Robert Capa. Fotograful care a surprins razboiul si soldatii in miscare dintr-o perspectiva unica

Razboiul este astazi o realitate pe care, in urma cu cateva luni, nu o credeam atat de… reala si de apropiata noua. Si cu toate astea ceea ce se intampla in Ucraina ne aduce aminte de fotografiile din razboaiele de altadata si de fotografii care si-au riscat viata sa aduca in fata publicului cateva aspecte din realiatea razboiului.

Unul dintre acesti fotografi care au fost fascinati de soldatii in actiune a fost si Robert Capa, un fotojurnalist maghiar si fotograf de razboi care a devenit cunoscut in toata lumea pentru seriile de fotografii realizate in mijlocul celor mai complicate operatiuni militare.

Robert Capa, pe numele sau de botez Endre Ernő Friedmann, se naste la 22 octombrie 1913 in Budapesta, Ungaria. Originile sale evreiesti se datoreaza parintilor sai, Dezsö Friedmann si Julianna Berkovits, care isi castigau banii dintr-un salon de rochii, tatal sau era croitor. La cinci ani dupa nasterea sa venea pe lume si fratele sau, Kornel.

A avut o copilarie fericita, nu a excelat deloc la scoala, dar reusea sa isi faca prieteni foarte usor. In adolescenta face parte dintr-un grup de activitisti, nu era activ din punct de vedere politic, insa afilierea la acest grup l-a adus fata in fata cu politia maghiara. A fost interogat mai tarziu legat de simpatiile sale comuniste, a fost retinut, a fost batut in detentie, insa a fost eliberat. Tatal sau, prin relatiile pe care le avea, a reusit sa il scoata din mana politiei, conditia fiind sa paraseasca imediat Ungaria.

Asa ca la 17 ani Robert Capa e exilat. Ajunge in Berlin, in 1931, obtine o bursa si incepe sa studieze stiinte politice la Deutsche Hochschule Für Politik. Se cam plictiseste la ore si nu mai are bani sa plateasca mancarea si cazarea. Parintii nu mai aveau cum sa il sustina material, asa ca trebuia sa isi gaseasca ceva de lucru. Desi era atras de jurnalism, a ales sa se ocupa de fotografie ca sa castige bani.

Un prieten il prezinta fotografului Otto Umbehr, care ii ofera un loc de munca in Dephot, agentie de fotografie. A fost asistent in camera intunecata dupa care a invatat rapid sa fata fotografii de calitate cu aparatele foto Leica ale agentiei. A renuntat la studii in 1932 si si-a urmat pasiunea: fotografia.

Prima sa „misiune” in calitate de fotograf angajat a venit in noiembrie 1932, cand a fost trimis sa fotografieze o lectura Leon Trotsky in Copenhaga. Pentru prima data si-a vazut si numele alaturi de fotografiile pe care le facuse.

In 1933 e fortat sa plece din Berlin pentru ca partidul lui Hitler era un real pericol. S-a reintors in Ungaria cu permisiunea deja primita, ca sa viziteze familia. Dupa cateva luni s-a mutat in Paris.

Si-a vandut aparatul sau foto Leica in Paris, a incercat sa pescuiasca in Sena ca sa aiba ce manca la inceput. Dar a avut noroc si l-a intalnit pe David Chim Seymour la o cafenea din Paris. Asa l-a cunoscut si pe Henri Cartier-Bresson.

Prietenul sau Simon Guttmann ajunge in Franta si il ajuta sa aiba si prima sa misiune in calitate de fotograf stabilit in Paris, merge in Spania si fotografiaza pe boxerul Paolino Uzcudun si pe Emilio Herrera, un pasionat al baloanelor cu aer cald.

O intalneste pe Gerda Pohorylles, o elvetianca ce traieste in Paris si care a plecat din Germania de teama lui Hitler. Se indragosteste, traiesc impreuna, il ajuta sa isi vanda fotografiile mai scump sub un alt nume, al unui fotograf celebru. Mai tarziu isi schimba numele de botez in Robert Capa ca sa scape de eventualele pedepse pe care urma sa le aiba la descoperirea fraudei.

