Vivian Maier, fotograful pentru care strada a fost mereu o sursa de inspiratie

Asa cum se intampla in foarte multe cazuri, Vivian Maier a fost descoperita si recunoscuta pentru munca sa de abia dupa moarte. A realizat mai mult de 150.000 de fotografii in toata cariera, in principal oameni si arhitectura din Chicago, New York, Los Angeles, dar si din alte locuri din lume, in timpul calatoriei sale in jurul lumii. Viata si cariera sa au fost unele atipice, mai ales ca a avut si joburi care nu au avantajat-o neaparat si nu i-au oferit chiar tot ce isi dorea… Dar fotografia si aparatul foto au ajutat-o sa descopere sau sa redescopere si latura frumoasa a vietii pure, a strazii si a oamenilor.
Vivian Maier se nastea in New York, in 1926. Mama sa era de origine franceza, tatal era austriac. De mai multe ori in copilaria sa a trait in SUA si in Franta, unde s-a tot mutat alaturi de mama sa, traind intr-un sat de munte in Franta, Saint-Bonnet-en-Champsaur. Tatal a decis sa paraseasca familia fara a se cunoaste motivul pana in 1930.
Pe cand avea doar 4 ani, Maier se muta cu mama sa in Bronx, alaturi de Jeanne Bertrand, un fotograf de succes din acele vremuri. In 1935 le gasim pe cele doua in Saint-Julien-en-Champsaur, iar trei ani mai tarziu micuta Maier revine in New York.
La 25 de ani, in 1951, Maier se muta din Franta in New York, unde a lucrat pentru inceput intr-o fabrica, fiind platita destul de prost. In 1956 se muta in North Shore, Chicago, unde se angajeaza ca dada si ingrijitoare vreme de 40 de ani din acel moment. In primii 17 ani in Chicago a lucrat pentru doua familii, ambele fiind foarte multumite de ea.
Cand era libera, Vivian Maier se plimba pe strazile din Chicago si facea fotografii, cu o camera foto Rolleiflex. Si de fiecare data lua copiii pe care ii avea in ingrijire cu ea, in centrul orasului, si fotografia tot ce putea. Curios era ca toate fotografiile facute nu le arata nimanui, erau doar pentru ea. Cei care au cunoscut-o spuneau despre ea ca era un socialist convins, o feminista, un critic de film bun si o persoana care iti spunea totul verde-n fata. Engleza a invatat-o mergand la teatru.
Intre 1959 si 1960, Maier incepe o calatorie in jurul lumii de una singura, facand fotografii in Los Angeles, Filipine, Thailanda, Hong Kong, Vietnam, Malaezia, Singapore, Yemen sau India, dar si in Egipt, Grecia, Liban, Siria, Turcia, Italia, Franta si Elvetia. Toata aceasta calatorie si-a finantat-o din banii de pe ferma din Saint-Julien-en-Champsaur.
O perioada scurta in anii 1970 o gasim lucrand pentru Phil Donahue, un prezentator de talk-show, pe un post de menajera. Toate lucrurile sale erau in niste cutii, care contineau fotografii, negative foto, dar colectiona si ziare. Alt lucru interesant si inedit in aceeasi masura erau casetele audio cu inregistrari ale conversatiilor pe care le avea cu oamenii pe care ii fotografia.
Fratii Gensburg, unii dintre copiii pe care i-a ingrijit in tinerete, au incercat sa o ajute pe masura ce a imbatranit. Cand era pe punctul de a fi fost evacuata dintr-un apartament din suburbiile Cicero, fratii au aranjat sa poata locui intr-un apartament dintr-o zona mai buna din Rogers Parc, Chicago.
In noiembrie 2008, Maier a avut un accident banal, a cazut pe gheata si s-a lovit la cap. A ajuns imediat la spital, dar recuperarea sa totala a fost imposibila. In ianuarie 2009 a fost transportata la un azil de batrani din suburbiile orasului Chicago, unde a si decedat in aprilie 2009.
Cu doi ani inainte de deces, pentru ca nu mai avea cu ce plati pentru un depozit unde iti tinea toata munca din fotografie mare parte din negativele sale, printuri, inregistrari audio, filme de 8 mm au fost scoase la licitatie. Trei colectionari de fotografii au cumparat aproape toata munca ei, John Maloof, Ron Slattery, Randy Prow. In iulie 2008 au aparut pe internet si primele sale fotografii, publicate de Slattery, insa aprecierile nu prea au aparut…
Maloof a cumparat cea mai mare parte din munca lui Maier, 30.000 negative, integrandu-le intr-o carte despre istoria cartierului Portage Park din Chicago. Mai tarziu avea sa cumpere si alte fotografii facute tot de Maier. In octombrie 2009, acelasi Maloof a avut ideea sa lege blogul de o selectie de fotografii ale lui Maier de pe Flickr, a devenit rapid un fenomen viral si toata lumea a cunoscut munca lui Vivian Maier. In prezent, Maloof detine cam 90% din tot ce inseamna fotografiile lui Maier, inclusiv pana al 150.000 negative foto, peste 3.000 printuri vintage, sute de role de rolfilm, filmari video, interviuri audio pe casete audio, camere, lucrari pe hartie.
Fotografiile sale si munca sa au fost comparate cu cele ale lui Robert Frank, un important fotograf elvetian de origine. Fotograful Mary Ellen Mark i-a comparat munca si fotografiile cu ce vazuse la Helen Levitt, Robert Frank, Lisette Model, Diane Arbus. Toate fotografiile sale erau pline de umanitate, de intelegere a omului in totalitatea sa, de caldura si de un spirit jucaus cum rar mai intalnesti in fotografiile serioase din prezent.
Cele mai cunoscute si mai apreciate fotografii ale lui Maier surprind scene stradale din Chicago si New York din anii 1950, 1960, cam toate fotografiile sale sunt in alb si negru, au in centrul lor trecatori obisnuiti si oameni care din intamplare s-au aflat in fata obiectivului camerei foto.
Prima camera foto cumparata de Maier a fost un Rolleiflex si a ajuns sa foloseasca de-a lungul carierei sale Rolleiflex 3.5T, Rolleiflex 3.5F, Rolleiflex 2.8C, Rolleiflex Automat si multe altele, inclusiv un Leica IIIc, Ihagee Exakta, Zeiss Contarex alte camere SLR. Formatul folosit era unul mediu, nu era o camera 35 mm, fotografiile au mai multe detalii decat ele ale fotografiilor stradale obisnuite. In toata cariera sa a facut si multe autoportrete, de multe ori si-a fotografiat si propria umbra.
Pe la finalul anilor 1970, Maier a incetat sa mai foloseasca Rolleiflex-ul sau. Fotografiile realizate intre anii 1980-1990 erau transparente color, realizate cu un film Ektachrome.
Viata si munca sa au fost prezentate in carti, documentare video, exista si un film din 2013, Finding Vivian Maier, nominalizat si la a 87-a editie a Galei Oscar.