Gordon Parks, fotojurnalistul care a dezvaluit prin fotografie problemele legate de drepturi civile, saracie si viata grea a afro-americanilor

Fotografia nu e doar un mediu perfect pentru a transmite mesaje, pentru a arata realitatea asa cum e ea, zi de zi. Aceeasi fotografie poate scoate la iveala si aduce in atentia publicului si marile probleme si tare ale societatii din anumite perioade.

Gordon Parks, fotojurnalist renumit in perioada anilor 1940-1970, si-a propus, si a reusit, fara prea mare efort, sa aduca in prim-plan probleme legate de drepturi civile, de saracie si de viata afro-americanilor, fara a fi strain nici de fotografia glamour si de moda.

Gordon Roger Alexander Buchanan Parks se nastea in Fort Scott, Kansas, pe 30 noiembrie 1912. Tatal era fermier, asa ca avea mereu pe langa el animalute si culturi de tot felul, hrana din belsug. Gordon era de altfel cel mai mic din cei 15 copii ai familiei.

A urmat cursurile unei scoli elementare segregate, liceul la care mergea avea si elevi de culoare, si elevi albi, elevii de culoare nu aveau voie sa participe la sporturi diverse sau sa mearga la activitati scolare sociale. Cat despre continuarea educatiei si facultati, studii inalte, nici nu se punea problema.

La doar 11 ani, Parks a fost aruncat de trei colegi albi in raul Marmaton, crezand ca acesta nu putea inota… A scapat teafar pentru ca, din fericire, stia sa inoate. La 14 ani si-a pierdut mama. La scurt timp dupa decesul mamei e trimis in St. Paul, Minnesota, ca sa locuiasca cu sora sa si sotul. La 15 ani, pentru ca nu se intelegea cu familia unde statea a ramas pe strazi, fiind dat afara.

Ca sa castige bani si sa supravietuiasca, Gordon a lucrat pe unde a putut: a fost cantaret, solist, a cantat la pian, a lucrat pe autobuze, a jucat si baschet. In 1929, pentru o scurta perioada de timp lucreza intr-un club select pentru „gentlemeni”, Minnesota Club. Singurul lucru bun pentru el era biblioteca, de unde putea lua carti si citi cat de mult dorea. Dupa ce clubul a dat faliment a luat un tren si a plecat spre Chicago, unde si-a gasit de munca intr-un hotel de lux…

Parks avea 28 de ani cand a fost de-a dreptul socat de fotografiile migrantilor veniti sa lucreze in tara, fotografii vazute intr-o revista. Isi cumpara prima camera foto, Voigtländer Brillant, pentru doar 12.50 dolari, din Seattle, Washington si invata de unul singur tainele fotografierii. Cei care i-au developat rolfilmul l-au aplaudat pentru poze si l-au indemnat sa colaboreze cu un magazin cu haine de dama din St. Paul, Minnesota, al carui patron era Frank Murphy.

Marva Louis, sotia boxerului Joe Louis, a remarcat si ea fotografiile lui Parks si l-a incurajat sa se mute in Chicago, in 1940. Acolo se specializeaza in portrete business si in fotografii ce infatisau femeile din inalta societate. Evident, s-a concentrat mult pe afro-americani si viata lor, iar de aici a ajuns sa primeasca Bursa Julius Rosenwald, in 1942, fiind platit cu 200 dolari pe luna, plus ca a facut parte din Farm Security Administration (FSA).

In urmatorii ani, Gordon s-a mutat de la un job la altul, a fost freelancer pe partea de portretistica si fotografie de moda. A fotografiat si documentat viata din ghetoul negrilor din South Side, iar in 1941 castiga de la FSA o alta bursa.

Roy Stryker s-a ocupat de formarea sa la FSA, acolo realizand si prima sa fotografie care a devenit cunoscuta in toata lumea, American Gothic, Washington, D.C., denumire ce a fost pusa dupa pictura si mai celebra American Gothic de Grant Wood. Ideea fotografiei i-a venit dupa ce a vazut prin restaurante rasism in cea mai pura si brutala forma, la fel si in magazine de tot felul.

Dupa ce nu a mai lucrat pentru FSA, Parks ramane in Washington, D.C., de data asta lucrand in calitate de corespondent pentru Office of War Information, unde a fotografiat 332d Fighter Group, format doar din oameni de culoare, Tuskegee Airmen. Nu a putut merge cu ei in teatre de razboi, de operatiuni, asa ca si-a dat demisia.

Dar merge alaturi de Stryker la Standard Oil Photography Project in New Jersey, unde a trebuit sa fotografieze orase mici si centre industriale in proiect.

