Istoria vizorului camerei foto

Este un dispozitiv mic al camerei foto, nu ii dai prea mare atentie cand iti cauti un aparat foto, insa prezenta sa este deosebit de importanta pentru fotografii perfecte si albume foto interesante. Astazi discutam despre vizorul foto si despre istoria sa nu foarte lunga, dar presarata cu momente interesante si cu o serie de schimbari care au determinat intr-un final si calitatea fotografiei moderne.

Vizorul camerei foto permite fotografului sa vada ce se afla in fata obiectivului si sa isi dea seama ce ajustari are de facut pentru o fotografie perfecta, pentru a controla modul in care va iesi fotografia finala. Unele vizoare foto iti permit sa vezi direct prin obiectiv, ce se vede daca te-ai uita direct prin el, altele sunt separate si iti indica o aproximare a fotografiei finale, unghiul de vizualizare e un pic diferit in cel de-a doilea caz, primul tip de vizor e mai comun la SLR-uri. Unele camere mirrorless au si vizor electronic, cu un ecran mic ce arata semnalul video primit de la senzorul de imagine.

Inainte de dezvoltarea electronicii si microelectronicii pentru camerele foto aveam doar vizor optic. Vizoarele directe erau niste telescoape galileene in miniatura, erau amplasate in partea din spate a camerelor foto, tot ce era in fata camerei se putea vedea doar printr-un sistem de lentile.

Erau erori frecvente de apreciere pentru ca tot ce vedeai prin vizor era diferit de axa obiectivului, cu cat erau distantele mai mari, cu atat erau mai mari erorile. De multe ori aveai linii indicate la nivelul vizorului ca sa stii unde se termina zona pe care o poti include in fotografii.

Camerele foto mai complexe din secolul 20 cu vizor direct aveau si telemetre, care au fost integrate mai tarziu in el. O camera care avea mai multe obiective ce se puteau atasa trebuia sa indice campul maxim al fiecarui obiectiv in vizor, dar cand aveai mai multe obiective era mai simplu sa ai si mai multe vizoare ce se puteau schimba in functie de obiectivele folosite.

Au aparut si vizoarele foto cu reflexie simpla, cu oglinda la 45 de grade in spatele unei lentile, iar deasupra era alta lentila. Cel care fotografia trebuia sa tina camera la nivelul taliei si se uita in jos ca sa poata fotografia, pentru ca vedea o imagine mica acolo. Camerele tip cutie aveau astfel de vizoare, de obicei preturile erau mai mici si toata lumea si le permitea.

Pentru presa si sporturi camera foto cu vizor optic nu era potrivita deloc mai ales daca aveai o dinamica prea mare a lucrurilor ce se intamplau in fata aparatului foto. Asa ca s-a apelat la un truc in care optica nu mai era importanta.

Aveai doua dreptunghiuri, unul aproape de ochiul tau, unul mai mare mai departe, dreptunghiul mic era centrat perfect in dreptunghiul mare cand te uitai prin „vizor”, dreptunghiul mare iti indica ce incluzi in fotografia ta. Era si un vizor optic, acuratetea era insa mica si apareau erori si fotografii care nu iti reuseau prea bine.

Camerele TLR aveau un vizor ciudat, cu o lentila mare deasupra lentilelor folosite pentru fotografiere, o oglinda mare la 45 de grade, proiectand o imagine pe ecranul din sticla de deasupra, camera era tot la nivelul taliei ca sa poti fotografia corect. Pionierii camerelor de acest fel au fost Rolleiflex si Rolleicord, puteai sa ai focus bun daca ajustai lentilele pana cand imaginea arata bine.

In anii 1920-1930 erau vizoare foto foarte mari, iar de la jumatatea anilor 1960 au aparut si vizoarele patrate. Anii 1970 au venit cu vizoare in SLR-uri.

Camerele cu SLR iti permiteau a vezi tot ce fotografiai prin lentilele aparatului. Primele SLR-uri aveau un mecanism ce iti permitea sa introduci o oglinda intre lentile si film care reflecta lumina, se tineau tot la nivelul taliei ca sa fotografiezi. Mai tarziu, la camerele ceva mai avansate, a aparut un mecanism ce „rasturna” oglinda cand obturatorul era actionat. Acum aveam deja camere foto ce puteau fi tinute la nivelul ochilor prin prezenta unei prisme. Orice fel de lentile si dispozitive optice se puteau folosi cu aceste SLR-uri, vizorul indica exact cum va arata fotografia finala.

In prezent putem avea vizor optic/electronic sau ambele in acelasi dispozitiv. Cel optic nu are nevoie de curent ca sa functioneze, nu are probleme in lumina soarelui, are rezolutie full, cel electronic, EVF, este un CRT, LCD sau OLED ce iti permite sa vezi exact ce se intampla in fata aparatului foto. La camerele foto avansate vizorul electronic iti permite sa vizualizezi tot ce ai reusit sa fotografiezi, filmezi inainte, poti sa umbli si prin meniurile aparatului mai usor.

Prin 2010, Fujifilm a venit pe piata si cu vizorul hibrid pentru a avea camere foto mai compacte. O jumatate de prisma reflecta datele de la LCD pe vizorul optic, asa ca vedem datele si ceea ce fotografiem in acelasi timp. Un buton iti permite sa schimbi functia hibrida a vizorului si sa ai vizor electronic blocand imaginea pri vizorul optic mutand prisma respectiva.

Vizorul foto isi pastreaza importanta si astazi, il vom vedea in continuare, in forma digitala, pe orice fel de camera foto si va ramane acolo pana cand se va schimba total designul si functionarea camerelor intr-un viitor nu foarte indepartat.