Diane Arbus, fotograful pentru care normalitatea era tematica perfecta pentru fotografie

Fotografiile normale, obisnuite, nu sunt privite intotdeauna cu ochi buni. Daca vrei sa ai succes si sa ai fotografii cautate trebuie sa cauti ineditul, senzationalul, o perspectiva unica. Dar pentru Diane Arbus normalitatea era cea mai buna sursa de inspiratie pentru o fotografie reusita. Socante si criticate de multe ori, fotografiile sale au ramas in istoria fotografiei moderne ca fiind unele “deschizatoare de drumuri” pentru multi fotografi tineri…

Nascuta in 1923, pe 14 martie, in New York City, Diane Nemerov (Diane Arbus) a fost unul dintre cei mai apreciati fotografi ai secolului 20, fiind cunoscuta pentru subiectele nepotrivite si portretele ciudate. Parintii sai, David Nemerov si Gertrude Russek Nemerov erau evrei, imigranti din Uniunea Sovietica, aveau un magazin universal pe Fifth Avenue, al carui cofondator a fost bunicul lui Arbus, Frank Russek.

Pentru ca avea avere, Diane nu a resimtit efectele Marii Crize din anii 1930. Tatal sau a devenit pictor dupa ce s-a retras din afaceri. Sora sa mai mica a devenit sculptor si designer, fratele mai mare, poet, Howard Nemerov, a predat limba engleza la Washington University in St. Louis.

Cum parintii erau ocupati cu afacerile, copiii au fost crescuti mai mult de guvernante si personal care se ocupa de ei. Diane a urmat cursurile scolii Ethical Culture Fieldston. Talentata inca de mica, Diane desena si picta in liceu.

In 1941, la varsta de 18 ani, s-a maritat cu iubitul din copilarie, Allan Arbus. Au avut o fiica, Doon, devenita mai tarziu scriitoare, nascuta in 1945, si inca o fiica, Amy, care va deveni fotograf, nascuta in 1954. Sotii Arbus s-au ocupat de fotografia comerciala din 1946 pana in 1956. Allan si Diane au divortat insa in 1959, dar au mentinut o relatie apropiata. Au impartit o camera obscura unde asistentii lui Allan procesau negativele Dianei si ea le printa. Divortul oficial a venit in 1969, cand au fost terminate si toate actele si Allan s-a mutat in California.

Din 1959, Arbus a avut o relatie cu un pictor, Marvin Israel. Marvin a fost cel care a incurajat-o sa isi faca primul sau portofoliu de fotografii si sa devina un fotograf mai bun.

Prima camera foto, un Graflex, a fost primita de la Allan chiar dupa casatorie. Diane a participat la cursuri sustinute de catre fotograful Berenice Abbott. In 1941 a vizitat, alaturi de sotul sau, galeria lui Alfred Stieglitz si a invatat si auzit despre cei mai importanti fotografi ai momentului.

Prin anii 1940, tatal Dianei i-a angajat pe amandoi sotii sa faca fotografii pentru reclamele magazinului detinut. Din 1946, dupa razboi, Diane si sotul ei au infiintat o afacere bazata pe fotografia comerciala, “Diane & Allan Arbus”, Diane era art director, Allan era fotograf. Ea se ocupa de conceptele creative si de modelele din fotografii, dar nu era multumita de jobul sau. Desi urau amandoi lumea moda au contribuit cu fotografii la reviste precum Glamour, Seventeen, Vogue. Aparitiile in revista nu au fost prea apreciate, fotografia lor fiind catalogata ca avand o calitatea medie.

In 1954, Diane studiaza alaturi de Alexey Brodovich pentru o perioada scurta de timp, dar studiile alaturi de Lisette Model, desfasurate doi ani mai tarziu, au incurajat-o sa se concentreze mai mult pe munca sa si pe fotografie. In acel an Diane renunta la fotografia comerciala.

Deja pana in 1956, Diane Arbus a inceput sa fie pasionata de fotografia de strada, fotografia subiecti intalniti la intamplare, iar ideea de identitate personala ca un construct social a fost din nou in centrul fotografiilor sale. Din 1958, a inceput sa faca liste legate de subiectii pe care ii voia in fotografii si de ce voia sa fotografieze. A inceput sa fotografieze si sa ofere fotografii pentru Esquire, Harper’s Bazaar, The Sunday Times Magazine un an mai tarziu.

Incepand cu 1962 a trecut de la camera foto 35mm Nikon la Rolleiflex pentru fotografii cu mai multe detalii. Claritatea fotografiilor era atunci importanta pentru ea, asa ca din 1964 va folosi un aparat foto 2-1/4 Mamiyaflex cu blitz alaturi de vechiul Rolleiflex.

Formatul patrat al fotografiilor sale si portretele inedite, poate un pic ciudate, i-au adus succesul pe care si-l dorea. Diane a fost si printre primii fotografi care au folosit blitzul si ziua ca sa izoleze subiectii de fundal, de unde calitatea suprarealista a fotografiilor. Arbus avea o relatie stransa cu subiectii fotografiati si ii fotografia din nou peste ani.

Cu atat de multe colaborari si fotografii te-ai fi asteptat ca Diane Arbus sa fie bogata. Dar nu a fost asa. S-a chinuit toata viata sa traiasca din venituri modeste obtinute din fotografie. In 1963 primea bursa Guggenheim pentru un proiect fotografic si bursa a fost reinnoita in 1966. Cam toate veniturile sale erau din vanzarea de fotografii, dar a predat fotografia si la Parsons School of Design, Cooper Union in New York City, Rhode Island School of Design.

In 1969, Diane a inceput sa fotografieze oameni cu probleme, handicapuri, in New Jersey. Prima expozitie a fotografiilor sale a avut loc la Museum of Modern Art.

De-a lungul vietii sale, Diane Arbus a trecut prin mai multe episoade depresive, asemanatoare cu cele pe care le avea si mama sa. Simptomele depresiei au fost inrautatite de hapatita. In iulie 1971, in timp ce se afla la Westbeth Artists Community din New York, Diane Arbus s-a sinucis ingerand barbiturice si taindu-si venele cu o lama. Marvin Israel a fost cel care a gasit-o fara suflare in cada, doua zile mai tarziu. Avea doar 48 de ani.

In cariera sa a fotografiat o multime de persoane, din toate categoriile sociale si din toate domeniile, toate aflate intr-un mediu familiar, acasa, pe strada, la locul de munca, in parc. In toate fotografiile sale exista o intensitate psihologica uluitoare. Dupa sinuciderea sa a fost primul fotograf inclus in Bienala de la Venetia.

Diane Arbus ramane unul dintre cei mai influenti artisti din ultimul secol.