Margaret Bourke-White, fotograful si fotojurnalistul pentru care provocarile au fost mereu un motiv de a merge mai departe

Fotojurnalismul si fotografia nu sunt pentru toata lumea. Intr-o epoca dominata de barbati in domeniul fotografiei, Margaret Bourke-White a reusit sa se impuna si sa fie una dintre cele mai cunoscute femei-fotograf din lume la vreme respectiva, avand la activ nu mai putin de trei sau patru recorduri, inclusiv cel al primei femei americane fotojurnalist de razboi.

Margaret Bourke-White, nascuta Margaret White, a locuit la inceputul vietii in Bronx, New York. A crescut in apropiere de Bound Brook, New Jersey si a terminat liceul Plainfield din Union County. Perfectionismul pe care si-l va dezvolta si cultiva mai tarziu in viata de adult l-a preluat si invatat de la tataul sau, inginer si inventator recunoscut in epoca. A mai avut si un frate mai mic, Roger, om de afaceri important in Cleveland mai tarziu, dar si o sora mai mare, Ruth, recunoscuta pentru munca sa la American Bar Association in Chicago.

Interesul lui Margaret pentru fotografie a aparut inca din tinerete, cand fotografia era o pasiune pentru ea. Tatal sau era entuziast in privinta camerelor foto si foarte atras de ele, asa ca era firesc ca si fiica sa se indrepte spre fotografie mai tarziu. Si cu toate astea, din 1922 studiaza herpetologia la Universitatea Columbia.

Isi redescopera pasiunea pentru fotografie si o atractie irezistibila de abia cand studiaza alaturi de Clarence White. Intre timp moare tatal sau si renunta dupa un semestru. A mers la mai multe universitati, la cea din Michigan, la o universitate din Indiana, la una din Cleveland, Ohio. Pana la urma reuseste sa termine studiile universitare la Universitatea Cornell si are licenta in arte din 1927. A realizat un studiu fotografic al campusului rural in perioada studiilor.

Dupa un an de la absolvire se muta din Ithaca, New York, in Cleveland, Ohio, unde isi deschide un studio si se concentreaza pe fotografia arhitecturala si industriala. Succesul sau in fotografie s-a datorat aptitudinilor sale si modului in care lucra cu oamenii. In 1930, Bourke-White a fost angajata ca sa fotografieze constructia unuia dintre cei mai eleganti zgarie-nori, Cladirea Chrysler.

A ramas fascinata de cladire si de structura sa, de perspectiva ce o oferea celor care stiau sa o exploreze. La inceput a avut probleme pentru ca lumea nu prea avea incredere intr-o femeie fotograf, dar cu recomandari de la revista Fortune lucrurile au mers ca pe roate. Si-a deschis un studio, l-a angajat pe John Vassos ca sa se ocupe de amenajarile interioare de lux din cladire, incantarea cea mare fiind prezenta unor statuete tip gargui la nivelul cladirii respective.

Din 1929, Bourke-White accepta un loc de munca bunicel, editor asociat si parte din fotografii revistei Fortune. A stat acolo pana in 1935. In 1930 devenea primul fotograf din Occident care intra in Uniunea Sovietica. S-a aflat in Uniunea Sovietica din 1930 in 1932 pentru a documenta primul Plan pe Cinci Ani.

L-a fotografiat si pe Stalin, pe mama sa, pe matusa sa pe cand se afla in Georgia. S-au adaugat portrete cu alte personalitati din Uniunea Sovietica, Karl Radek, Sergei Eisenstein, Hugh Cooper. Revine in Uniunea Sovietica in 1941, cat era in desfasurare Al Doilea Razboi Mondial. Avea la ea cinci camere foto, 22 de obiective, patru recipiente pentru developare si 3.000 de becuri pentru blit.

Margaret Bourke-White devine si prima femeie corespondent de razboi din lume si prima femeie careia i s-a permis sa lucreze in zonele de conflict, unde se lupta, in timpul razboiului.

Henry Luce avea sa o angajeze ca prima femeie fotograf pentru revista Life in 1936. A facut parte din echipa Life pana in 1940, s-a reintors intre 1941 si 1942, in 1945 revine, dupa care sta acolo pana prin 1957 si 1969-in acest an se pensioneaza.

Fotografiile facute in timpul constructiei barajului Fort Peck aparute in Life au fost geniale. Fotografia care a aparut pe coperta revistei a fost poate cea mai buna fotografie din SUA, fiind folosita mai tarziu cu ocazia unui eveniment comemorativ important.

La jumatatea anilor 1930, Bourke-White a fotografiat si victimele secetei, prin 1937 avea deja in Life fotografii cu victimele inundatiilor. A calatorit in Europa ca sa documenteze cum ajungeau Germania, Austria, Cehoslovacia sub imperiul nazismului.

Se afla in Moscova, era singurul fotograf strain cand fortele germane au intra in oras. S-a refugiat imediat in ambasada SUA din Uniunea Sovietica, reusind sa fotografieze flacarile uriase ramase in urma atacurilor germane din Moscova.

Tot in timpul razboiului ajunge in Africa de Nord cu fortele armate aeriene SUA, in Italia, tot cu armata SUA si mai tarziu in Germania. A fost si prima femeie fotograf care a zburat intr-o misiune din timpul razboiului alaturi de maiorul Rudolph Emil Flack in data de 22 ianuarie 1943, parte din escadrila de bombardare care urma sa bombardeze Tunis, Tunisia.

In primavara lui 1945 calatoreste intr-o Germanie in colaps si ajunge la Buchenwald, tabara de concentrare cunoscuta in epoca. Dupa razboi a lansat si o carte cu fotografiile care descriau ce vazuse in razboi si dupa terminarea razboiului.

Revista Life a trimis-o ca fotograf in Razboiul din Coreea, 1950-1953. Nu a stat departe de pericol si a mers sa fotografieze si in India, Pakistan, violentele ce aveau sa se desfasoare sub privirile intregii lumi in 1947. Atunci a avut unele dintre cele mai dure fotografii, cu strazi pline de cadavre, oameni desfigurati.Mai tarziu ea pune la punct si primul laborator destinat fotografiei pentru revista Life.

Din 1953, Bourke-White se confrunta cu primele simptome ale bolii Parkinson. Renunta sa mai faca atat de des fotografii, intre 1959 si 1961 trece prin mai multe operatii, scapa de tremurul tipic bolii, dar are probleme cu vorbirea de la operatii. Se misca din ce in ce mai greu, ramane izolata in casa ei din Darien, Connecticut. Sufera din punct de vedere financiar din cauza generozitatii sale si pensiei prea mici.

In viata personala nu are parte de prea multe bucurii. In 1924, cat studia, se marita cu Everett Champman, insa divorteaza dupa doi ani… Si-a adaugat numele mamei, Bourke, in 1927. Mai tarziu se marita cu romancierul Erkine Caldwell, in 1939, de care divorteaza insa in 1942…

Margaret Bourke-White moare in 1971 la Spitalul Stamford, Stamford, Connecticut, la 67 de ani, din cauza agravarii bolii Parkinson. A reusit sa scrie si o autobiografie, Portrait of Myself, lansata in 1963, care merita citita.