Mai tarziu, Parks testeaza terenul si in fotografia de moda, in lumea modei. Se muta in Harlem, unde devine freelancer pe partea de fotografie de moda, lucrand pentru Vogue, sub indrumarea editoriala a lui Alexander Liberman. Fotografiaza rochii de seara si ramane cu Vogue timp de cativ ani, fiind mai atras de fotografiile modelelor in miscare decat de fotografiile statice.

In aceasta perioada publica si primele sale doua carti, Flash Photography (1947) si Camera Portraits: Techniques and Principles of Documentary Portraiture (1948).

Un eseu fotografic din 1948, despre un lider de banda din Harlem ii aduce un job ca fotograf si scriitor la revista Life. Ramane acolo pana in 1972 si vreme de 20 de ani realizeaza fotografii de moda, sportive, pe Broadway, despre saracie, segregare rasiala, dar si portrete cu Malcolm X, Stokely Carmichael, Muhammad Ali si Barbra Streisand. Devenea incet, dar sigur, unul dintre cei mai celebri si provocatori fotojurnalisti din SUA.

Alt eseul fotografic din 1956, The Restraints: Open and Hidden a aratat efectele segregarii rasiale in acele vremuri, umarind in paralel si vietile si activitatile a trei familii din Mobile, Alabama.

Parks revine in Fort Scott, Kansas, unde inca persista segregarea, si documenteaza prin fotografiile conditiile din comunitate si vietile oamenilor, alaturi de comentarii personale. Life refuza sa publice materialul… Totusi, cat era la Life a scris cateva carti despre fotografie, fotografia documentara fiind subiectul de baza, iar in 1960 primeste titlul de Fotograful Anului, acordat de American Society of Magazine Photographers.

Fotografiile sale de moda au fost publicate in continuare in Vogue de la jumatatea anilor 1940 spre finele anilor 1970.

Spre sfarsitul vietii sale, Parks a experimentat cu imagini digitale si a creat fotografii subiective, abstracte, cu peisaje colorate si natura statica.

In cariera sa impresionanta a mai cochetat si cu filmul, lucrand in anii 1950 pentru diverse productii de cinema in calitate de consultant. Mai tarziu regizeaza niste documentare despre viata din ghetourile cu negri si alte cateva filme.

Este si un pianist foarte bun, de jazz si de bar, a compus si un concert pentru pian si orchestra, o simfonie, dar si un balet, compus si regizat de el in intregime.

Scrie si carti spre finele anilor 1940 despre arta si mestesugul fotografiei. In total lanseaza 15 carti, are si un roman semi-autobiografic, The Learning Tree, publicat in 1963. Pe langa toate acestea scrie si poezie, publica mai multe carti de poezie, ilustrate cu propriile fotografii, are si trei carti de amintiri, A Choice of Weapons (1966), Voices in the Mirror (1990), A Hungry Heart (2005).

Din 1981, Parks se indreapta si spre fictiune in proza, scriind si publicand Shannon, un roman despre imigranti irlandezi ce se luptau sa supravietuiasca si sa evolueze in New York, la inceput de secol 20. Sunt de notat si cartile despre realizarea de filme.

Pictura a fost o alta pasiune a lui Gordon, a pictat in ulei, pe panza, a ajutat insa si la fondarea Essence, o revista, in 1970, primii trei ani a fost chiar directorul editorial al publicatiei.

In plan personal, Gordon a fost casatorit, dar a divortat de trei ori. Primele doua sotii au fost femei de culoare. A divortat de Sally Alvis, cu care s-a casatorit in 1933, in 1961, dupa 25 de ani de casnicie. La un an diferenta se casatoreste su Elizabeth Campbell, dar divorteaza in 1973.

Vine la rand Genevieve Young, pe care o cunoaste in 1962, fiind la acea vreme editorul sau. Se casatoresc in 1973 dupa ce amandoi divortasera. Sase ani a durat si casnicia aceasta, divortul aparand „natural” in 1979. Gloria Vanderbilt a fost ultima femeie cu care a avut o relatie, a stat alaturi de ea pana la decesul survenit in 2006.

Cu primele doua sotii a avut patru copii, cel mai in varsta dintre copii, fii, a murit intr-un accident aviatic, in Kenya. Parks a avut si cinci nepoti. Malcolm X a fost nasul fetei sale, Qubilah Shabazz.

Fundatia Gordon Parks din Pleasantville, New York, mentine vie amintirea fotografului cu diverse evenimente tematice organizate periodic, exista si muzee, centre in Fort Scott, Kansas cu fotografii si lucruri ce au apartinut lui Gordon, inclusiv cateva camere de fotografiat folosite in cursul carierei sale.