Un canadian la Shanghai

În sensul cel mai propriu, a fost dragoste la prima vedere. În momentul în care a privit pentru prima dată prin vizorul aparatului de fotografiat, a ştiut că asta va face pe viitor. Avea doar cinci ani. Părinţii ţineau să-l vadă doctor, aşa că a urmat o soluţie de compromis – biologia şi antropologia. În paralel, canadianul Todd Tyler şi-a urmat conştiincios visul. Şi-a vândut chiar şi calul preferat pentru a-şi putea cumpăra un aparat foto performant. După ce a colindat zone ale lumii în care fotografia de modă aduce venituri uriaşe, Todd s-a stabilit la Shanghai, unde acest gen e mai curtat.

Todd Tyler

• 36 de ani
• originar din Ontario, Canada
• studii universitare de biologie şi antropologie
• a lucrat ca model şi fotograf în Europa, Asia şi Statele Unite
• în prezent, locuieşte şi lucrează în Shanghai
• mai multe imagini ale sale pot fi văzute la următoarele adrese:
  www.toddanthonytyler.com şi www.catalogmagazine.com

Un aparat pentru un cal

Avea doar cinci ani când a pus mâna pentru prima dată pe un aparat de fotografiat. Mama sa i-a oferit în dar un micuţ aparat Instamatic 110 – o simplă cameră cu carcasa din plastic. „În momentul în care am dus aparatul la ochi şi am privit lumea prin vizorul acestuia, am fost pur şi simplu fermecat, spune Todd Tyler. A fost dragoste la prima vede…re. Mai păstrez şi acum acel aparat cu care am făcut primele fotografii, nu cred că se mai fabrică.”

Fotografia tot ce se lega de natură (flori, copaci, insecte, animale), dar şi pe membrii familiei sale şi momente din vacanţele cu aceştia. „N-aş spune neapărat că sunt obsedat, dar adevărul e că mă gândesc la fotografie cam 16 ore pe zi, iar apoi visez la fotografie.”

La vârsta de 14 ani şi-a cumpărat primul aparat foto demn de acest nume, iar pentru a strânge banii de care avea nevoie, şi-a vândut calul preferat. „Era un Minolta X-700, care fusese desemnat aparatul anului în Europa, îl păstrez şi acum ca amintire şi încă face fotografii reuşite. Cu această achiziţie, voiam să demonstrez tuturor că mă gândeam serios la fotografie. Am continuat să fac fotografii şi în timpul facultăţii, chiar dacă am ales să studiez biologia şi antropologia.”

A învăţat singur tot ce ştie în prezent despre fotografie, singurul curs afin fiind unul de istoria artei, urmat în timpul facultăţii.

Model şi fotograf

Spirit rebel, mereu în căutare de noi experienţe, Todd a lucrat o perioadă de timp ca model. „Nu m-am gândit să fiu fotograf de modă şi nici nu mă interesa ce se întâmplă dincolo de aparatul de fotografiat, în timpul unei şedinţe de modă. Eram doar modelul şi nimic mai mult. Acum îmi doresc să fi acordat mai multă atenţie detaliilor legate de fotografii, cred că mi-ar fi fost de mare folos. Pe vremea cât lucram pentru o agenţie de modeling din Milano, colegul meu de apartament era un tânăr fotograf. Era pe drumuri toată ziua, bătând pe rând la uşile agenţiilor foto sau de publicitate, doar – doar se va îndura cineva de el şi îl va angaja pentru o şedinţă foto. Vedeam cât îi e de greu să obţină un angajament şi mă gândeam că nu poate exista un mod mai cumplit de a-ţi câştiga existenţa.”

Din acest motiv, a privit fotografia ca pe un hobby costisitor, nu ca o posibilă carieră. La un moment dat, a trebuit să decidă ce anume va face mai departe, iar opţiunea numărul unu a fost fotografia. „Am revenit la primele mele încercări din fotografie, şi anume instantanee în natură, combinate cu călătoria. Voiam să fiu cât mai departe de lumea agitată a modei, să mă aflu undeva prin Africa, fotografiind animale sălbatice şi triburi indigene. Am pornit la drum cu «marile speranţe», visând să fiu fotograf pentru National Geographic. Mi-am dat seama că, odată cu explozia erei digitale, tot mai mulţi se trezesc peste noapte fotografi şi aleg acest gen.” Todd Tyler şi-a dat seama că nu-i va fi nici lui uşor să intre pe teritoriul fotografiei, mai ales că avea în spate o carieră de model, or din acest motiv – spune el – „nimeni nu l-ar fi luat în serios.”

Deplângând inerţia prejudecăţilor, artistul susţine că „pentru mulţi este dificil să admită că cineva poate avea şi alte preocupări. În cazul meu, de exemplu, am avut experienţă în fotografie cu mult înainte să devin model, dar a trecut mult timp până să fiu cotat ca fotograf talentat, şi nu ca «fostul model». Trebuie să faci mari eforturi şi să demonstrezi în repetate rânduri că ai într-adevăr calităţi, pentru ca oamenii să te ia în considerare.”

