Scurta trecere in revista a istoriei fotografiilor de nud

Istoria fotografiei de nud este una fascinanta si complicata.

Fotografia artistica cu nuduri este un tip de fotografie artistica ce infatiseaza corpul uman nud cu accente pe forma, compozitie, continut emotional si alte calitati estetice. Inca de la primele fotografii nudurile au fost mereu in centrul atentiei cand vine vorba despre fotografia artistica.

Interesul erotic, prezent de multe ori in plan secundar, a permis distinctia intre fotografia artistica si fotografia glamour, cea din urma concentrandu-se mai mult pe infatiseaza unor subiecti intr-un mod cat mai atractiv, dar si in raport cu fotografia pornografica, care are ca scop clar excitarea privitorilor. Istoria fotografiilor cu nuduri este una destul de complicata si complexa, interesanta si captivanta in acelasi timp.

Fotografiile cu nuduri au fost mereu destul de controversate tocmai datorita realismului lor care depaseste cu multe realismul altor tipuri de fotografii. Nudurile barbatesti au fost mai des intalnite in fotografii decat cele feminine, insa odata cu trecerea timpului corpul feminin a atras atentia mult mai mult fotografilor dornici sa abordeze astfel de tipuri de fotografii cu priza la public.

Fotografii din cultura occidentala care isi propusesera sa aduca in centrul atentiei fotografia ca arta, fotografia artistica, alegeau frecvent femei pe post de subiecti in fotografiile cu nuduri. Inainte de fotografia artistica cu nuduri, nudurile artistice se foloseau de aluzii Antichitatea clasica si imaginile comune pentru acea epoca. De la zei la razboinici, zeite si nimfe, toate apareau dincolo de subiectii fotografiilor si fiecare subiect intruchipa un astfel de personaj in fotografia cu nuduri. In arta aveam doar nuduri barbati si femei portrete si cam atat, in postura unor sportivi sau luptatori sau se punea accent pe divinitate si reproducere, in cazul femeilor.

Practic primele fotografii artistice cu nuduri se incadrau perfect in aceste arhetipuri. Fiecare fotografie artistica cu nuduri era foarte bine gandita, se aplicau tot felul de tehnici fotografice si retusuri pentru a avea imagea perfecta, o imagine comparabile cu alte arte din acele vremuri.

Singura limitare era legata de monocromia primelor fotografii. Desi in secolul 19 se foloseau fotografii ca subtitut pentru modele reale, multe dintre fotografiile cu nuduri erau totusi opere de arta.

Spre deosebire de tablourile cu nuduri fotografia cu nuduri era mult mai controversata. Ca sa se evite cenzura primele fotografii cu nuduri erau prezentate ca studii artistice, altele erau doar referinte pentru artisti pentru desene, picturi, alaturi de modele reale. Eugène Delacroix folosea fotografiile facute special pentru el de catre prietenul sau bun Eugène Durieu. Pana si celebrul Edgar Degas isi facea propriile fotografii pentru picturile de mai tarziu.

Mai tarziu se trece peste imagistica alegorica clasica si se foloseste nudul barbatesc pentru examinarea problemelor de reprezentare sau identitate, sexualitate. Femeile fotograf incepeau sa descopere si sa fotografieze nudul barbatesc, barbatii isi faceau autoportrete nud pentru a reevalua senzualitatea si masculinitatea lor.

Printre fotografii cunoscuti care au abordat in vremuri moderne fotografia nud amintim pe Alfred Stieglitz, care a avut expozitii cu fotografii nud inca din 1921, Imogen Cunningham, prima femei care a avut curajul sa faca fotografii cu nuduri barbatesti, in cazul sau l-a fotografiat pe sot. Una dintre fotografiile sale a fost publicata in Life Magazine in 1976 si a fost primul nud fotografiat din fata de barbat publicat intr-o revista. Sa nu uitam de Man Ray, fotograful care, dupa Primul Razboi Mondial, a experimentat cu portretistica si nuditatea, s-a folosit si de procesul solarizarii pentru a avea fotografii altfel.

Edward Weston utiliza o camera foto de mari dimensiuni pentru a realiza fotografii cu nuduri, Bill Brandt a fost cunoscut in epoca pentru o serie de nuduri dezvoltata intre 1945 si 1961, Diane Arbus a mers pana si in taberele pentru nudisti, fiind atrasa de oamenii neobisnuiti si locurile inedite. Robert Mapplethorpe a reusit sa creeze fotografii in care diferentele dintre dintre erotism si arta aproape ca nu exista.

Hippolyte Bayard a fost primul fotograf din istorie care a reusit sa fotografieze corpul uman fara haine, corpul sau mai exact. Autoportretul nud este din 1840. A fost si o vreme in care prostituatele erau folosite pe post de model in fotografiile cu nuduri pentru ca doamnele si domnii nu doreau sa se afiseze asa in fotografii. A venit si Nadar, care fotografiase doar trei femei fara haine, Julien Vallou de Villeneuve, cu seria sa realizata intre 1851 si 1855, cu femei nud. Interactiunile dintre arta si fotografie au inceput sa fie si mai bine conturate pe masura ce asistam la modernizarea fotografiei si proceselor din spatele ei.

