Fotografia color. Momente importante din istoria interesanta a aparitiei culorii in fotografie

Istoria fotografiei color este la fel de fascinanta si de uimitoare precum fotografiile color realizate cu aparatul foto.
Ce ar fi fotografia fara culoare? Fotografia in alb si negru a fost multa vreme un standard in domeniul fotografiei, astazi inca o mai vedem de multe ori pentru a aduce aminte de vremurile apuse in care doar albul si negrul se regaseau pe hartia fotografica. Fotografia color este fotografia ce utilizeaza medii capabile sa capteze si sa reproduca culorile pe care le vedem in jurul nostru. Deosebirea majora pe care o vedeam la fotografia alb-negru tine de inregistrarea unui singur canal de luminanta, mediile folosite puteau arata doar nuante de gri.
De la fotografia alb-negru la fotografia color a fost un drum foarte lung, presarat cu incercari de a dezvolta procese fotografice color si de incercari si esecuri care au dus pana la urma la aparitia fotografiei color, atat de apreciata astazi.
Pe la 1839, cand au fost vazute primele fotografii, lumea le-a primit cu retincenta si cu un soi de curiozitate dublata de teama. Oamenii au fost apoi dezamagiti pentru ca procesul care ducea la aparitia fotografiei atat de detaliate nu putea sa ofere si culoare pe respectiva fotografie. Asa a inceput cursa pentru a descoperi cum poti sa ai pe hartia fotografica de mai tarziu nu doar forme, ci si culori reproduse cu o acuratete foarte mare.
Fotografii au fost primii care au avut curajul sa incerce sa adauge culoare fotografiilor in alb si negru. Cand se reusea o reproducere cat mai fidela a culorilor din realitate, fotografia era da artistilor, care ofereau un aspect mai natural al culorilor si al fotografiei ca intreg. Se colora „de mana” fotografia cu procese si materiale primitive pentru generatia din prezent.
Cei care se temeau cel mai mult de fotografie si de aparitia sa erau pictorii de miniaturi, dar pana la urma au ajuns sa ajute si ei la colorarea fotografiilor. Totusi era o problema: nu reuseai sa redai cu acuratate si exactitate mare culorile din natura, din fata obiectivului aparatului foto.
Fotografiile puteau sa surprinda deja lumina si umbrele. Mai era nevoie de un proces care sa poata captura si culorile fix in acelasi fel.
Pana sa avem reproducerea culorilor in fotografie, natura luminii a trebuit sa fie inteleasa foarte bine. Investigatiile stiintifice ale culorii au inceput in secolul 17. Pe la 1666, Sir Isaac Newton a reusit sa „sparga” lumina solara cu o prisma ca sa arate ca exista o combinatie de sapte culori ale spectrului.
Peste 200 de ani aproape, in 1861, James Clerk Maxwell, fizician scotian, a facut un experiment pentru a demonstra ca toate culorile pot fi obtinute daca se combina rosu, verde si albastru, lumina in aceste culori. Cele trei culori suprapuse pe un suport reproduceau cu fidelitate mare culorile originale din imaginea proiectata.
Asadar, s-a inteles teoria din spatele luminii si reproducerii culorii, dar o metoda practica pentru fotografia color nu exista inca. Gabriel Lippmann, profesor de fizica la Sorbona, a demonstrat in 1891 un proces de colorare bazat pe fenomenul interferentei luminoase. A castigat si Nobelul in 1908 pentru descoperirea sa.
Un alt fizician francez de data asta, Louis Ducos du Hauron a venit si el cu o metoda de a avea fotografii color in urma combinarii unor pigmenti colorati in loc de folosirea luminii. Trei negative alb-negru trecute prin rosu, verde, albastru, prin filtre, au permit obtinerea unei fotografii color la final. Procesul de colorare din prezent pentru fotografii a pornit de la aceasta metoda revolutionara la vremea ei. Timpii de expunere erau prea mari, materialele fotografice prea sensibile si adaptate la tot spectrul de culori nu erau disponibile.
Primul proces modern de colorare a fotografiei a aparut prin anii 1890. Se baza pe teoria lui James Clerk Maxwell si a permis reproducerea culorilor prin combinatii de rosul verde, albastru, lumina de aceste culori. Procesele s-au numit colorare aditiva.
