Rolfilmul, dispozitivul care si-a castigat rapid locul in istoria fotografiei

Rolfilmul ar putea fi cea mai interesanta si mai utila inovatie din domeniul fotografiei.

In istoria fotografiei sunt o multime de momente foarte importante si de inventii care au schimbat pentru totdeauna modul in care realizam o fotografie. De departe una dintre cele mai importante inventii pentru fotografia moderna profesionista a fost rolfilmul. Cu toate ca nu este atat de complex, rolfilmul a reusit sa se impuna in istoria fotografiei ca un dispozitiv cu o importanta majora, utilizat pana in vremurile moderne, cand fotografia digitala a castigat tot mai mult teren.

Rolfilmul este orice fel de film fotografic protejat de expunerea la lumina cu ajutorul unui suport special din hartie. Multa lumea confunda rolfilmul cu un „cartus” pentru ca semana cu un cartus de pusca. Hartia opaca de pe rolfilm permite incarcarea lui in aparat la lumina zilei, fara sa fie distrus de lumina. De regula erau printate numarul de cadre ce puteau fi vazute printr-o fereastra mica rosie de la spatele camerelor foto.

Rolfilmul se introducea in camerele foto, se „tragea” pana in partea opusa, unde se fixa pe un fel de rola. Pe masura ce se folosea obturatorul si expunerea avea loc rolfilmul ajungea pe cealalta parte. Cand toata rola de rolfilm era expusa se scotea din aparat si incepea procesarea, developarea pozelor intr-un mediu perfect intunecat, la fotograf, in laboratorul special de developare.

Istoria rolfilmului este legata de istoria filmului fotografic, un material utilizat in camerele foto pentru inregistrarea rapida a imaginilor din fata obiectivului. Era obtinut din plastic transparent, o parte era acoperita cu cristale de halogenura de argint sensibile la lumina sub forma de emulsie gelatinoasa. Cand avea loc expunerea la lumina structura chimica a substantei aplicate se schimba in functie de cantitatea de lumina absorbita de fiecare cristal in parte.

In emulsie aparea o imagine latenta, care era fixata si developata intr-o fotografie vizibila. Filmele in alb si negru aveau doar un strat de cristale speciale, cele color aveau trei straturi, fiecare cu o sensibilitate diferita la o anume culoare. Filmele color moderne au avut chiar si mai multe straturi.

Pe la jumatatea secolului 19 placile de sticla au fost folosite pe scara larga in fotografie pentru ca plasticul transparent de la acea vreme nu putea avea opacitatea sticlei si era foarte scump.

Primul film fotografic in forma de „rola” si cu o flexibilitate buna a fost realizat de catre George Eastman in 1885, insa era pe hartie. Primul rolfilm cu plastic transparent a fost inventat de abia la 1889. „Safety film” a fost un concept nou introdus pe piata de Kodak in 1908, era din acetat de celuloza si era un inlocuitor mai sigur al filmelor anterioare cu nitrat, inlocuite complet de abia in 1951.

Primele placi fotografice care putea produce imagini color au fost vazute de abia in 1855, insa aveai nevoie de echipamente speciale complexe, expuneri lungi si nu erau practice deloc. Filmele color au fost pe piata de prin anii 1930, insa fotografiile erau prea intunecate.

Din 1936 Kodak a vandut Kodachrome, care semana cu filmele color moderne, utilizand o metoda substractiva de colorare. 40 de ani a avut nevoie filmul color pentru aparatul foto sa ajunga la o calitate acceptabila si sa devina standard pentru fotografiile in alb si negru, sa poata fi folosit si pentru fotografiile unde aveai lumina slaba, pentru fotografia artistica.

Revenind la rolfilm, prima camera foto care folosea un rolfilm a aparut, a fost inventata in 1881, a apartinut unui fermier din Cambria, Wisconsin, pe nume Peter Houston. Fratele sau mai mic, David, a obtinut brevete de inventie pentru diverse componente ale camerei lui Peter.

David Henderson Houston a obtinut brevetul pentru primele suporturi pentru rolfilmul flexibil in 1881, urmand sa il licentieze lui George Eastman, care l-a folosit la modelul de camera foto Kodak 1888. Houston a vandut brevetul lui Eastman pentru 5.000 dolari in 1889.

Cel mai popular format de rolfilm a fost filmul de 120, utilizat de regula in camerele foto cu un format mediu si in rolfilmul pentru reviste pentru camere cu format mai mare. Pana prin anii 1950, rolfilmul 120 a fost, alaturi de filmul 127 mai mic, parte din camerele foto populare la acea vreme. Folosirea unui rolfilm in camerele foto pentru publicul larg a adus si „cartusele” 135 si 126, dar filmele 120 si 220 se mai utilizau in camerele foto cu un format mediu.

Din 1998, Fujifilm a introdus un sistem de identificare pentru formatele 120 si 220 de la roflim, Barcode System, sistem bazat pe coduri de bare. In codurile de bare se gaseau formatul filmului, lungimea, viteza filmului si tipul. Codurile erau de tip 13-biti, se scanau optional de camerele cu formate medii mai noi precum Fujifilm GA645i Professional, GA645Wi Professional, sau chiar GA645Zi Professional sau de Contax 645 AF.

Camerele foto cu rolfilm de la inceputuri foloseau o varietate de filme precum 120, 135, 127 sau 220, late de 6 cm si permiteau realizate de fotografii cu forme dreptunghiulare sau patrate. Filmul de 35 mm a fost inventat de Kodak in 1913 pentru industria cinematografica.

Pe la jumatatea anilor 1920 producatorul de aparate foto Leica a folosit tehnologia ca sa realizeze prima camera fixa care utiliza formatul 35 mm. Filmele fotografice de la Kodak din anii 1920 erau din celuloid de calitate la inceput, nu luau foc si erau mai durabile.

Desi nu are o istorie prea complexa, rolfilmul ramane cea mai importanta inventie, care ne-a permis sa realizam fotografii de calitate pana la aparitia aparetelor foto digitale si a fotografiei digitale cu o calitate mai buna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.