Henri Cartier-Bresson, fotograful dinamismului poetic si artistul fotografiei in alb si negru

Sa faci o fotografie nu e greu. Un aparat foto, o declansare a obturatorului, alegere momentului potrivit ca sa ai lumina potrivita si gata, ai fotografia. Un fotograf profesionist, precum Henri Cartier-Bresson ti-ar atrage atentia ca nu toate fotografiile sunt asa usor de facut daca iti fixezi si un scop anume in fiecare caz in parte. In esenta sunt doua tipuri de fotografi in lume.

Sunt cei care previzualizeaza fotografia si se chinuie sa o creeze, sa o aiba si in fata obiectivului, sa o surprinda la momentul potrivit. Dar sunt si cei care prefera sa descopere fotografiile din intamplare, sa fie cat mai realiste si mai sincere, mai umane. Din aceasta ultima categorie face parte si Heri Cartier Bresson.

Henri Cartier-Bresson a fost una dintre cele mai importante figuri ale fotografiei mondiale. Nascut in Franta, in august 1908, Henri a studiat pictura pentru inceput, insa fotografia l-a cucerit si s-au descoperit intr-un punct comun de abia prin 1931. Fotografiile din toata cariera sa, in special cele in alb si negru, reuseau sa redea intimitatea si dinamismul poetic, avand o valoare documentara reala.

Conceptul sau de „moment decisiv”, in care fotograful trebui sa se coordoneze ca sa fotografieze clipa perfecta pentru fotografia perfecta, a fost apreciat si a influentat fotojurnalismul si fotografia de strada. Desi studiile sale academice la Universitatea Cambridge l-au ajutat, a reusit sa deprinsa adevarata arta fotografica in experimentele sale din calatoriile prin Europa, Coasta de Fildes si pana in Mexic.

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Cartier-Bresson fonda cooperativa Magnum Photos impreuna cu Robert Capa, George Rodger si David Seymour. Fotografiile sale pot fi vazute si astazi la Institutul de Arta din Chicago, la Muzeul Artei Moderne, la Centrul International al Fotografiei si in Muzeul Victoria si Albert, in muzeul J. Paul Getty. De la el au ramas si se pastreaza si astazi desene, schite, picturi, filmari.

Fotografiile sale spontane, umane au pus bazele fotojurnalismului ca forma de arta.

Scoala a facut-o intr-o comuna nu departe de Paris. A crescut greu, intr-o familie cu inca patru frati, tatal era producator textil, insa copiii nu aveau intotdeauna de toate… In timpul scolii a surprins pentru ca avea inclinatie spre literatura si arte, stra-strabunicul sau fiind artist, deci cumva era explicabil. Si tatal era pasionat de schite, desene.

Un razvratit in tinere, in viata de adult Henri a devenit un comunist convins. Doi ani a studiat la Paris cu André Lhote, 1927-1928, un cubist, a mers, cum am vazut, la Cambridge, unde a facut cursuri de arta si literatura.

Micutul Henri a fost initiat in tainele camerei foto Brownie, insa primele sale inclinatii serioase usor de remarcat catre fotografie au aparut in 1930, dupa ce a descoperit opera a doi fotografi importanti din secolul 20, Eugène Atget si Man Ray.

In 1931 calatoreste in Arica, unde a trait in tufis si a inregistrat toata experienta cu o camera in miniatura. Intors din Africa a cumparat in 1933 primul sau Leica 35-mm. A continuat sa experimenteze in tacere, fara sa il stie, nimeni, isi ascundea munca si camera.

Cand calatorea se misca incet ca sa poata surprinde viata in toata frumusetea ei, isi lua timp sa fotografieze si sa observe, sa plonjeze in mediul din care urmau sa iasa toate fotografiile sale.

Anul 1937 vine cu un film documentar produs de insusi Cartier-Bresson, despre ajutorul medical din Razboiul Civil spaniol. Tot acum a facut primul reportaj foto pentru ziare si reviste. Intre 1936-1939 a fost asistentul regizorului Jean Renoir la turnarea peliculei Une Partie de campagne, dar si a peliculei La Règle du jeu. Preocuparea sa pentru filme l-a ajutat sa inteleaga importanta imaginilor secventiale in fotografia statica.

Al Doilea Razboi Mondial il gaseste pe Cartier-Bresson in inchisorile germane, in 1940 a fost luat prizonier. A scapat de abia in 1943, iar un an mai tarziu era parte dintr-o unitate de fotografi underground care urma sa inregistreze ocupatia germana si retragere. In 1945 a facut un film pentru americani, Le Retour, in care ilustra intoarcerea in Franta a prisonierilor eliberati si a deportatilor.

A avut expozitii importante in New York, la Julien Levy Gallery, in 1947 a avut fotografii expuse si la Muzeul Artelor Moderne. In 1947, impreuna cu Robert Capa, infiinta cooperativa fotografica Magnum Photos, care „acoperea” evenimente importante cu ajutorul celor mai talentati fotojurnalisti ai vremurilor. A mai vizitat in anii ce au urmat India, China, Indonezia, Egipt.

In 1955 a fost onorat de propria tara cu o expozitie retrospectiva cu peste 400 de fotografii ce i-au apartinut, toate etalate la Muzeul Artelor Decorative Paris. A mers in Cuba, Mexic si India pana in 1965. S-a concentrat pe filmari prin anii 1960, Impressions of California (1969) si Southern Exposures (1971) sunt doar doua dintre ele.

Evita sa isi developeze fotografiile, el doar coordona filmarile si nu se uita in camera respectiva. Ultimii ani si i-a dedicat desenelor, schitelor. Aparatul sau foto, carnetelul de notite, cum il numea, il acompania mereu. In august 2004 a decedat in Céreste.