Primele decade ale secolului 20 au adus si schimbari de atitudine in societate si fata de fotografiile cu nuduri. Fotografii au gandit diferit si au venit cu noi abordari pentru corpul uman. La inceput corpul uman a fost fotografiat pe parti, pe segmente, ca sa se observe mai bine anumite zone. Pe la mijlocul anilor 1920, ca sa se evite cenzura, mai multe publicatii au avut ideea sa rastoarne stereotipuri erotice pe fotografiile artistice.

Reprezentarile nud au fost prezentate publicului ca fiind de interes artistic. Arta nud a inflorit in anii ce au urmat acestei modificari. Intre timp fotografia cu nuduri s-a democratizat si a devenit baza celei de-a opta arte. Fotografii au inceput sa foloseasca tot mai multe tehnici ca sa extinda folosirea artistica a nudurilor in fotografia obisnuita. Brassaï a avut una dintre cele mai radicale si mai abstracte fotografii cu nuduri, publicata in 1933 in revista Minotaure.

Intre razboaie si odata cu venirea conflagratiilor mondiale fotografia a inceput sa aiba mai multa putere si influenta. A aparut cultura vizuala, fotografia de razboi era deja foarte importanta in orice societate. Aveam fotografii in ziare, fotografii deveneau eroi care reuseau sa ofere o imagine exacta a acelor vremuri.

Fotografia de moda era la mare cautare, deja aveam si reviste de moda cu fotografii si modele. Fotografiile cu femei nud erau tot mai frecvente in revistele epocii, arta era mereu folosita pentru justificarea lor in reviste. Din 1953 am avut pe piata si revista Playboy si fotografia nud era la ea acasa. De abia in anii 1950 si 1960 fotografia era recunoscuta ca arta nobila, fotografia ajunge si in muzee.

Bill Brandt a fost printre primii care a venit cu fotografii nud facute in exterior-de abia prin anii 1960 a putut arata fotografiile sale nud facute inca din 1930. Robert Rauschenberg si Susan Weil au venit cu fotografii cu nuduri ca protest impotriva ororilor razboiului, plasand nudurile pe hartie pentru schite, dupa care erau amplasate in soare. Erotismul subtil in fotografii nud s-a vazut la Lucien Clergue, care explora nuditatea artistica inca din 1957.

Si tot anii 1960 au adus si utilizarea corpului uman ca instrument pentru personalizarea politicii, libertatea sexuala era cea mai importanta in acea perioada. Fotografia conceptuala era la moda pe atunci, aveai si o idee pusa in scena in fotografii. Carolee Schneemann a venit cu ceva nou, corpul uman feminin intr-un context istoric si social si a investigat dorinta si erotismul dintr-un punct de vedere unic, cel feminin.

In Japonia, Eikoh Hosoe a fost cunoscuta pentru fotografiile cu femei si barbati si corpurile lor, fotografii intunecate, in alb si negru de multe ori. Ruth Bernhard a combinat la randul sau eleganta cu senzualitatea, precizia compozitionala si senzualitatea evocativa fiind in echilibru perfect in fotografiile sale-raspuns firesc la tendintele culturii occidentale din anii 1960, cand corpul feminin era exploatat si explorat din toate perspectivele posibile.

Tendintele fotografii cu nuduri in prezent sunt dintre cele mai diverse, fotografia nud devenind mai importanta ca oricand in arta si media si dincolo de ea:

  • Incluziune si diversitate-reprezentarile corpului uman in fotografiile cu nuduri sunt de acum caracterizate de inclusivitate si diversitate. Fotografii exploreaza din ce in ce mai mult corpurile umane indiferent de forma, marime, de genul subiectilor sau de varste;
  • Aspectul pozitiv pe primul plan-se celebreaza frumuseta corpului uman, anatomiei, exista provocari la adresa normelor sociale in multe serii de fotografii nud;
  • Nuduri artistice-fotografiile nud sunt vazute ca o forma de arta, fotografiile sunt de multe ori provocatoare, socante, se folosesc tehnici fotografice post-procesare si iluminat creativ, compozitii interesante;
  • Nuduri conceptuale si narative-se spun povesti si se ilustreaza povesti cu fotografiile cu nuduri. Asa apar serii conceptuale sau narative ce exploreaza tematici diverse precum identitatea sau vulnerabilitatea, conditia umana;
  • Minimalismul si simplitatea-compozitia in fotografia nud moderna este minimalista si simplificata. Lumina naturala, setarile clasice se utilizeaza pentru a recrea vizual o imagistica socanta, inedita;
  • Estetica eterica si visatoare-Focusul atent ales, culorile „mute”, nude, senzatia de prezenta din alta lume si imagini din alt univers, toate insotesc anumite fotografii cu nuduri din prezent;
  • Nudurile stradale si documentare-deja avem nuditatea adusa in spatii publice, se exploreaza tot mai des intersectia dintre nuditate si viata de zi cu zi in serii de fotografii spectaculoase, de un erotism subtil;
  • Fotografia nud suprarealista si fantastica-tehnologia moderna i-a ajutat pe fotografi sa realizeze retusari senzationale si sa gandeasca sau sa recompuna compozitii fantastice cu nuduri;
  • Proiecte colaborative-fotografii colaboreaza cu modele, cu stilisti si specialisti in machiaj, alti experti din industria creativa pentru a produce proiecte cu fotografii cu nuduri unice si inovative.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.