Frederic Ives, fotograf american si inventator renumit a reusit sa realizeze un sistem de trei negative separate colorate trecute prin filtre colorate. Ceea ce rezulta, pozitivele, erau vazute printr-un dispozitiv special, Kromskop, care avea niste oglinzi si suprapunea imaginile in interior pentru ca alt set de filtre sa restaureze culorile.
Kromogramele, asa cum se numeau imaginile rezultate, erau scumpe, dar eficiente. Sistmeul lui Ives era prea complex ca sa aiba succesul dorit…
Mai tarziu s-a descoperit o abordare mai simpla cu o singura expunere printr-un filtru care combina toate trei culorile primare. Doctorul John Joly a pus la cale un sistem special ca sa obtina o fotografie color in acest mod in 1894. Ce a facut Joly? A luat o farfurie de sticla, a acoperit-o cu linii rosii, verzi si albastre ca sa aiba un filtru eficient cu trei culori. Era ecranul perfect de filtrare cand se faceau fotografii care se doreau a fi color. Se mai folosea si alt filtru special si rezulta o transparenta colorata care se putea observa prin lumina transmisa, trecuta printr-un obiect.
Procesul Joly a devenit comercial in 1895 si a ramas in piata pentru cativa ani. Senzitivitatea limitata a culorilor din acest proces a insemnat ca rezultatele nu erau unele atat de bune…
Intre timp aparuse alta metoda de reproducere a culorii fotografic: sinteza substractiva a culorii. Louis Ducos du Hauron a explicat aceasta metoda in cartea sa din 1869 „Les couleurs en photographie, solution du problème”. Negativele separate color ar trebui folosite pentru a produse trei imagini pozitive, care ar urma sa fie colorate in culori complementare cyan, magenta, galben. Fiecare culoare complementara va absorbi una dintre culorile primare. Se foloseau pigmenti la procesul de colorare, lumina reflectata si nu cea transmisa, asa ca puteau fi produse si fotografii color pe hartie. Au aparut camere foto specializate pentru acest proces, multe camere au fost de tip „one-shot”, unele au ajuns sa fie produse si comercial.
A mai aparut si printarea cu carbon. Se foloseau un fel de „tesaturi” foi din carbon, trecute prin bicromat de potasiu, se incorporau si pigmenti de orice culoare si in urma procesului obtineai si fotografii color.
Din anii 1930 fotografia color comerciala a devenit foarte importanta. Cei care voiau printare de fotografii color profesionista aveau un singur proces la dispozitie: Vivex. L-a inventat Dr. Douglas A. Spencer in 1928, era o modificare a procesului Tricrom Carbo, in care se foloseau foi de celofan pentru a fi suport temporar al pigmentilor imaginii. Se foloseau trei negative pe celofan cerat, fiecare pentru fiecare culoare primara. Era un proces substractiv, cu cyan, magenta, galben in calitate de culori primare. Cele trei negative erau expuse in secventa sau simultan via camera Tri-Colour VIVEX a companiei sale. Dupa procesare se printau cele trei negative unul peste altul de mana pentru a obtine printul final, fotografia color.
Kodachrome a venit ca o mini-revolutie si e inventia lui Leopold Mannes si a lui Leopold Godowsky. Erau muzicieni profesionisti care experimentau in timpul liber cu fotografia.
Au primit si ajutorul lui C.E. Kenneth Mees, doctor si director al laboratoarelor de cercetare Eastman Kodak din Rochester, New York. Din 1931 cei doi Leopolzi au lucrat la Kodak si au renuntat la muzica.
Ca sa nu se mai imprastie culorile cat se lucra la obtinerea fotografiei color s-au folosit cuplele de culoare in dezvoltator si nu in emulsie. Kodachrome este un film in alb si negru la care se adauga pigmenti in timpul procesului. Intreg procesul era prea complex, avea 28 de etape diferite si trebuiau sa se desfasoare doar in conditii de laborator. Fotografii se adresau laboratoarelor Kodak ca sa obtina fotografiile color. Primul film Kodachrome a aparut in 1935 la vanzare, fiind destinat camerelor de 16mm. Din 1936 a aparut si filmul Kodachrome de 35mm, urmand ca Anglia sa il aiba in 1937…
Insa primul sistem de realizare a fotografiilor color modern le-a apartinut fratilor Auguste si Louis Lumiere. El dateaza din 1903 si s-a numit Autochrome Lumiere. La patru ani de la acest sistem apareau si placile fotografice color pentru publicul lar. De atunci fotografia color a devenit o realitate si industria din jurul sau s-a tot dezvoltat.