Istoria studioului foto. Cand a aparut primul si cum a evoluat de-a lungul anilor?

Studioul foto asa cum il stim noi astazi a trecut printr-o multime de schimbari si provocari pana sa fie atat de popular si de cautat.

Un studio foto este o afacere foarte profitabila astazi. Un fotograf sau mai multi, ajutat/ajutati si de asistenti si personal specializat in prelucrarea fotografiilor si in tot ce tine de lumini si digital organizeaza o camera mai mare unde lumina e perfecta, decorul e perfect, se pot face tot felul de fotografii de interior si procesarea lor are loc tot acolo. Istoria studiorilor foto este una destul de complicata si de interesanta, asa ca merita sa o descoperim impreuna.

De pe la inceputul secolului al XX-lea, studiourile foto au inceput sa fie denumite agentii fotografice, lasand termenul de studio foto doar pentru locul fizic unde se desfasura activitatea fotografilor. Dar de unde a aparut ideea de studio foto?

Artistii aveau astfel de „studiouri”. In practica era vorba despre o fereastra ce era indreptata spre nord si o „camera” speciala folosita impreuna cu celebra camera obscura. Practic aveai o proiectie aparuta cu ajutorul luminii de la fereastra. Rembrandt folosea o astfel de tehnica „studio” pentru a reda cat mai bine sentimentele din portrete. Astazi avem in fotografie tehnica de iluminare Rembrandt, care presupune folosirea de lumina naturala sau artificiala „soft” de deasupra, dintr-o parte a capului.

Tehnica artistica de studio a fost aplicata pentru prima data in secolul al XIX-lea. Julia Margaret Cameron, pionier in ceea ce priveste fotografia portret a aplicat multe principii din arta, inclusiv aceasta tehnica, utilizand lumina in fotografie exact asa cum o faceau si pictorii pe vremuri. Aveai nevoie insa de lumina naturala puternica pentru ca aveai expunere prelungita si aparatura care nu era nici pe departe performanta. La inceput aveam fotografii in alb si negru, de abia dupa anii 1950 am avut si colorizare profesionala, fotografii color-pana atunci colorizarea era exclusiv manuala.

Primul sistem de iluminare pentru fotografie artificial a fost al lui L. Ibbetson, cu oxi-hidrogen-se incalzea carbonatul de calciu intr-o flacara oxigenata si se obtinea sursa de iluminat pentru fotografii. Nadar a mai experimentat cu sisteme de iluminat pentru fotografii pentru celebrele fotografii ale catacombelor din Paris, avea baterii pentru iluminat electric.

In 1877 s-a deschis primul studio care folosea lumina electrica in Regent Street, Londra. Era atat de multa lumina incat puteam avea si expuneri de 2-3 secunde. Edward Sonstadt a venit cu prima idee de blit in 1864, cu magneziu ars, care producea o lumina puternica. De abia in 1887 am avut si primul praf de magnezi comercial.

Deja in secolul al XX-lea aveam blituri care nu mai determinau inchiderea ochilor in timpul fotografierii. Anii 1920 au adus si primele becuri tip flash cu magneziu, realizate de Hauser of Germany si de General Electric in SUA. Pana in anii 1950 s-a renuntat total la praful de magneziu. Primul blit mai modern, electronic, reincarcabil a fost inventat de catre Harold Edgerton in 1931-aveam cu timpul mai multe flash-uri si timp mai scazut al prezentei luminii puternice. Din anii 1990 am avut si senzori digitali si lucrurile s-au schimbat radical in privinta fotografiei si studiourilor foto.

Insa adevarata istorie a studioului foto incepe, probabil, prin anii 1840, odata cu inventarea procesului de inregistrare a fotografiilor pe un anumit mediu, Henry Fox Talbot si Louis Daguerre sunt cei care au pus bazele fotografiei. Cel mai vechi studio foto folosea doar lumina naturala ca sa realizeze portrete alb-negru.

Studiourile fotografice au inceput sa foloseasca surse de lumina si „blituri” intre anii 1840 si 1864. In anii 1860 toate studiorile foto utilizau magneziu si praf de magneziu foarte periculoase. Anii 1870 au venit cu accesul la stroboscop sau blit si in studiourile mai micute. Daca la inceput era greu sa faci cateva fotografii in studio si sa mai iasa si bine, mai ales pentru ca nu aveai lumina buna sau suficienta, era si periculos sa lucrezi cu magneziu in interior, pe masura ce tehnologia a evoluat lucrurile s-au simplificat foarte mult.

Prima folosire comerciala a fotografiei a fost legata de producerea de portrete. Fotografia avea sa inlocuiasca pictura aproape complet incepand cu anii 1840, odata ce au aparut si studiouri foto complet echipate. Era mai simplu sa faci o fotografie, chiar daca expunerea era destul de lunga, nu se mai chinuiau atat de mult nici subiectul, nici pictorul, cel care realiza tabloul.

Fiind foarte simplu si ieftin sa ai un studio foto pe atunci, pana prin anii 1870 au tot aparut studiouri foto, erau mii in Europa si in America. Putine studiouri au mai supravietuit trecerii timpului in formatul de la care au plecat initial.

Procesul calotipurilor a fost introdus si el in anii 1840. Productia de negative le-a permis fotografilor sa printeze cate copii voiau si de cate copii aveau nevoie clientii dupa ce se realiza o fotografie. Asa s-au si pus bazele studiourilor foto. Din anii 1850 am avut si portretele micute, ambrotipurile. Expunerea varia ca durata, intre 2-20 secunde fata de 8 ore, timpul expunerii de la prima fotografie facuta vreodata, in 1826…

Primul studio foto asa cum il intelegem astazi si cum e el gandit a fost deschis in New York in martie 1840. Alexander Wolcott inaugura un Daguerrean Parlor pentru portrete in miniatura, obtinute folosind o camera cu o oglinda in loc de obiectiv. Primul studio din Europa a fost deschis de Richard Beard intr-o sera de pe acoperisul Royal Polytechnic Institution din Londra, in 23 martie 1841.

Pe vremea cand Beard isi deschidea studioul timpul de expunere varia, era intre 1-3 minute, dar depindea mult de vreme si de perioada din zi cand se faceau fotografiile. Portretele sale au devenit foarte populare si studioul a devenit profitabil pentru cel care l-a lansat. Dar a aparut si competitia si Beard si-a pierdut aproape toti banii castigati in procese ce tineau de licentiere si de fotografiile facute.

Cum dagherotiparea era o industrie infloritoare, in Germania, de exemplu, am avut un prim studio foto in toata regula deschis de William Horn, in Bohemia, in 1841. Americanii erau si mai inventivi si spre finalul anilor 1840 fiecare sat sau oras era „servit” de fotografi calatori care isi amenajasera „vagoane”, carute ceva mai complicate pe post de studio.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.