Imogen Cunningham, femeia-fotograf pasionata de nuduri, fotografia botanica si peisaje industriale

Fotografii-femei, profesionisti, sunt o raritate chiar si in ziua de astazi. Asta pentru ca domeniul fotografiei a fost de foarte multa vreme un teritoriu doar al barbatilor. Cu toate astea Imogen Cunningham a demonstrat de-a lungul anilor si carierei sale impresionate ca si o femeie poate fi un fotograf excelent si poate depasi barbatii in privinta profesionalismului si determinarii.

Cunoscuta in epoca si peste ani pentru fotografiile cu flori, nuduri si peisaje industriale, Imogen Cunningham a avut o cariera de peste 60 de ani, reusind sa contureze unul dintre cele mai impresionante si mai mari albume complete de fotografie din secolul al XX-lea. A fost de altfel pionier in fotografia moderna, fiind o femeie-fotograf atipica pentru vremurile in care traia, cand barbatii aveau sanse mai mari sa poata urma o astfel de cariera.

Imogen Cunningham s-a nascut in Portland, Oregon, in 12 aprilie 1883. Parintii sai, Isaac Burns Cunningham si Susan Elizabeth Cunningham (nascuta Johnson) erau din Missouri, cu toate ca familiile lor erau originare din Virgina. Imogen nu a avut o viata usoara in copilarie, pentru ca era al cincilea copil din cei zece ai familiei.

Desi arta nu se afla pe lista de materii scolare, in copilarie micuta Cunningham a participat la lectii de arta in weekend si in timpul vacantelor. Crescand in Seatle, Washington a urmat cursurile scolii Denny School din Seatle. La 18 ani, in 1901, isi cumpara deja prima camera foto, destul de micuta, de 4×5 inch, de la American School of Art din Scranton, Pennsylvania. Tatal sau a ales sa o sustinta si i-a facut un loc al sau in curte unde putea sa developeze in camera obscura.

Doi ani mai tarziu intra la University of Washington, unde e membru al Washington capitolul Alpha al Pi Beta Phi fratia pentru Femei.

Din 1906 incepe sa faca si fotografii inspirata fiind de o intalnire cu opera lui Gertrude Käsebier. Primele fotografii din 1906 au fost doar portrete facute cu vechea camera. Cu ajutorul profesorului de chimie, Horace Byers, a inceput sa studieze chimic din spatele fotografiei, in timp ce platea scolarizarea fotografiind plante pentru departamentul de botanica.

Un an mai tarziu, Cunningham absolvea University of Washington cu diploma in chimie. Teza sa a fost despre preocesul modern al fotografiei. A facut parte din clubul german si din cel de chimie, a fost si vicepresedinte al anului, clasei.

Dupa ce a terminat cu studiile a lucrat pentru Edward S. Curtis in studioul sau din Seattle, unde si-a insusit cunostinte practice despre portretistica si despre latura practica a fotografiei. Cunningham a lucrat alaturi de Curtis la proiecte diverse, inclusiv la cel de documentare pentru cartea despre triburile amerindiene pentru cartea „The North American Indian”, publicata in 20 de volume intre 1907 si 1930. A invatat si tehnica imprimarii pe platina sub supravegherea lui Curtis si a devenit fascinata de proces.

In 1909 primea premiul the Pi Beta Phi Graduate Fellowship, premiu ce i-a permis sa isi continue studiile la Technische Hochschule, in Dresda, Germania, cu profesorul Robert Luther la catedra, fondator al Institut für Photographie din cadrul universitatii. Nu a facut multe fotografii acolo, dar a ajutat departamentul de chimie pentru fotografie sa gaseasca solutii mai simple pentru platina prea scumpa utilizata in acele vremuri pentru fotografii.

In mai 1910 isi finaliza teza „Despre dezvoltarea directa a hartiei platinate pentru tonuri de maro”, descriind procesul ce viza cresterea vitezei de imprimare, imbunatatirea claritatii tonurilor de evidentiere si producerea tonurilor sepia.

La intoarcea in Seattle il intalneste pe fotograful Alvin Langdon Coburn (in Londra), dar si pe Alfred Stieglitz si Gertrude Käsebier, in New York. Deschide un studio propriu, castiga premii pentru portretistica si pentru munca din spatele fotografiilor pentru pictoriale. Multe fotografii erau cu oameni in casa lor, in sufrageria fotografului, dar si in natura, in padure

Ea si sotul sau, Roi Partridge, artist si gravor din Seattle, au urcat pe campurile alpine cu flori salbatice de pe Muntele Rainier, unde Roi a pozat nud. Pozele au fost expuse de Societatea de Arte Frumoase din Seattle si au fost publicate ulterior in ziarul din Seattle, The Town Crier, unde au provocat un scandal monstru din cauza unei femei care a fotografiat un barbat in pielea goala, ceva de neconceput in acele vremuri.

