Fotografia tricroma, o tehnica ingenioasa pentru fotografii moderne cu aspect retro

Fotografia color a fost inca de la inceputurile fotografiei un ideal pe care multi au incercat sa il atinga, folosind diverse tehnici ce implicau atat ingeniozitate in abordare, cat si ceva chimie si chiar fizica. Daca primele incercari au fost unele timide si fotografia color nu arata deloc precum cea de astazi, cu timpul tehnicile s-au perfectionat si am ajuns sa avem fotografii color superbe in era digitala, odata cu procesarea in softuri avansate si controlul mai bun asupra parametrilor.

Tehnica fotografiei tricrome readuce nostalgia lucrului cu filmele si rolfilmele intr-un secol 21 in care fotografii profesionisti tind sa se intoarca la origini cand vine vorba de fotografia inedita.

Fotografia tricroma nu este altceva decat o tehnica analog specializata folosita pentru crearea fotografiilor color, dar cu ajutorul a trei expuneri alb-negru separate, utilizandu-se filtrele rosu, verde, albastru. E o combinaatie interesanta de control tehnic, expresie artistica, un workflow inedit cand e asociat cu postprocesare moderna digitala (hibrid).

Printre avantajele sale se numara:

• Estetica unica si controlul artistic, aspectul vintage e garantat, culorile, texturile par organice, soft;
• Procesul mai lent-fotograful trebuie sa fie „prezent” si atent la ce face, sa nu se grabeasca;
• Tonurile culorilor si gama dinamica unica-randarea cromatica e superioara daca se foloseste aceasta tehnica, „cremozitatea” compozitionala e cu adevarat fascinanta;
• Flexibilitatea hibrida-prin scanarea fotografiilor, imaginilor analog poti sa readuci la viata o poza avand un look retro odata ce editezi in Photoshop si Lightroom, ai control total asupra contrastului, culorilor, mentinand acelasi mod de lucru ca intr-un proces analog;
• Workflow hibrid mult mai eficient-imbinarea digitalului cu analogul, timp de procesare si postprocesare redus, consistenta si acuratete la alt nivel.

Aceasta tehnica inedita nu aduce vreo noutate absoluta. Fotografia era la inceput monocroma. Prin 1855, James Clerk Maxwell a venit cu teoria sa despre o metoda ce presupunea folosirea a trei culori si de acolo a aparut imediat si prima fotografie color. De ce neaparat trei culori? Pentru ca se doreste si se dorea replicarea modului in care ochiul uman percepe culoarea-ochiul „simte” prin celulele sale trei zone ale spectrului cromatic si le combina rapid intr-o singura culoare definitiva pe care o si vedem.

Dupa ce s-a ajuns la progrese evidente in chimie procesul combinarii celor trei culori pentru fotografii mai interesante si mai atragatoare a devenit mai simplu. Era cam greu totusi sa stai sa faci trei fotografii cand expunerile erau atat de lungi si anevoioase, asa au aparut camere ingenioase cu divizoare de fascicul si prisme care separau lumina printr-o singura lentila si expuneau cele trei placi simultan. Pana la aceste camere aveai cele trei poze alb-negru realizate prin filtre diferite, colorate, si la final, cu un proiector se proiectau fotografiile, imaginile prin filtrul de culoarea corespunzatoare.

Astazi, odata cu softurile avansate de procesare a fotografiilor putem realiza fix acelasi proces din cateva click-uri, fara efort, sau chiar automat, odata ce avem integrata si Inteligenta Artificiala in software.

Tehnica functioneaza foarte bine pe filmul clasic pentru camera foto. Cu niste filtre decente rosu, verde, albastru, un trepied si un subiect care sa stea nemiscat poti obtine fotografia tricroma perfecta. E nevoie neaparat de un expozimetru intern cu reflexie si de o calibrare pe o zona gri inainte de fixarea camerei pe trepied. Se poate folosi expozimetrul si pe fiecare filtru pentru acuratete mai mare. Te va ajuta enorm sa stii cate „stops” pentru supraexpunere ai nevoie in functie de filtrul folosit.

Tii minte mai departe ordinea exacta in care realizezi fotografiile cu filtre, ca sa le pui in canalul corespunzator de culoare din Photoshop. Apertura se mentine intre fotografii, se modifica doar viteza obturatorului. Daca la „citirea” initiala ai viteza obturatorului recomandata de 1000, viteza obturatorului va fi 250 la filtru verde si albastru si 80 la filtrul rosu.

Pe scurt, iata care sunt setarile recomandate pentru aparatul foto profesionist:

• Mod de expunere-Manual, nu Auto. In modul Auto se va schimba expunerea in functie de cata lumina trece prin fiecare filtru. Fundalul si luminozitatea generala trebuie sa ramana identice in toate cele trei cadre ca sa ai mixaj de culoare corect;
• Focus-Manual, blocare focus pe subiect. Dimensiunea subiectului s-ar putea schimba intre cadre daca nu ai setarea Manual, suprapunerea imaginilor nu va fi perfecta, apare si celebrul blur;
• Balansul de Alb/White Balance-Fix, valoare fixa e cea mai buna, Daylight, Cloudy, niciodata Auto WB. Se mentine baza neutra pentru editare;
• Format fisier-RAW, pentru ca filtrele colorate sunt dense, mai fura multe trepte de expunere. Ai flexibilitatea de a recupera detalii din umbre, de a ajusta expunerea dupa sesiunea foto, in programele de editare foto, fara a pierde din calitate;
• Trepied obligatoriu-ca sa nu ai „fantome” colorate pe fotografii;
• ISO-minim 100-400, ca sa ai claritate maxima;
• Diafragma-f/8 pana la f/11, pentru un camp de profunzime generos, reducandu-se riscul de neclaritate;
• Declansator-remote sau timer de preferat, ca sa nu ai vibratii la nivelul camerei la apasarea butonului.

Subiectii in miscare intre fotografii apar in culorile curcubeului de fiecare data.

Tine cont si de un alt aspect: filtrele RGB nu sunt egale, filtrul albastru si cel rosu sunt mai opace decat cel verde. Fiecare cadru va avea o histograma unica, pe care va trebui sa o verifici si sa o analizezi cu mare atentie. La nevoie mareste timpul de expunere, viteza obturatorului, pentru filtrul albastru ca sa ai o histograma similara cu cea a filtrului verde.