Jeffrey Wall, un fotograf atipic pentru care fotografia este o opera de arta ce trebuie vazuta

Jeffrey Wall s-a nascut in septembrie 1946, in a 29-a zi a lunii, in Canada. Recunoscut pentru fotografii Cibachrome cu iluminare din spate de mari dimensiuni, Jeffrey a cochetat si cu textele scrise despre istoria artei. La inceputul carierei sale pune bazele si defineste Vancouver School, publica diverse texte despre colegii de la institutia respectiva, Rodney Graham, Ken Lum, Ian Wallace. In toate fotografiile sale frumusetea naturii se impleteste armonios cu decadenta urbana si cu postmodernismul, lipsa trasaturilor industriale.

Jeffrey Wall si-a obtinut masteratul la Universitatea British Columbia in 1970, cu disertatia „Berlin Dada si Notiunea Contextului”. In acelasi an a incetat sa mai creeze arta. S-a mutat in Londra alaturi de sotia sa, pe care a cunoscut-o pe cand era student in Vancouver, dar si de cei doi baieti pentru a urma studii postuniversitare intre 1970 si 1973 la Courtauld Institute, unde a studiat cu T.J. Clark.

A fost asistent la Nova Scotia College of Art and Design intre 1974 si 1975, profesor asociat la Universitatea Simon Fraser, intre 1976 si 1987, dar a predat si la Universitatea British Columbia, a fost mers si la European Graduate School. Intre timp a publicat eseuri despre artisti contemporani cunoscuti.

Wall a testat arta conceptuala cat era la UBC, nu a mai creat niciun fel de arta pana in 1977, cand a realizat primele foto-transparente iluminate din spate, multe dintre ele referindu-se la istoria artei si la probleme filosofice legate de reprezentare. Compozitiile fac trimitere la Diego Velázquez, Hokusai, Édouard Manet, dar si la scriitori precum Franz Kafka, Yukio Mishima.

Prima expozitie de la o galerie de arta a avut loc in 1978, nu a fost o expozitie de fotografie propriu-zisa. Wall a amplasat „Camera Distrusa” in vitrina galeriei Nova, ingloband-o intr-un perete de gips-carton.

Mimic este o opera din 1982 defineste stilul cinematografic al fotografului, are dimensiuni de 198×226 cm, vedem clar transparenta culorii si un cuplu de albi si un barbat asiatic deplasandu-se spre camera. Decorul pare a fi al unei suburbii nord americane industriale, avem cladiri luminate si masini parcate peste tot. Fotografia comunica extrem de bine tensiunile sociale si reface un aspect din realitatea acelor vremuri.

Alta fotografie interesanta este Picture for Women de doar 142.5×204.5 cm transparenta Cibachrome montata intr-o caseta luminoasa. Alaturi de Camera Distrusa aceasta fotografie este primul succes in incercarea sa de a „provoca” traditia fotografica. In fotografie se afla insusi Wall si o femeie care se uita spre camera. Fotografia reuseste sa surprinda temele centrale si motivele gasite in aproape toate fotografiile sale viitoare. Practic camera foto surprinde momentul realizarii fotografiei, toata scena reflectata in oglinda, personajul central pare ca se uita direct la privitori.

Multe dintre fotografiile lui Jeffrey Wall implica personaje, echipa, postproductie digitala, aranjamente si decoruri. Sunt practic niste productii cinematografice.

Daca pana in 1990, Wall era recunoscut pentru fotografiile de mari dimensiuni in care aveam multe personaje si scene din viata de zi cu zi, dupa 1990 a inceput sa fie interesat de natura moarta. De atunci a inceput sa realizeze fotografii documentare si fotografii cinematografice in care vedeam actori, decoruri, efecte speciale, echipe intregi de oameni lucrau la ele. Ideea din spatele unor fotografii cinematografice asa de elaborate era simpla: se dorea surprinderea unui moment cat mai realist si reproducerea sa in cele mai mici detalii.

Wall a folosit tehnologia digitala pentru a realiza montaje de negative individuale, reusind sa obtina o fotografie unica, singulara. Cam toate foto-transparentele luminate din spate au fost montate in cutii iluminate, aceasta fiind si semnatura sa ca fotograf modern. De unde aceasta idee? A vazut in statiile de autobuz reclame luminate din spate cand a fost in Spania si Londra. Din 1995 realizeaza si fotografii in alb si negru traditionale bazate pe gelatina argint.

De la primele sale expozitii, prin 1969 la Seattle Art Museum, Washington, Vancouver Art Gallery s-a ajuns la fotografii interesante expuse in muzee din toata lumea, din Suedia pana in Germania si Norvegia, Irlanda. A avut si o retrospectiva la Palais des Beaux Arts, Bruxelles, in 2011, unde a expus 130 de opere ale artistilor sai favoriti, prezente alaturi de 25 de fotografii proprii.

A primit o multime de premii de-a lungul carierei sale Hasselblad Award, 2002, Audain Prize in martie 2008 si este membru al Royal Society of Canada, 2006, Ofiter al Ordinului Canadei din decembrie 2007. Fotografiile sale mari si compozitiile indelung studiate au influentat Scoala de Fotografie Düsseldorf.

In toata carierea sa, Jeffrey Wall a reusit sa aduca in fotograifi momente ale unei rezonante ciudate, a combinat arta istorica si referinte la ea cu strategii conceptuale subtile si juxtapuneri pentru a oferi o critica a vietii moderne. Efectele cumulative obtine in fiecare fotografie zugravesc o societate intr-o permanenta constructie si reconstructie si elemente din societate pe care rar le vezi in fotografiile vremii. Wall ramane un fotograf important in istoria moderna a fotografiei, reusind sa readuca in atentia publicului probleme cu adevarat importante din societatea din trecut si din cea moderna de dupa 1990.