Lee Miller, de la modeling la fotografia de razboi

Lee Miller, pe numele sau adevarat Elizabeth Miller, a fost un fotograf de origine americana si un foarte bun fotojurnalist. S-a nascut pe 23 aprilie 1907, a fost la inceput, in tinerete model in New York, in anii 1920, dupa care s-a mutat la Paris, devenind fotograf de moda si de arta. In timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial a fost corespondent pentru celebra publicatie Vogue, acoperind in intregime evenimente unice precum London Blitz, eliberarea Parisului sau taberele de concentrare de la Buchenwald sau Dachau. Prin devotamentul sau pentru fotografie si prin curajul si creativitatea sa Miller a reusit sa puna mereu fotografia si profesionalismul mai presus decat orice, chiar decat propria viata.

Cu o familie un pic ciudata, tatal de orgine germana, mama cu descendenti scotieni si irlandezi, Lee Miller nu era singura acasa, avea si un frate, Erik, mai mic, dar si unul mai mare, celebrul aviator Johnny Miller. Tatal o indragea pe cea mica si o folosea ca model in fotografiile sale de amator. La doar 7 ani a fost violata pe cand se afla la o familie a unui prieten in Brooklyn si s-a infectat de atunci cu gonoree. Cat timp a locuit in zona sa natala, Poughkeepsie, Lee a avut probleme si la scoala, a fost data afara aproape din fiecare institutie de invatamant unde a reusit sa intre.

La 18 ani, Lee Miller se muta la Parais, unde studiaza lumina, costumele si designul la o scoala de scenografie apartinand lui Ladislas Medgyes. In 1926 revine la New York si a facut parte dintr-un program experimental de teatru drama la Vassar College. Avea 19 ani cand a plecat de acasa ca sa faca parte din Liga Studentilor la Arte din New York si a stat in Manhattan, unde a studiat desen si pictura.

Cat era model pentru tatal sau, Lee a invatat si partea tehnica a artei. Un incident banal, a fost ferita de un accident de masina groaznic, a ajutat-o sa isi lanseze cariera in modeling, cunoscandu-l pe Condé Nast, editorul Vogue. In 15 martie 1927 deja aparea pe coperta Vogue, infatisand fata moderna.

Doi ani dupa ce a aparut pe coperta Vogue a fost cel mai ravnit model din New York si a fost fotografiata de cei mai cunoscuti fotografi specializati in moda din zona Americii. Cariera sa ca model s-a incheiat la fel de brusc precum a inceput: Kotex a folosit o fotografie a lui Miller ca sa faca reclame la tampoane pentru mei fara consimtamant. Dar in 1929 e angajata imediat de un designer de moda ca sa faca desene legate de moda pentru detalii legate de Renastere si picturi. S-a saturat repede de asa ceva si a considerat ca fotografia era o cariera mai buna si un domeniu mai bun pentru ea.

Devine colaborator si model al lui Man Ray la Paris. A avut propriul studio foto, il ajuta pe Ray ca sa aiba mai mult timp pentru pictura. Impreuna cu Man Ray, Lee Miller redescoperea tehnica solarizarii tot din intamplare: un soricel a fugit si a trecut peste piciorul sau si din sperietura a dat drumul la lumina, sistemul de iluminat in mijlocul developarilor. Solarizarea in fotografie a devenit o trasatura distincta pentru munca lor si fotografiile facute. De multe ori solarizarea a fost vazuta ca un mediu perfect suprarealist in care pozitivul si negativul apar simultan, ca si cum te-ai afla intr-un vis.

Miller se imprieteneste cu Pablo Picasso, Paul Éluard si Jean Cocteau, cel din urma folosind-o ca model si inspiratie pentru o lucrare de-a sa. Intoarsa la New York din 1932, ea isi deschide un studio de portrete si comercial, de fotografire comerciala, Erik, fratele sau, era ajutor pentru developarea fotografiilor. In acelasi an operele sale, fotografiile, fac parte dintr-o expozitie Modern European Photography la galeriile Julien Levy din New York si a avut expozitie si la Muzeul din Brooklyn. In 1933 Miller a avut si singura expozitie solo din viata sa la Julien Levy.