A devenit fotograf freelancer, isi vinde in continuare fotografiile foarte bine, are ce face mereu.

Prima data cand a fost fotograf de razboi se intampla in 1936, cand Lucien Vogel de la revista Vu l-a trimis sa faca fotografii in timpul razboiului civil din Spania. In septembrie 1936 a facut si faimoasa fotografie Soldatul in Cadere.

Partenera sa, care era alaturi de el in Spania pentru a acoperi razboiul din punct de vedere fotografic, a murit in timp ce masina in care se afla a fost lovita de un tanc. A fost prima femei fotojurnalist care a acoperit un razboi si a avut curajul sa fie acolo, langa soldati.

Robert Capa e devastat, nu se mai casatoreste niciodata.

In 1938 ajunge in China, unde filmeaza un documentar despre Razboiul Sino-Japonez, a facut primele fotografii de razboi color. S-a reintors in Spania sa fotografieze tot ce reusise sau nu Generalul Franco.

In 2007, o servieta cu 45000 de negative din timpul razboiului civil din Spania, facute de Capa, Taro, sotia sa, si Chim au fost descoperite in Mexix.

In 1939, pe fondul izbucnirii celui De-Al Doilea Razboi Mondial, Capa pleaca la New York ca sa isi viziteze mama si fratele. Lucrand pentru revista Life a acoperit evenimentele din Mexic, alegerile.

Revine in Anglia ca sa fotografieze razboiul in 1941, e trimis pe front in 1943, in Africa de Nord, a acoperit si luptele din Italia. El a fotografiat si primele trupe americane care au debarcat in Normandia. S-a parasutat si cu trupele americane si a fotografiat orasul Leipzig.

A mai fotografiat si eliberarea Parisului, si-a intalnit un mai vechi prieten, Ernest Hemingway. A calatorit si alaturi de John Steinbeck, l-a cunoscut pe Pablo Picasso si i-a intalnit si familia. Are mai multe aventuri, dintre care cea mai cunoscuta a fost cea cu Ingrid Bergman, pe care a intalnit-o tot in Paris.

In 1947 fondeaza alaturi de Henri Cartier-Bresson, George Rodger, David “Chim” Seymour si de William Vandiver Magnum Photos, o agentie foto tip cooperativa, fiecare membru isi mentinea drepturile de autor asupra fotografiilor. Robert a mai acoperit si Rusia si tot ce se intampla dupa razboi acolo, s-a reintors in Israel ca sa documenteze independenta tarii si lupta care a inceput in zilele de dupa aceste eveniment important.

Ultima sa sarcina in calitate de fotojurnalist si fotograf a fost in 1954, cand calatoreste in Japonia ca sa lucreze pentru Mainichi Press. A calatorit cu un convoi in Vietnam, insa acolo avea sa isi piarda viata. A fost omorat de o mina antipersonal in timp ce fotografia soldatii care inaintau in terenul minat. Avea doar 40 de ani…

A murit pana la urma cum si-a dorit: in linia intai, cu aparatul foto la el, fotografiind actiunea.

Proximitatea fata de povestile pe care le spunea prin fotografiile facute oferea o intimitate unica ce nu existase pana atunci. A fost pentru prima data cand toata lumea si-a dat seama de pericolele la care se expune fotograful de razboi si fotojurnalistul profesionist. Capa avea abilitatea unica de a umaniza subiectii fotografiati si de a spune cate ceva din povestea din spatele omului din fata obiectivului foto. Si tocmai aceasta abordarea avea sa defineasca pentru totdeauna fotojurnalismul modern si fotografia moderna din zonele de conflict.

Robert Capa spunea: „Dacă nu-ți sunt suficient de bune pozele, înseamnă că nu ai fost suficient de aproape”…