Walker Evans, fotograful care a scos la lumina „intunericul” si efectele Marii Crize

Cele mai importante evenimente din istorie au nevoie de o documentare serioasa pentru a nu fi uitate. Fotografiile vor fi mereu cea mai buna sursa pentru retinerea informatiei si detaliilor despre anumite evenimente. Walker Evans, fotograf american si fotojurnalist a documentat parte din tot ce s-a intamplat in timpul Marii Crize in anumite zone din SUA, scopul sau final fiind ca fiecare fotografie sa ofere o viziune cat mai realista si mai transparenta a realitatii din fata obiectivului camerei sale…

Walker Evans se nastea in St. Louis, Missouri, in noiembrie 1903. Tatal sau era director de publicitate si promovare, asa ca inca de mic Evans a trait intr-o lume strans legata de creatie si intr-un mediu deosebit. Tineretea si-a petrecut-o in Toledo, Ohio sau Chicago, New York. A urmat cursurile Loomis Institute si Mercersburg Academy, a absolvit Phillips Academy in Andover, Massachusetts, in 1922. A incercat sa studieze si literatura franceza la Williams College, dar a renuntat, asa ca s-a intors la New York si a lucrat ca personal de noapte la Public Library.

A stat un an si in Paris, Franta, in 1926, dar a revenit in SUA si a facut parte din lumea buna pasionata de literatura si arta din New York, cu prieteni precum John Cheever, Hart Crane, Lincoln Kirstein. Se angajeaza din 1927 pana in 1929 ca functionar la o firma de brokeraj de pe Wall Street.

Devine pasionat si interesat cu adevarat de fotografie din 1928, pe cand locuia in Ossining, New York. Eugène Atget si August Sander au fost surse de inspiratie pentru el si fotografiile sale. Deja in 1930 a publicat trei fotografii (Brooklyn Bridge) intr-o carte de poezii The Bridge de Hart Crane. In 1931 are o serie de fotografii in case din era Victoriana in vecinatatea Boston sponsorizate de catre Lincoln Kirstein.

Intre mai si iunie 1933, Evans realizeaza fotografii in Cuba trimit de Lippincott, editorul The Crime of Cuba (1933) Carleton Beals, despre dictatura lui Gerardo Machado. Acolo a baut alaturi de Ernest Hemingway nopti la rand, care i-a si imprumutat bani ca sa stea mai mult, inca o saptamana.

Fotografiile sale documentau in detaliu viata strazilor, prezenta politiei, cersatorii si orice alte scene interesante ale vietii de zi cu zi. Si tot el l-a ajutat pe celebrul Hemingway sa obtina niste fotografii din arhivele ziarelor pentru a documenta violentele politice descrise in cartea sa To Have and Have Not (1937). Temandu-se de represaliile autoritatilor cubaneze, Evans lasa 46 de printuri, fotografii, in grija lui Hemingway. 31 din fotografiile facute acolo au aparut in cartea lui Beals.

Marea Criza din anii 1935-1936, aceasta perioada, a fost una foarte productiva pentru Evans. A petrecut doua luni, in 1935, cu o campanie fotografica in West Virginia si Pennsylvania. In iunie acelasi an a acceptat un job la Departamentul de Interne al SUA si a fotografiat mineri de carbune fara loc de munca relocati, comunitatea lor, in West Virginia. Devine rapid specialist informatii in Administratia de Relocare. A continuat sa fotografieze pentru aceasta institutie in sudul SUA, iar in noiembrie 1935 a vizitat si un hub industrial din Lehigh Valley in estul Pennsylvania, de unde a venit cu fotografii ale Bethlehem Steel. Din fotografiile facute acolo doua au devenit celebre, cele cu cimitirul Bethlehem si fabricarea otelului, zona unde se fabrica otelul.

In vara lui 1936, scriitorul James Agee si Evans sunt trimisi de Fortune in Comitatul Hale, Alabama, dar Fortune a refuzat sa mai publice articolul pana la urma. Munca lui Evans si textul lui Agee aveau sa fie publicate in cartea Let Us Now Praise Famous Men.

Din 1936, Walker Evans devine angajat al Administratiei Nationale de Recuperare si fotografiaza familii sarace din Comitatul Hale – fotografiile pot fi vazute la Metropolitan Museum of Art, Muzeul Whitney si Galeriile Nationale ale Scotiei.

Evans isi va continua munca in aceeasi directie pana in 1938. A avut si o expozitie la Museum of Modern Art, Walker Evans: American Photographs, prima expozitie intr-un muzeu dedicata muncii unui singur fotograf.

Tot in 1938 au fost realizate si primele fotografii la metroul din New York cu o camera foto ascunsa in imbracamintea sa. Intre 1938 si 1939, Evans lucreaza alaturi de Helen Levitt si ii devine mentor. Superviza developarea fotografiilor si adauga si note de mana fotografiilor sau oferea instructiuni legate de developare. Din 1940 pana in 1959 primeste trei distinctii Guggenheim Fellowships in Photography.

Pe langa fotografie, Evans era pasionat de scris si de lectura, de citit, in 1945 devenind parte din echipa Time, devine editor mai tarziu la Fortune pana in 1965. Din 1965 avea sa devina profesor de fotografie la facultatea de design grafic la Yale University School of Art.

Intre 1973 si 1974, Evans a folosit un Polaroid SX-70 pentru munca sa, compania la care lucra ii oferea filme cate dorea ca sa se descurce usor.

Prima retrospectiva definitiva a muncii sale si a fotografiilor apare la MOMA la inceput de 1971. Selectia ii apartinea lui John Szarkowski, Walker Evans. Stilul lui Evans era unul greu de descifrat si de inteles, el insusi definindu-l ca fiind documentar liric, altii au remarcat si accentele locale puternice din stilul sau.

Pe 10 aprilie 1975 Evans pleca din aceasta lume, decesul avand loc in apartamentul sau din New Haven, Connecticut, ultima persoana care a discutat cu el fiind Hank O’Neal, iar la o ora si jumatate dupa conversatia cu acesta a survenit si moartea din cauza unui AVC. Pana la deces a continuat sa predea la universitate.

MOMA este cel ce detine drepturile de copyright pentru toata munca sa si fotografiile facute. Sunt exceptate doar aproximativ 1.000 negative foto aflate in proprietatea Bibliotecii congresului. Din 2000, Evans este si in St. Louis Walk of Fame.

Viata sa persoanala nu a fost una atat de roz. In 1958 o cunoaste pe Isabelle Storey si se casatoreste la scurt timp cu ea. La aproape 10 ani distanta de la casatorie survine divortul din cauza unor neintelegeri in familie. Evans era un tip care aprecia viata privata, deci a tinut totul pentru el, nu a discutat despre acest esec. Scriitorii erau cei care i-au fost aproape, artistii nu prea, prietenii sai erau mai degraba din categoria scriitorilor.

In 2008, intr-o autobiografie controversata, fosta sotie, Storey, il caracteriza pe Evans ca fiind excentric, spiritual, sarcastic si intepator, usor de condus, de manipulat, un snob interesat doar de el. Cand Storey a adus vorba de copii si de o familie in adevaratul sens al cuvantului, Evans ar fi raspuns: „Un copil al meu ar trebui sa fie educat la Groton si Harvard, si noi nu avem banii necesari, nu ne permitem asa ceva”.

Fotografiile sale insa au reprezentat cea mai reprezentativa si mai elocventa mostenire, fotografiile sale erau adesea vazute ca o opera de arta, ca arta, punand bazele pentru fotojurnalism si fotografiile expuse ca opera de arta.