Portretistica in fotografie. Scurt istoric
Incadratura si portretul in fotografie sunt mai importante ca orice la incepu de drum cand esti fotograf profesionist.
Prin portrete si portretistica in fotografie descoperim nu doar chipuri si persoane, ci si cultura persoanelor fotografiate, psihologia si contextul cultural si social de ansamblu. In teorie, portretistica este „inregistrarea” infatisarii si a personalitatii individului, este un gen important din istoria artelor. De-a lungul timpului, daca ne referim la fotografie, portretistica a avut mai multe momente cheie ce aveau sa ii defineasca insusi existenta in lumea contemporana.
La inceput, singura modalitate de a „inregistra” infatisarea unui individ era prin pictura, sculptura, portretul desenat. Primele portrete erau comandate de cei bogati, de cei care si le permiteau pentru ca era foarte scump si dura mult sa obtii un portret de calitate. Deci cei care pictau portrete trebuiau sa ii infatiseze pe cei din fata lor nu cum erau in realitate, ci cum isi doreau sa apara in public, cuiva care privea lucrarea respectiva.
Dar a aparut camera foto personala in 1888 si totul s-a schimbat, abordarile portetisticii in fotografie s-au schimbat si ele, experientele au fost „inregistrate” cu mai mare fidelitate. In istoria portretisticii in fotografie toti indivizii aveau o „pozitie” de pozat. Dar cand a aparut camera foto „point-and-shoot” fotografii au devenit din ce in ce mai creativi si au experimentat cu moduri mai organice de a obtine portrete inedite si posturi mai naturale.
Camera personala a adus foarte multe portrete, facute de amatori sau de profesionisti deopotriva. Dintr-odata camera foto iti permitea sa obtii un portret al unei persoane fix asa cum era ea. Deja aveam portretele ca un gen foarte popular in fotografia moderna. Se depaseau limite, fotografii profesionisti isi permiteau sa experimenteze pe masura ce apareau tot mai multe trucuri in fotografia de la inceputuri. Gaspard-Félix Tournachon, un scriitor parizian, editor, caricaturist, alaturi de Julia Margaret Cameron au fost doar doi dintre acesti fotografi pasionati de schimbare si de noutate in sfera portretisticii in fotografie.
Félix Nadar isi fotografia subiectii pe un fundal simplu si se folosea de lumina difuza pentru a surprinde fiecare detaliu al fetei si al imbracamintii. Prima data cand au fost expuse fotografiile de portret facute de catre acesta au si castigat atentia Gazette des Beaux Arts, cea mai importanta revista dedicata artei din Franta pe vremea aceea. Étienne Carjat a avut si el fotografii ale artistilor, actorilor, scriitorilor, muzicienilor, politicienilor din vremea sa, fiecare portret infatisa demnitatea si distinctia.
Julia Margaret Cameron, folosindu-se de procesul in care se foloseau placi umede, a realizat si ea portrete interesante, expuse mai tarziu si la Expozitia Internationala din Paris, in 1867, obiectivele folosite aveau distanta focala extrema de 30 inch ca sa poata obtine usor prim-planuri mari. Subiectii se tot miscau pentru ca timpii de expunere erau prea mari, ai apareau si fenomene de blur si de neclaritate.
Revenind in trecut, in vremea Tudorilor, cand arta era interzisa, geniul german Hans Holbein s-a apucat de portrete ale celor din dinastia Tudorilor. Acolo se nastea fundatia, baza portretisticii, culturii portretisticii. Flem, Anthony Van Dyck, Sir Peter Lely au contribuit si ei la ce avea sa devina un gen extrem de apreciat in istoria artelor moderne. Pe la final de secol 17, undeva in Anglia, aparea o clasa de comercianti si profesionisti care isi doreau din ce in ce mai mult sa plateasca pentru portrete la comanda.
In 1839, Robert Cornelius, pionier al fotografiei, a realizat primul portret, fotografie de portret. A reusit sa obtina o astfel de fotografie inedita punand o camera foto in spatele locatiei afacerii tatalui sau de pe strada Chestnut din centrul Philadelphia. Desi se discuta despre portretistica in fotografie si doar fata era cea vizata, intreg corpul aparea in fotografii si fundalul.
Cele mai faimoase portrete din istoria portretisticii (cu referire la arta) raman insa The American Gothic, din 1930, realizat de un anume Grant Wood, The Portrait of Madame X, din 1884, de John Singer Sargent si Fata cu un cercel de perle de Johannes Vermeer, pictura din 1665 sau Las Meninas de Diego Velazquez din 1656. Si sa nu uitam de Mona Lisa, pictata in 1517 de celebrul maestru si pictor Leonardo da Vinci.
Astazi, portretistica in fotografie a devenit singurul refugiu pentru a pastra, conserva dragostea, cultura, umanitatea, atentia pentru cineva. Portretistica traditionala continua sa evolueze astazi, portretele vor exista atat timp cat vom exista si noi, oamenii, evolutia acestei forme de arta pana la urma va continua si ea ani la rand si de aici incolo. Ce va mai urma in istoria portretisticii care se va scrie pe masura ce tehnologia va evolua nu stim, dar un singur lucru cert: fotografia de portret nu se va demoda niciodata si va avea de fiecare data alte si alte abordari si elemente care vor surprinde si o vor mentine in topul preferintelor fotografilor profesionisti si publicului larg.
