Istoria trepiedului, accesoriul fara de care fotografiile noastre nu ar mai fi atat de bune

Un trepied este un accesoriu nelipsit din geanta oricarui fotograf profesionist sau amator. El este un suport pentru camera care asigura stabilitate cand se fac fotografii, permite fotografului sa nu mai tina aparatul foto in mana si asigura expuneri lungi si fotografii realizate cu precizie mare.

De obicei un trepied are trei „picioare” telescopice, care se pot ajusta in functie de inaltime si de stabilitatea dorita, cele mai moderne trepiede au si dispozitive speciale care le permit rotirea si inclinarea in unghiurile dorite. Dar cum a aparut trepiedul si cine l-a inventat?

Utilizat si pentru filmari, si pentru fotografii, trepiedul a suferit modificari de-a lungul istoriei sale, avem acum si trepiede care au „picioarele” unite intre ele si trepiede moderne cu alte caracteristici care ajuta foarte mult cand ai de facut fotografii ceva mai complicate. Daca folosesti mereu trepiedul ai imagini mai clare, dispare si efectul de blur, camera va putea sta ceva mai sus de pozitia in care se afla in mainile tale, stabilitatea ei e mai mare pentru o perioada mai mare de timp.

Dintre modelele de trepiede din prezent poti alege trepiedul cu „capul” fix, cu un „cap” dinamic si cu un „cap” mobil, pe o bila de obicei. La interior se pot utiliza trepiede mai mici, mini trepiede pentru portrete, vlogging, pentru camerele mai mici. Iar daca avem si lumina mai putina un trepied va fi si mai util, scapi de „zgomotul” de pe fotografii si de blur fara sa faci niciun efort cat folosesti camera foto.

Nu se mai reduce automat viteza obturatorului, nu mai creste ISO-ul, nu mai apare nici efectul de granularitate la nivelul fotografiilor. Cu un trepied cu inaltime mai mare reglabila tii aparatul foto la nivelul ochilor si modul in care realizezi fotografiile se imbunatateste simtitor. Pe langa conditiile in care nu ai lumina buna, trepiedul devine extrem de util daca esti pasionat de fotografia macro, acolo unde ai nevoie de precizie si de stabilitate foarte buna a aparatului foto ca sa poti surprinde toate detaliile dorite.

In general, folosirea unui trepied permite nu numai expunere mai lunga, dar si porterete mai realiste si mai dinamice.

Sunt inca la moda trepiedele? Da, cu siguranta, asta desi multe camere foto moderne au sisteme performante de stabilizare, nu mai sunt probleme asa de mari cu „zgomotul” din cauza ISO-ului. Dar pe viitor s-ar putea sa nu mai vedem utilizate asa de des acest tip de accesorii atat de utile in trecut.

Istoria trepiedului este una „zbuciumata” si destul de lunga. Va vine sa credeti sau nu, primele trepiede cunoscute au fost existat inca din secolul 5 i.Hr. in China, insa aratau ca un fel de suport cu trei picioare pentru camerele foto. Functia sa era asemanatoare celei de la trepiedul modern, sa mentina camera stabila pe o pozitie orizontala si sa se evite orice fel de vibratii la nivelul sau. Mai tarziu trepiedul a fost adoptat si de europeni si l-am vazut peste tot prin bagajele si gentile fotografilor profesionisti.

Primul trepied comercial a fost invetat de germanul Johann Zahn, in 1685. Era din lemn, avea aceleasi trei picioare, avea inaltimea ajustabila foarte usor, o coloana centrala pe care se monta o camera foto sau un telescop. Trepiedul modern nu a aparut pana in secolul 19, cand a aparut si capul cu angrenaj. Asa se putea ajusta usor unghiul si pozitia camerei cu precizie mult mai mare. Mai tarziu acest tip de cap pentru trepiede a fost inlocuit de capul cu bila, care permitea ajustarea unghiului camerei cu acuratete si precizie si mai mare.

Cea mai veche versiune de trepied pentru o camera foto vine insa de la fotograful napoletan Ottonello Mochi, descrierea sa fiind facuta undeva in niste acte din Anglia anilor 1889. Designul a fost inspirat de cel al artizanilor care foloseau instrumente asemanatoare pentru a sustine produsele realizate, in timpul procesului de fabricare.

Coloana centrala a trepiedului lui Mochi putea fi ajustata pe verticala in sus si in jos, existau doua brate orizontale folosite pentru ajustarea pozitiei camerei pe trepied. Se putea folosi pe orice fel de suprafata plana, montarea si demontarea camerei de pe trepied era foarte simpla, sistemul de prindere era pe post de un fel de menghina rudimentara.

Prin secolul 20 trepiedul a inceput sa fie folosit mereu, asta pe masura ce am avut acces si la expunere mai lunga si aparate foto ceva mai sofisticate si mai complexe. Pe la 1900 erau doua tipuri standard de trepied, unul de gasit in Marea Britanie, la camerele de teren, altul cu un sistem pe baza de surub pentru montarea camerelor. Camerele „de mana” portabile puteau folosi un trepied metalic telescopic.

In timpul Primului Razboi Mondial au fost realizate si dezvoltate trepiede mai complexe cu multiple ajustari posibile, dar trepiedul fotografic a ramas totusi la fel de simplu. De abia prin anii 1950 companii mari precum Gitzo, Linhof, Manfrotto au inceput sa creeze trepiede si sisteme speciale cu picioare extensibile cu mai multe „capete” ca sa fie folosite in toate scenariile posibile. Gitzo producea pe atunci tot felul de trepiede, de la cele foarte mici, de masa, pana la cele foarte mari, inalte. Ideea era sa existe stabilitate cat mai mare la folosire

Trepiedul modern, cel pe care il vedem astazi, a fost inventat, pe la 1800, de catre George Westinghouse, un inventator american si om de afaceri cunoscut. Westinghouse Camera Support se numea dispozitivul sau, a fost patentat in 1887, era un trepied clasic cu trei picioare si zona de montare camera cu „surub”.

In anii 2000 a aparut si trepiedul cu niveluri incorporate presetate, in 2010 au aparut pe piata si trepiedele moderne ce permiteau conectarea la dispozitive via Wi-Fi, trepiedele au devenit mai usoare si mai simplu de luat oriunde, compacte si rezistente, „capetele” au fost motorizate, au avut si GPS integrat, au permis integrarea cu alte accesorii, blituri, de exemplu.