Luigi Ghirri, pionier si maestru al fotografiei contemporane
Fotografia de peisaj poate fi mai dificil de realizat, dar experienta isi va spune cuvantul de fiecare data.
Fotografia contemporana nu a fost dintotdeauna atat de bine vazuta si inteleasa. Desi face parte din tendintele normale din fotografie si e un pas inainte spre fotografia care depaseste standardele impuse in trecut, fotografia contemporana nu a fost intotdeauna in centrul atentiei. Unul dintre fotografii care au reusit sa o aduca mai aproape de public a fost Luigi Ghirri. Prin eforturile sale si prin implicarea de care a dat dovada, Ghirri a devenit rapid unul dintre cei mai importanti fotografi ai secolului al XX-lea si un fotograf care a stiut ce inseamna fotografia contemporana si fotografia ca arta.
Luigi Ghirri s-a nascut pe 5 ianuarie 1943 aproape de Reggio Emilia, in Italia. Este un cunoscut artist si fotograf, pionier al fotografiei contemporane, punand in evidenta mereu in fotografii relatia dintre fictiune si realitate.
Carierea si-a inceput-o inca din anii 1970, cand, influentat de arta conceptuala, a creat primele doua serii de fotografii, Atlante, 1973, si Kodachrome, 1978, care includeau fotografii decupate de peisaje, cu o asumare antropologica a imprejurimilor. Facea parte dintr-o organizare condusa de artisti conceptuali. Compozitia fotografica sugera la vremea respectiva tonuri emotionale subtila si era dovada unei meticulozitati excelente si a unei perspective unice din care era privita lumea din jur. Seriile de fotografii erau despre tinutul in care s-a nascut, prezentat intr-o maniera ciudata si poetica in acelasi timp.
Primele sale fotografii erau color, aveau in centrul lor arhitectura, peisaje diverse, vazute dintr-o perspectiva pur conceptuala artistica. Umorul era parte a abordarii sale in privinta fotografiilor, asa ca acestea erau si mai interesante. Gasea mereu echilibrul perfect intre imprejurimi si oamenii din fotografii ale unor parcuri, peisaje urbane si plaje. Cu fiecare fotografie facuta era exprimata parca si mai bine nostalgia si anticiparea prin culori si nuante atipice. Fotografia sa nu a ajuns in acea perioada in galerii si muzee, asta pentru ca fotografia color in Europa inca se chinuia sa isi gaseasc rostul si sa intre intr-un final si in spatii expozitionale. De abia la 20 de ani de la moartea sa fotografiile sale au fost descoperite si cunoscute si in afara Italiei.
In 1975, Luigi Ghirri a fost inclus pe lista de Descoperiri din Time Life, Fotografia Anului. In acelasi an, a reusit sa isi expuna fotografiile in Kassel, intr-o expozitie inedita, Fotografia ca Arta, Arta ca Fotografie. Anul 1982 a venit cu o invitatie la Photokina Cologne, unde a primit distinctia de fotograf important al secolului al XX-lea ca urmare a seriilor sale Topographie-Iconographie. De atunci a fost subiectul unor carti publicate si fotografiile au ajuns si in multe locatii din lume, la Bibliothèque Nationale (Paris), Museo della Fotografia Contemporanea (Milano), Muzeul Stedelijk (Amsterdam), sau la Museum of Modern Art (MoMA) (New York).
In Italia, Luigi Ghirri s-a afirmat mult mai repede. In 1977 deschis o editura, Punto e Virgola, impreuna cu Paola Borgonzoni, sotia sa, dar si cu prietenul fotograf Giovanni Chiaramonte. Cultura fotografiei intrase deja pe fagasul cel bun. Au fost publicate eseuri si monografii ale artistilor, propunandu-si sa sporeasca valoarea fotografiei din perspectiva artistica si educe publicul iubitor de arta si de fotografie.
In 1978, cu un buget relativ redus, Kodachrome devine prima carte a editurii sale, printata in conditii bune. Au fost 92 de imagini facute de Ghirri in Italia si in zone din jurul sau. Peisajele urbane si asezarile urbane, arhitectura par sa fie mai importante decat oamenii in fiecare fotografie. Fotografiile sale erau precise, minimaliste, dar foarte expresive, compozitiile erau perfecte, aveau o acuratete ireala. Ghirri era, de altfel, si un scriitor talentat. Ideile teoretice si vizuale au fost apreciate mereu. Spatiile de zi cu zi, obisnuite, capatau in fotografiile sale o identitate artistica si estetica noua, originala. In orice fotografie regaseai calmul si goliciunea, redescopereai spatiile goale.
In 1989 a reusit sa realizeze o serie de fotografii in studioul pictorului Giorgio Morandi. Tot in 1989 se prezenta in fata publicului sau cu Il Profilo delle Nuvole, ce includea imagini captivante, fotografii unicat. Cu cinci ani inainte de acest moment important din viata sa, din cariera de fotograf, Ghirri a fost director Viaggio in Italia, care includea si operele lui Olivo Barbieri, Gabriele Basicilico sau Mimmo Jodice printre cele ale unor fotografi renumiti italieni.
Fotografiile din toata cariera sa nu au fost acte de mimetism sau de replicare, ci modalitati de explorare a realitatii, un fel de studii vizuale ale lumii imateriale si spirituale. Pana la urma fotografia sa a fost cea mai simpla modalitate de a schimba perspectiva standardizata a Italiei din mass-media anilor 1970-1980.
Luigi Ghirri a murit in urma unui atac de cord la doar 49 de ani in Roncocesi, Reggio Emilia, Italia, pe 14 februarie 1992. Din 2013 abia fotografia sa a inceput sa fie recunoscuta si peste hotare si apreciata la adevarata sa valoare, incepand cu o retrospectiva uriasa la MAXXI Roma si cu o expozitie la Bienalele Venetiene.
Ca artist, Luigi Ghirri a reusit sa stabileasca importanta fotogorafiei color ca mediu artistic. Mixul de realitate, fictiune, teatralitate din fotografia sa a anticipat ceea ce aveau sa faca fotografi celebri din ziua de astazi precum Cindy Sherman, Gregory Crewdson sau Thomas Demand.