S-a casatorit un an mai tarziu cu omul de afaceri egiptean si inginerul Aziz Eloui Bey, egiptean. A mai facut fotografii prin Egipt, niste fotografii suprarealiste exceptionale, a fotografiat si in Cairo. Dar in 1937, plictisita de viata in Cairo, revine la Paris, unde il intalneste pe pictorul suprarealist Roland Penrose. Museum of Modern Art (MoMA) expune fotografii realizate de Miller in expozitia Marea Britanie in Razboi in New York in 1941. Pana in 1955 nicio alta expozitie nu a mai inclus fotografiile sale.

La izbucnirea celui De-al Doilea Razboi Mondial, Lee Miller se afla in Londra cu Penrose cand a inceput bombardare orasului. Ignorand toate avertismentele si rugamintile familiei, Lee devine fotograf acreditat special pentru Vogue in razboi, documentand Blitz. Din 1942 e fotograf acreditat pe langa armata SUA, corespondent Condé Nast Publications. Primele fotografii de razboi au fost facute unor asistente din Oxform, de la o baza militara, fotografii aparute in editia britanica a Vogue. Apoi a pozat asistente din toata Europa si pe cele din prima linie a frontului, dar si prizonieri de razboi.

David E. Scherman si Lee Miller au facut echipa buna si au trimis fotografii incredibile de pe front. A calatorit in Franta la mai putin de o luma dupa Debarcarea din Normandia, D-Day, a documentat prima folosire a napalmului la St. Malo, dar si eliberarea Parisului, Batalia de la Alsacia, ororile din taberele de concentrare de la Buchenwald si Dachau. De altfel Miller a fost printre primii fotografi ce au ajuns la apartamentul unde a decedat Hitler.

A mai reusit sa fotografieze copii pe moarte in spitalul din Viena, viata locuitorilor de la tara din Ungaria de dupa razboi, cadavre ale nazistilor si familiile lor, executia primului ministru László Bárdossy. Inca doi ani a mai lucrat pentru Vogue, fotografiind celebritati si tot ce tinea de moda.

Cat a fost fotojurnalist de razboi, Miller si-a propus sa ofere contextul pentru evenimente prin fotografiile sale. Petrecea mult timp compunand fotografiile, gasea unghiuri din trenurile cu vite si le transforma in opere de arta. La final de razboi a avut corespondente pentru Vogue, BBC, CBS.

Intoarsa in Anglia din Europa Centrala, Miller sufera mai multe episoade de depresie grava si de PTSD. Consuma alcool mult prea mult si viitorul sau nu mai are nicio culoare…

In noiembrie 1946 are contract cu Vogue varianta britanica sa ilustreze articolul „Cand James Joyce a trait in Dublin” redactat de Constantine Curran. Intre timp descopera ca a ramas gravida cu Penrose, are un fiu, divorteaza de Bey si se marita cu Penrose in 1947. Se naste unicul sau fiu, Antony, in septembrie 1947, Miller renunta treptat la fotografie, mai face doar fotografii din cand in cand pentru Vogue. Mai ofera fotografii pentru biografiile sotului sau facute pentru Picasso sau Antoni Tàpies. Se specialieaza in mancare istorica si se indreapta mai mult spre gatit si arta gatitului.

Depresia sa se agraveaza, poate si pentru ca descopera aventura sotului sau cu artistul de circ la trapez Diane Deriaz. MI5 ajunge sa o investigheze pe Miller in anii 1940 si 1950 pentru ca se suspecta ca era spion strain.

Din pacate, Miller moare din cauza unui cancer in 1977, la 70 de ani. E dusa la crematoriu si arsa, cenusa ei e raspandita in gradina de ierburi din Farley, unde a fost si resedinta sa si a sotului multa vreme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.