Momente cheie din istoria fotografiei de razboi
Fotografia de razboi implica fotografierea unui conflict armat si efectelor lui asupra oamenilor si asupra locurilor. Sunt fotografi care si-au pierdut viata de multe ori incercand sa fotografieze ce se intampla intr-un razboi pentru documentare, dar asta nu i-a oprit pe urmasii lor sa continue munca si sa se deplaseze in cele mai importante zone unde au loc conflicte.
Roger Fenton a fost unul dintre primii fotografi de razboi. A participat la Razboiul Crimeei si a reusit sa surprinda unele dintre cele mai dramatice fotografii de razboi. Odata cu inventarea fotografiei in anii 1830 a inceput sa fie explorata si posibilitatea capturarii unor evenimente de pe fronturi pentru a arata publicului larg ce se intampla in astfel de conflicte. Desi fotografii si-ar fi dorit sa si inregistreze in timp real ce se intampla pe front, echipamentele nu permiteau asa ceva la vremea respectiva. Dagherotipul nu permitea developarea rapida a imaginilor si prelucrarea lor pe repede inainte pentru a putea ajunge cat mai repede la cei care erau interesati de razboi.
Pentru ca primele fotografii de razboi nu aveau cum sa surprinda si miscarea de pe front fotografii s-au rezumat la fotografierea unor soldati, fortificatii, unor zone de razboi inainte si dupa lupte, cu recrearea actiunii din timpul conflictului. Portretele soldatilor erau „regizate” de cele mai multe ori. Ca sa poti avea o fotografie subiectul trebuia sa stea nemiscat minute bune, intr-o pozitie cat mai confortabila.
Primul fotograf cunoscut dupa nume care a avut fotografii de razboi este John McCosh, un chirurg din arma bengaleza. El a documentat Al Doilea Razboi Anglo-Sikh din 1848 pana in 1849. Au fost fotografiati soldati, administratori cu sotii si fiice, generali, oameni simpli, arhitectura a fost fotografiata si ea, artileria, distrugerile de dupa conflictele deschise de pe front. Tot el fotografiaza si al doilea razboi anglo-birman, unde a facut poze colegilor, armelor capturate, arhitecturii din Yangon si oamenilor din acele zone.
Carol Popp de Szathmári este primul fotograf de arta si documentarist din Regatul Roman, aflandu-se printre primii 10 fotografi din Europa. Fotografiile sale cu ofiteri din 1853 sunt deja celebre, scenele de razboi din Oltenita si Silistra din 1854 au facut inconjurul lumii mai tarziu.
Stefano Lecchi a realizat si el fotografii de razboi cu ajutorul calotipului intre 1849-1859.
Primele incercari oficiale de fotografiere in „inima” razboiului apartin britanicilor, odata cu inceputul Razboiului din Crimeea. In martie 1854, Gilbert Elliot a fotografiat pentru britanici fortificatiile rusesti de pe coasta Marii Baltice. Roger Fenton a fost primul fotograf de razboi oficial si lui i se atribuie prima abordare sistematica a unui conflict armat pentru a prezenta cat mai detaliat tot ce se intampla intr-un razboi si publicului larg.
Angajat de un anume Thomas Agnew, Fenton merge in Balaclava in 1854 si fotografiaza cat poate de mult, dupa care fotografiile sale apar in The Illustrated London News. Echipamentul nu ii permitea sa fotografieze fotografii mai deosebite de razboi, era greu si dificil de manevrat in asemenea conditii-a evitat sa fotografieze soldati decedati, raniti, soldati mutilati, dar a avut niste peisaje fotografiate in timpul razboiului foarte interesante.
Din 1855, locului lui Fenton in Crimeea a fost luat de fotografii James Robertson si Felice Beato. Cei doi au aratat mai degraba toate distrugerile facute in razboi in fiecare fotografie, reusind sa surprinda prin obiectivul lor si caderea Sevastopolului in septembrie 1855, oferind publicului peste 60 de fotografii unice. Ajung si in Calcutta pentru a documenta ce a ramas dupa rebeliunea indiana din 1857. Atunci au aparut si primele fotografii cu tot felul de cadavre ale celor decedati in timpul luptelor.
In 1860, Beato paraseste parteneriatul si documenteaza progresul campaniei anglo-franceze din Al Doilea Razboi Al Opiului. A surprins si acolo fotografii unice in timpul unor atacuri concertate, impreuna cu un corespondent The Illustrated London News, Charles Wirgman. Toate fotografiile facute in timpul actiunii si in timpul luptelor au fost primele de acest fel, in care vedeai si distrugerile de dupa si ce se intampla efectiv intr-o lupta de pe un front, dintr-o zona de razboi.
In timpul Razboiului Civil American, Haley Sims si Alexander Gardner au recreat scene de lupta pentru a depasi limitarile fotografiei si echipamentelor din acele vremuri, cu scopul de a aduce in fata publicului si miscarea surprinsa in fotografii. Primele fotografii de lupta reala au fost realizate in timpul aceluiasi razboi de catre George S. Cook, aproape de Charleston.
Javier López, un fotograf uruguaian, a fost trimis pe campul de lupta in Razboiul Paraguaian din 1865-1870. Fotografiile facute acolo au fost primele sud-americane. Toate fotografiile erau developate in zona unde erau fotografiate, existand echipamente portabile.
John Burke a fotografiat Al Doilea Razboi Anglo-Afgan dintre anii 1878-1880, calatorind alaturi de armata britanica. Ideea era sa fie realizate cat mai multe fotografii pentru a vinde mai departe albume de razboi la cel mai bun pret posibil.
Primul Razboi Mondial a fost primul conflict in care camerele foto mai mici au putut fi luate si carate de o singura persoana. Soldatul canadiana Jack Turner a cumparat in secret si ilegal o camera foto si a mers cu ea pe front realizand cele mai realiste fotografii de pana atunci.
In secolul al XX-lea, fotografii profesionisti isi riscau viata ca sa acopere toate conflictele majore, multi pierzandu-si viata pe front alaturi de soldatii care luptau pentru tara lor. Asa a fost si cazul lui Robert Capa, care a fotografiat in timpul Razboiului Civil Spaniol, in timpul celui De-al Doilea Razboi Sino-Japonez, dar si debarcarea din Normandia si caderea Parisului. In mai 1954 a fost ucis de o mina in Indochina. Si tot o mina antipersonal l-a ucis si pe fotojurnalistul Dickey Chapelle in Vietnam de data asta, noiembrie 1965.