Helmut Newton, fotograful de moda pentru care sexualitatea feminina a fost sursa de inspiratie

Fotografia de moda este un gen foarte greu de abordat, indiferent ca ai experienta de ani buni sau esti la inceput de drum in fotografie. Putini sunt cei care au avut curajul sa se aventureze in acest univers si sa incerce sa iasa in evidenta prin portretizarea unor elemente tabu legate de feminitate.

Helmut Newton, „Regele Perversitatii”, cum era supranumit in epoca, a fost printre putinii care a reusit sa surprinda sexualitatea feminina si erotismul intr-un mod inedit, socant, dar interesant, dincolo de orice prejudecati si comentarii.

Helmut Newton s-a nascut la Berlin, in 1920, din parinti evrei. Tatal sau, Max Neustadter, era proprietar al unei fabrici de nasturi si catarame. Newton urmeaza Heinrich-von-Treitschke-Realgymnasium si Scoala Americana din Berlin. Inca de la varsta de 12 ani incepe sa cocheteze cu fotografia si isi cumpara primul aparat foto, iar din 1936 a lucrat pentru fotografa germana Yva (Elsie Neulander Simon).

Probleme pe care le aveau evreii la vremea respectiva au dus la pierderea controlului asupra fabricii detinute si la momente dramatice pentru tatal sau, care a ajuns si intr-un lagar de concentrare in timpul Noptii de Cristal, pe 9 noiembrie 1938-in timpul unui un pogrom nazist violent, organizat impotriva evreilor din Germania si Austria.

Familia paraseste Germania si se refugiaza in Argentina. Newton a primit un pasaport imediat dupa ce a implinit 18 ani si a parasit Germania pe 5 decembrie 1938. La Trieste, s-a imbarcat pe Conte Rosso, impreuna cu aproximativ 200 de oameni care fugeau si de nazisti, intentionand sa calatoreasca in China. Ajuns in Singapore, Newton a ramas acolo, mai intai pentru scurt timp, lucrand ca fotograf pentru Straits Times, si apoi ca fotograf de portrete.

Newton e trimis in Australia la bordul navei Queen Mary, ajungand la Sydney pe 27 septembrie 1940. Pentru o perioada a stat intr-o tabara din Tatura, sub escorta armata. Newton a fost eliberat in 1942 si a lucrat pe un post de culegator de fructe in Northern Victoria. In august 1942, s-a inrolat in Armata Australiana si a lucrat ca sofer de camion. Dupa razboi si-a schimbat numele in Newton, in 1946.

Dupa doi ani se casatoreste cu actrita June Browne, cunoscuta in epoca dupa numele de scena June Brunell. Peste ceva ani avea sa devina si ea un fotograf de succes, sub pseudonimul ironic Alice Springs, dupa Alice Springs, orasul din Australia Centrala.

In 1946, Newton a infiintat un studio pe Flinders Lane din Melbourne si a realizat fotografii de moda, teatru si industriale in anii prosperi de dupa razboi. In mai 1953 avea prima expozitie alaturi de Wolfgang Sievers, un refugiat german ca si el, care servise si el in aceeasi companie. Expozitia, New Visions in Photography” a avut loc la Federal Hotel din Collins Street si a fost probabil prima prezentare a fotografiei New Objectivity in Australia. Newton a devenit partener cu Henry Talbot, un alt evreu german, care fusese si el la Tatura, iar asocierea sa cu studioul a continuat chiar si dupa 1957, cend Newton a parasit Australia si s-a stabilit la Londra.

Fotograful de moda Newton a obtinut o comanda pentru a ilustra moda intr-un supliment special australian pentru revista Vogue, publicat in ianuarie 1956. A castigat un contract pe 12 luni cu British Vogue si a plecat la Londra in februarie 1957, lasandu-l pe Talbot sa se ocupe de afaceri. Newton a renuntat la colaborarea cu revista inainte de sfarsitul contractului si a plecat la Paris, unde a lucrat pentru reviste franceze si germane. A revenit la Melbourne insa in martie 1959 pentru un contract cu Australian Vogue.

Newton si sotia sa se stabilesc in cele din urma la Paris, in 1961, si munca sa ca fotograf de moda a continuat. Fotografii realizate de el au aparut in reviste, inclusiv editia franceza a Vogue si Harper’s Bazaar.

Stilul fotografiilor lui Newton era diferit. Predominau fotografii erotice, stilizate, adesea cu subtexte sado-masochiste si fetisiste. Un atac de cord in 1970 i-a redus mult implicarea in fotografie, dar incurajarile sotiei sale l-au determinat sa continue cu fotografia. Seria „Big Nudes” din 1980, realizata in studio, a fost un alt moment definitoriu pentru cariera sa.

