Viaţa e în altă parte

Artistul din China glosează pe o temă binecunoscută europenilor : viaţa ca vis, lumea ca teatru. Calderon de la Barca sau Salvador Dali s-au  înveştmântat în mătăsurile Orientului şi ne vorbesc, prin Ma Ling, despre noul imperiu chinez al imaginaţiei . Despre transparenţa Zidului  Chinezesc dintre Ţara Soarelui-răsare şi Ţara Soarelui-apune. China de azi pare a fi o Lume Nouă, un continent al graniţelor suspendate. Fotograful chinez  repune pe tapet  cu o vervă debordantă redimensionarea gândirii orientale pe clişeele succesului occidental. Vidul a dispărut, ceaţa piscurilor cu pini s-a evaporat, relaţia subtilă dintre vid şi plin, dintre om şi natură s-a spulberat ca în „Visul unei nopti de vară”. În viziunea lui Ma Ling, Zidul Chinezesc şi, prin extensie, China întregă a devenit un imens Broadway, un clamoros şi hiperbolic amestec  de actori, visători, impresari, gangsteri, supermani, Alice-uri în Ţara Minunilor, multiplecşi Bruce Lee, fetiţe cu chibrituri sau cu biciclete. Spaţiul creat de el cu succes e unul al clasicelor săli occidentale de spectacol: claustrofob, înţesat de obiecte, în care dospeşte aerul stătut  al garderobelor şi butaforiei teatrale europene.  Un spaţiu al unei capcane vizuale reciclate cu o viteză ameţitore, de carusel din Disneyland, o lume de circari care s-a plăsmuit şi se autogenerează din humusul cald al plictisului şi neputinţei a miliarde de oameni. În special o afirmaţie a tânărului creator m-a surprins, deşi suna ca un clişeu binecunoscut: fuga previzibilă şi legitimă din cotidian în spatiul imaginar, proiectiv, al ecranului. Filmul şi teatrul ca antidot al unui blocaj existenţial, ficţiunea ca soluţie optimă, legitimă şi accesibilă a salvării din fundul de sac al vieţii. Spune Ma Ling: „Însă în comparaţie cu viaţa comună, plictisitoare, arta se apropie mult mai mult de visul fiecăruia dintre oameni”.

M-a surprins pentru că niciodată nu am asociat aceste două cuvinte: China şi plictiseală. Nu mi-am imaginat cum e să te plictiseşti in China, în imensul şuvoi dintre vid şi plin. Dar imaginile lui Ma Ling sunt lămuritoare: China globalizată arată ca o comedie romantic-burlescă, jucată într-un fel anacronic pe scena lui The Globe sau pe Broadway, oricum, într-o lume contemporană ce seamănă tot mai mult cu un teatru de umbre chinezeşti.
Ramona Novicov, critic de artă