Dar nu s-a limitat doar la pozele nud cu barbatul, si-a facut si siesi poze nud. Devine in timp un fotograf tot mai cautat, a expus la Institutul de Arte si Științe din Brooklyn in 1913, ar peste un an portretele au fost prezentate la o Expozitie Internationala de Fotografie Pictoriala din New York. Revista Wilson’s Photographic a publicat si ea un portofoliu al lucrărilor sale.

Anul urmator s-a maritat cu Partridge, 1915. Intre 1915 si 1920 continua sa faca fotografii, naste trei copii, Gryffyd, Rondal, care avea sa devina tot fotograf, Padraic.

Din 1917, familia se muta in San Francisco, in 1920 se muta in campusul Mills College in Oakland, unde Partridge preda arta.

In timp, Cunningham isi rafineaza stilul, e interesata de modele, de detalii, de fotografia botanica, in special de flori. Intre 1923 si 1925 a realizat un studiu serios despre magnolii, pentru ca in 1933 sa fondeze California Horticultural Society, fotografiile sale erau asa de clare si detaliate incat horticultori si oameni d estiinta foloseau parte din fotografii pentru studii. Ceva mai tarziu in acea decada revine la industrie, avand mai multe serii de fotografii de peisaj industriale in Los Angeles si Oakland.

In 1929 sunt nominalizate 10 din fotografiile sale, 8 botanice, una industriala, una nud, de catre Edward Weston pentru a face parte din expozitia Film und Foto. Celebra fotografia Two Callas a debutat fix in acea expozitie.

Imogen Cunningham schimba iar directia si centrul de interes, ajungand sa se concentreze pe forma umana, pe maini in special, fiind fascinata de mainile artistilor, muzicienilor. Se angajeaza ca urmare a acestei schimbari de directie la Vanity Fair, fotografiind celebritati fara machiaj.

De la pictorialism la fotografia detaliata, trecerea i-a garantat un loc alaturi de fotografi celebri din epoca, Ansel Adams, Edward Weston, Willard Van Dyke. Impreuna fotografii urmau sa fondeze Group f/64 pentru a promova un stil de fotografie mai relevant si mai valoros, cu mai mult sens, respingand tot ce era „soft si pictorial”. Apertura promovata era redusa, f/64 era cea mai mica pentru a obtine fotografii cat mai detaliate.

În 1932, Cunningham a fost invitat sa lucreze la New York pentru Vanity Fair, urmand sa fotografieze portrete ale unor barbati „urati”. Atunci a realizat fotografii ale actorilor Wallace Beery si Spencer Tracy. Munca sapentru Vanity Fair, Sunset si alte reviste de profil a inclus portrete ale lui Gertrude Stein, Minor White, James Broughton, Martha Graham, August Sander, Man Ray, Theodore Roethke. Jobul la Vanity Fair a continuat pana la oprirea publicarii, in 1936.

In anii 1940, Cunningham a preferat fotografia stradala documentara, un proiect de suflet pe langa fotografia comerciala si de studio. In 1945 e invitata de insusi Ansel Adams pentru a fi membru al departamentului de fotografie din cadrul facultatii de la California School of Fine Arts. Dorothea Lange si Minor White au facut si ei parte din aceeasi catedra.

In 1964, Imogen Cunningham il cunoaste pe fotograful Judy Dater in timpul unui workshop din Big Sur Hot Springs, California, mai tarziu Esalen Institute. Dater a fost inspirat de viata si opera lui Cunningham. De altfel ea apare in cea mai faimoase fotografie a lui Dater, Imogen and Twinka la Yosemite. Pentru ca aveau un interes comun, portretistica fotografica, prietenia se pastreaza pana la moartea sa, in 1976. Dupa trei ani de la deces Dater publica „Imogen Cunningham: A Portrait”, cu multe interviuri realizate cu o serie de contemporani ai celebrului fotograf trecut in nefiinta, familie, prieteni deopotriva.

In 1973, toata munca sa e parte dintr-o expozitie la Rencontres d’Arles festival de fotografie din Franta, parte din expozitia de grup „Trois photographes américaines, Imogen Cunningham, Linda Connor, Judy Dater”.

Divorteaza de Partridge in 1934, iar fiica sa Meg, a catalogat munca mamei. In 1940, o gasim pe Cunningham in Oakland, California, iar studiourile sale erau in multe locatii din San Francisco. A continuat sa fotografieze pana aproape de moartea sa, survenita la 93 de ani, pe 23 iunie 1976, in San Francisco. Numele Imogen vine de la eroina din Cymbeline-ul lui Shakespeare.

Nu avem cum sa incheiem portretul fotografului american fara a aminti si de premiile si distinctiile sale.

1967: Membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte

1968: Doctorat onorific in Arte Frumoase de la Colegiul de Arte si Meserii din California din Oakland

1970: Bursa Guggenheim in Arte Creative pentru Fotografie

Premiul Dorothea Lange – primul laureat

2004: Membru al Hall of Fame, International Photography Hall of Fame and Museum.