Alfred Stieglitzk, fotograful caruia istoria fotografiei ca arta ii datoreaza enorm
fotografie de razboi
Intr-un top al celor mai mari fotografi din toate timpurile Alfred Stieglitzk va fi mereu pe primele locuri. O fire destul de ciudata, dar dedicata in totalitate fotografiei, Stieglitzk s-a impus in lumea pestrita a fotografilor din trecut prin rigurozitate si creativitate, dar si prin disciplina si intelegerea unor elememente si notiuni care l-au ajutat sa se dezvolte in directia dorita.
Promotor al artei moderne si al fotografiei ca arta, Alfred Stieglitzk considera ca toti fotografii erau artisti. Impreuna cu F. Holland Day a initiat miscarea Foto-Secesiune, prima miscare dedicata fotografiei ca arta ce isi propunea sa demonstreze ca fotografia nu e doar despre subiectul din fotografie, ci si despre manevrarea realizata de catre fotograf care a dus la obtinerea unei fotografii in care apare subiectul. A organizat o multime de expozitii cu fotografi si a fost unul dintre cei mai respectati fotografi ai secolului in care a trait.
Alfred Stieglitzk s-a nascut in New Jersey, in Hoboken, in 1864. A urmat cursuri de inginerie in Germania, dar a revenit la New York in anii 1890, din dorinta de a demonstra tuturor ca fotografia era un mediu capabil de expresie artistica exact ca in cazul sculpturii sau al picturii.
Il gasim mai tarziu in functia de editor al publicatiei Clubului Pasionatilor de Fotografie din New York, Camera Notes, o asociatie de fotografi amatori, incercand sa promoveze fotografii ale unor fotografi mai putin cunoscuti, care ii impartaseau ideile despre fotografia ca arta.
Cand ideile sale si restrictiile impuse in cadrul redactiei micute nu au mai fost pe placul celor care faceau parte deja din ea, Alfred a fondat in 1902 Foto-Secesiunea, accentuand de cate ori avea ocazia „maiestria” implicata in fotografie. Desi se utilizau fel de fel de tehnici avansate pentru acele vremuri pentru a obtine fotografii cat mai apropiate de idealul de fotografie al vremurilor, Stieglitz a preferat o alta abordare. El se folosea de pictura prin alegeri compozitionale si de elementele naturii, zapada, ploaie, abur, ceata ca sa unifice componentele unei scene intr-un tot placut vederii.
Fotograful deja cunoscut in toate cercurile va edita publicatia de lux a asociatiei Camera Work din 1903 pana in 1917 si organiza mereu expozitii cu ajutorul lui Edward J. Steichen, donatorul spatiului ce avea sa devina Little Galleries apartinand Foto-Secesiunii in 1905, 291-unul de pe Fifth Avenue.
Alfred a sustinut mereu fotografi americani si noile curente aparute in domeniul artei, al picturii sau al sculpturii, inclusiv operele lui Auguste Rodin, Constantin Brancusi, Pablo Picasso, Francis Picabia. Intre timp, pana in 1917, gandirea sa in privinta fotografiei se schimbase. Ca sa demonstreze in continuare legitimitatea fotografiei ca un mediu creativ, Stieglitzk se gandea sa foloseasca cumva modul in care arata un desen, printurile, acuarelele si sa le aplice in printuri fotografice, practica foarte ciudata, privita cu scepticism, odata cu finalul Primului Razboi Mondial.
Fotografia devenea o modalitate naturala de a reprezenta cacofonia care domina si definea viata moderna, manipularea suportului final ca sa obtii fotografiile dorite era totusi la moda in acele vremuri, dar Alfred respingea astfel de abordari. In timpul realizarii unor portrete si fotografii succesive ideile sale care vor domina restul muncii din anii ce vor urma se intrevedeau mai clar ca niciodata: fragmentarea simtului de sine, personalitatea mereu in schimbare, interpretata de intrerupta de interventia camerei foto, adevarul lumii moderne este relativ si fotografiile sunt doar o expresie a sentimentelor fotografilor pentru subiectul fotografiat.
In ultimele decade ale vietii sale, Stieglitz si-a dedicat intregul sau timp si toata energia pentru managementul si conducerea galeriei sale, a renuntat sa mai faca fotografii atat de des. Cam toate fotografiile din ultima perioada a vietii sale erau facute de la fereastra galeriei sale. Ultimele fotografii aveau sa sintetizeze foarte bine diverse etape ale dezvoltarii fotografice si au devenit emblematice pentru munca sa, oferindu-i un loc meritat in galeria celor mai importanti fotografi din America si din lume. Prin ultimele instantanee surprinse cat inca mai era in viata, Alfred a reusit sa descrie perfect retragerea sa din viata pe care i-a oferit-o orasul New York, dar si contractarea dintre fotografia reprezentativa a naturii si potentialul expresiv propriu.
Stieglitzk ramane un simbol al artei fotografice si al fotografiei ca arta, un exemplu de daruire si de profesionalism cu rar iti e dat sa vezi in lumea fotografiei moderne. Sa il respectam si sa ne amintim de el ori de cate ori privim o fotografie care depaseste cu mult limitele creativitatii noastre inca limitate.
