, artist american, Nikita Khrushchev, lider sovietic. Dincolo de fotografierea celebritatilor si VIP-urilor vremii, Karsh fotografia in ultima parte a carierei sale si muncitori in Windsor, Ontario, de la compania Ford Canada, la care s-au adaugat fotografii pentru Canadair, utilizate in reclame. Fotografii de peisaj cu Roma si Tara Sfanta au fost incluse in carti in colaborare cu Bishop Fulton J. Sheen
Studioul de la Château Laurier a fost inchis in iunie 1992. Ultimele sesiuni foto au fost in mai 1993 cu Bill Clinton, pe atunci presedinte, si prima doamna Hillary.
In viata personala Karsh nu a fost foarte fericit. A avut o prima casatorie cu Solange Gauthier din 1939. A cunoscut-o in 1933, juca la teatru. Emigrase si ea in Canada din Franta, inca de cand era micuta. S-au mutat initial in apartamentul ei, iar din 1940 intr-o locuinta Little Wings de pe raul Rideau, in afara Ottawa. Din pacate prima sa sotie moare de cancer in ianuarie 1961.
Se recasatoreste cu Estrellita Maria Nachbar, scriitoare medicala in august 1962. Din 1972 pana in 1992 au trait la al treilea etaj din Château Laurier, dar aveau si apartament, studio si Little Wings in Manhattan. Nu au avut urmasi.
Karsh se muta intr-un final in Boston, in 1997. Moare in iulie 2002 in urma unor complicatii aparute dupa o operatie. Ceremonia de inmormantare privata a fost tinuta in Ottawa, urmand ca inmormantarea sa aiba loc in cimitirul Notre Dame din Ottawa.