Pagini din istoria fotografiei: Fotojurnalismul si inceputurile sale

Un moment important in istoria fotografiei l-a constituit aparitia fotojurnalismului. In loc sa spuna o poveste, sa relateze un eveniment, o succesiune de evenimente cu ajutorul textului, jurnalistii au inceput sa redea ceea ce se intampla undeva cu ajutorul fotografiilor, seriilor de fotografii. Cum o fotografie valoreaza cat o mie de cuvinte, fotojurnalismul a prins foarte bine si a fost apreciat, cautat. Fotografiile folosite pentru a oferi o perspectiva vizuala asupra unui eveniment, asupra unui razboi, de exemplu, au fost mereu mult mai puternice decat orice fel de text scris cu maiestrie si talent…

De la inceput fotografia a fost un instrument puternic de care presa s-a folosit cum a stiut mai bine pentru a da valoarea articolelor si textelor si a ilustra fiecare material in parte. Dupa 1839, revistele, ziarele publicau fotografii cu ajutorul unor gravuri in lemn sau litografii, cu notatia „de la dagherotip”. Cele mai vechi publicatii saptamanale ilustrate, The Illustrated London News, 1842, si L’Illustration, Paris, 1843, isi datoreaza originea acelorasi forte culturale care au facut posibila inventia fotografiei. Reproducerile de la inceput nu erau foarte aproape de fotografia originala si detaliile erau practic inexistente.

Poate primele fotografii care au putut fi incadrate in sfera fotojurnalismului au aparut odata cu plecarea lui Roger Fenton din Londra in Crimeea ca sa fotografieze razboiul dintre Anglia, Rusia, Turcia din 1855. Fenton urma sa aduca dovezi vizuale care sa confirme ceea ce scria corespondentul de razboi William Russell pentru The Times din Londra. Russell vorbea in toate corespondentele sale despre un management defectuos si conditii mizerabile de trai pentru soldatii aflati pe front. Desi i-a fost foarte greu sa obtina niste fotografii decente pe front, Fenton a reusit sa realizeze 360 de fotografii, prima documentare foto de proportii a unui razboi. James Robertson, fotograf britanic, a fotografiat si el ororile si dezastrul Razboiului din Crimeea. Robertson a mers mai departe si s-a deplasat cu un asociat in India ca sa fotografieze urmarile revoltei indiene dintre anii 1857-1858.

In SUA, odata cu izbucnirea Razboiului Civil, Mathew B. Brady, un portretist si dagherotipist din New York si-a propus sa surprinda cu aparatul foto ostilitatile din tara. Si-a finantat proiectul singur, pentru ca statul nu a dorit sa ii ofere bani pentru asa ceva. Impreuna cu echipa sa de fotografi, 20 la numar, a reusit sa fotografieze cele mai importante momente ale razboiului.

Conflictele din Asia si Africa au fost documentate si ele de catre fotografi pentru presa si companiile care produceau stereografii. Fotografia de razboi si fotojurnalismul erau deja niste lucruri acceptate in societate. Dar dupa revolta din Paris din 1871 si fotografii de acolo care pareau trucate, increderea in documentarea cu aparatul foto a disparut.

Epoca de Aur a fotojurnalismului modern a fost intre anii 1930 si 1950. A aparut aparatul foto 35 mm Leica, 1925, si primele flash-uri cu bec, 1927-1930, doua inventii care au permit fotojurnalistilor sa faca fotografii oriunde se aflau. A aparut un nou stil in ziare si reviste, utilizarea fotografiilor cu preponderenta si mai putin text. Berliner Illustrirte Zeitung a fost prima publicatie care folosea fotografia ca sa spuna povesti, sa relateze intamplari, textul fiind foarte putin. Din 1901 in ziare, reviste aveam si fotografii, au aparut foto-eseurile, care erau realizate de catre echipe de profesionisti si unitati de productie speciale.

Publicatiile cautau jurnalisti, reporteri care puteau spune povesti prin fotografii. Martin Munkácsi este unul dintre pionieri in aceasta directie, fiind si primul fotograf de personal, alaturi de Erich Salomon, unul dintre fondatorii fotojurnalismului.

Henri Cartier-Bresson este parintele fotojurnalismului modern. Fotojurnalismul lui Agustí Centelles, de exemplu, a jucat un rol extrem de important in eforturile de propaganda ale partii republicane din Razboiul Civil din Spania din anii 1930.

Jurnalistul american Julien Bryan a fotografiat si filmat inceputurile Celui De-al Doilea Razboi Mondial, in timp ce se afla intr-o Polonie aflata sub bombardamente germane in septembrie 1939. William Vandivert e alt fotojurnalist care a putut fotografia Londra bombardata de germani, in culori, in 1940. Chiar din randul soldatilor am avut fotojurnalisti celebri. Tony Vaccaro a surprins si el cu o camera foto modesta Argus C3 cele mai terifiante momente ale razboiului mondial.

Pana prin anii 1980 fotografiile din publicatii nu erau asa de reusite, pentru ca procesul de printare nu era perfect si fotografiile originale nu aratau deloc bine pe hartie. Dupa 1980 cele mai importante publicatii au schimbat procesul de printare ca sa reproduca fotografiile cu fidelitate pe hartie alba.

In 1947 am avut Magnum Photos, o cooperativa fotografia internationala, in 1989 a aparut si Corbis Corporation, in 1995 Getty Images. Aceste solutii au stabilit clar drepturile fotografilor si au oferit baze de date uriase cu fotografii reusite, care puteau fi folosite pentru un fotojurnalism de calitate.

Epoca de Aur a fotojurnalismului se incheie insa in anii 1970, cand multe reviste, publicatii cu fotografii nu au mai aparut. Nu puteau sa tina pasul cu alte publicatii, nu se puteau intretine la fel de bine din publicitate.

Dupa 1970 fotojurnalismul si fotografia documentara au primit un loc in galeriile de arta alaturi de fotografii fine art.

Astazi, fotojurnalismul este mai apreciat ca oricand, este cautat si este si foarte bine platit. Cu fotografii bune si cadre excelente surprinse in teren, in zone de conflict poti oricand sa faci o mica avere si sa devii faimos in toata lumea.