A urmat portofoliul sau „Naked and Dressed” si, in 1992, „Domestic Nudes”, care a marcat apogeul stilului sau erotico-urban. Newton a lucrat si in portretistica si studii mai fanteziste, dar fara a avea un succes atat de mare.

Ceva mai tarziu realiza o serie de pictoriale pentru Playboy, inclusiv Nastassja Kinski si Kristine DeBell. Printurile originale ale fotografiilor din pictorialul sau din august 1976 cu DeBell, „200 Motels, or How I Spent My Summer Vacation”, au fost vandute la licitatiile de arhive Playboy de catre Bonhams in 2002 pentru $21,075, si de catre Christie’s in decembrie 2003 pentru $26,290.

Incepand cu anii 1970, Newton a folosit in mod regulat aparate foto Polaroid si film pentru a obtine o vizualizare imediata a compozitiei si iluminarii, in special pentru fotografia sa de moda. Fotografiile Polaroid serveau si ca un caiet de schite, unde erau multe note despre model, client, locatie si data. In 1992, Newton a publicat Pola Woman, o carte care continea doar fotografiile sale Polaroid.

Helmut Newton a locuit atat in Monte Carlo, cat si in Los Angeles, California, unde si-a petrecut iernile la Chateau Marmont, unde se retragea de altfel anual incepand cu 1957. Pe 23 ianuarie 2004 a suferit un atac de cord grav, in timp ce conducea pe Marmont Lane de la Chateau Marmont catre Sunset Boulevard. A ajuns in stare critica la Centrul Medical Cedars-Sinai, dar medicii nu l-au putut salva si a fost declarat mort. Cenusa sa a fost ingropata la Stadttischer Friedhof III din Berlin.

In 2025, vasta opera a lui Helmut Newton din campaniile publicitare din anii 1980 a fost prezentata de Pomellato in zona centrala de moda a Parcului Omotesando Crossing din Tokyo.

Newton ramane unul dintre cei mai importanti fotografi ai secolului XX, reusind sa impresioneze si sa socheze adesea cu scenariile adesea controversate, cu o compozitie fotografica unica si cu surse de inspiratie obisnuite, banale in aparenta, ziare, situatii din viata reala sau fotografii stil paparazzi.

Cel mai interesant le el era capacitatea sa de a face o fotografie bine planificata sa para proaspata si dinamica. Majoritatea lucrarilor lui Newton au fost realizate pe strazi sau in interioare. Pentru el „o femeie nu traieste in fata unei hartii albe. Ea traieste pe strada, intr-o masina, intr-o camera de hotel”. Inspiratia pentru fotografiile sale cele mai reusite a venit probabil si de la fotograful documentar german Erich Salomon, de Brassai, cu care a stabilit o prietenie, si de la Aleksander Rodchenko.

Ceea ce a reusit el sa faca a fost radicalizarea fotografiei de moda, redefinind modul in care femeile erau portretizate in publicitatea pentru haute couture. Newton a deschis calea astfel pentru ca fotografia de moda sa devina mai provocatoare si mai indrazneata. Incorporand in lucrarile sale teme complexe de sexualitate si dorinta, a aratat inca o data, daca mai era nevoie, ca fotografia de moda nu trebuie sa fie banala si sigura, ci avea scopul de a explora conditia umana in toata profunzimea ei.

Prin aducerea unui element jurnalistic in fotografia sa, el a infuzat astfel fotografiile cu interes uman. Ideea de baza care transpare din portofoliul sau vast e simpla: sexualitatea femeilor poate fi o sursa de putere.

Newton a imprumutat de la cinema, erotica, jurnalism si arta, fara sa dea crezare distinctiei dintre formele de arta de inalta si joasa clasa, o tema impartasita de multi artisti moderni. Admiratia lui Newton pentru cinema, in special pentru Film Noir, este evidenta in preferinta sa pentru filmul alb-negru, femeile seducatoare si elementele narative misterioase. El utilizeaza decoruri elaborate, scene extrem de pozate si, desigur, vestimentatie glamour, dar in esenta fotografiilor, acestea sunt intotdeauna in slujba transmiterii emotiei umane.

Cand Newton si-a inceput cariera in anii 1950, fotografia de moda era in general sigura si conventionala. Inspirandu-se din cinema, fotografia erotica si jurnalism, el a creat fotografii pline de dorinta si emotie care au depasit limitarile generice ale fotografiei de moda si au revolutionat publicitatea pentru moda de inalta clasa. Ashish Sensarma, CEO al brandului de lenjerie Wolford, spunea despre fotografia lui Newton ca „a capturat ADN-ul brandului prin fotografie”.

Fundatia Helmut Newton, infiintata in 2003, a consolidat si mai mult aceasta reputatie impecabila si continua sa ofere o platforma pentru fotografia sa, precum si pentru lucrarile lui June Newton, sotia sa.