Tot moda

Sperând să reuşească în fotografia de călătorie şi de natură, Todd a experimentat diverse unghiuri şi perspective, pentru a veni cu ceva nou. „Mă jucam cu aparatul, încercând abordări cât mai interesante. Voiam ca oamenii care privesc fotografiile să aibă senzaţia că sunt în mijlocul acţiunii, că atârnau de-o stâncă sau făceau ciclism extrem prin junglă, astfel de lucruri. Urmăream cu interes şi fotografiam în special evenimente cum ar fi competiţiile de sport extrem, surf, snowboard, căţărări, dar şi peisaje, obiective turistice, etc.”

A ales în final fotografia de modă datorită potenţialului creativ. „După mine nu există termenii corect sau greşit când te referi la fotografia de modă. Apreciez că am posibilitatea să explorez şi să creez imagini unice, fără teama de a greşi sau a nu urma tiparele. La proiectele personale lucrez cu mai multă libertate. Îmi place să experimentez, dar odată ce încep, nu mă mai pot opri. Încerc să forţez limita şi să trec dincolo de ceea ce este catalogat – corect. Câteodată nu îmi reuşeşte, dar când obţin ceea ce vreau e o experienţă de neegalat.” Todd îşi descrie cariera ca pe un fenomen în continuă evoluţie, un amalgam de experienţe. Fiecare nouă imagine îi oferă motive de reflecţie şi aruncă noi poduri între imaginaţie şi cunoştinţele tehnice.

Cum a ajuns în China şi cum s-a hotărât să îşi încerce norocul în această ţară? „Eram în Singapore şi auzisem o mulţime de lucruri despre China şi despre cât de rapid evoluează lucrurile acolo în domeniul modei. Aveam prieteni stabiliţi la Shanghai, aşa că am hotărât să merg la faţa locului, să-mi fac o idee. Am ajuns la Shanghai în urmă cu doi ani şi am stat doar câteva luni. Am făcut fotografii pentru câteva cataloage de modă şi pentru Elle. Redactorul-şef la departamentul de modă al revistei Elle, versiunea pentru China, era Angelica Cheung, ajunsă între timp în fruntea echipei redacţionale Vogue China. Lucrând alături de ea şi de echipa de la Elle, am realizat potenţialul oferit de piaţa chineză şi interesul acestora de a colabora cu persoane din afara ţării.”

Deşi mulţumit de colaborarea cu partenerii chinezi, Todd a fost reticent la ideea de a rămâne în China, în special datorită logisticii mai precare. Se gândea să vină în China o dată pe an şi să stea câteva luni, iar în rest să lucreze la alte proiecte. „Am revenit în China după zece luni şi am fost uimit să văd progresele înregistrate în acest interval de timp, aşa că am hotărât să-mi mut cartierul general la Shanghai şi să înfrunt provocările unui nou început. Cred că Shanghai-ul este în prezent un minunat loc pentru afirmare, câtă vreme priveşti înainte şi ai o viziune de perspectivă. Este o investiţie în viitor. Orice lucru bine făcut are nevoie de un fundament solid, iar experienţa mea în China nu poate fi decât benefică. E nevoie să stabileşti relaţii serioase, lucru pe care nu îl poţi face dacă mereu vii şi pleci.”

Atmosfera chineză

Todd Tyler apreciază China ca fiind cam cu 5-10 ani în urma altor ţări din Asia în domeniul modei, dar nu numai, şi cu 15 ani în spatele Europei Occidentale şi SUA, deşi un decalaj există şi între acestea două. „Statele Unite au o atitudine mult mai mercantilă faţă de Europa, iar publicaţiile lor sunt în majoritate plictisitoare, previzibile şi prudente, aş spune. Dar această stare de lucruri reflectă societatea americană, ce se acceptă acolo şi ce se vinde mai bine. În China, această înapoiere se datorează unei ecuaţii diferite a gustului şi în special perspectivelor culturale ale populaţiei chineze. Nu cred că vom putea asemăna vreodată piaţa de aici cu cea europeană. Oamenii cu viziune care acceptă să lucreze în China sunt cu mult înaintea timpului în care trăiesc, dar sunt nevoiţi să-şi înfrâneze ideile şi să le adapteze cerinţelor locale. Majoritatea clienţilor de aici nu ţin să comercializeze o idee sau să relateze o poveste prin imagini. Ţin să documenteze cu lux de amănunte o ţinută, modelul trebuie să apară din cap până în picioare, pentru ca toate detaliile vestimentare să fie vizibile.”

Pentru a lucra în China, Todd Tyler spune că e nevoie de răbdare, pentru că ceea ce se vinde bine şi e în vogă în SUA sau Europa, poate părea aici deplasat, iar publicul să nu reacţioneze cu interes. În ciuda acestor diferenţe, Todd este convins că în timp va reuşi şi că societatea chineză va recupera timpul pierdut, iar atunci situaţia va fi cu totul alta. „Posibilităţi există cu duiumul; eu plantez acum seminţele şi urmăresc să văd ce va creşte. Deocamdată, stilul meu este gustat mai mult de cei cu viziuni vestice şi nu de majoritatea populaţiei. Mi se pun o mulţime de întrebări despre fotografiile mele: de ce nu am fotografiat şi capul, de ce imaginea este blurată etc.”

Canadianul este de părere că viaţa unui fotograf, în orice ţară ar lucra este plină de provocări. Perioadele bune în care are de lucru de nu îşi vede capul, pline de stres şi alergătură, alternează cu cele relaxate. Administrarea timpului, a banilor şi a răbdării i se impune oricărui fotograf, cu diferenţă că în China e poate mai stresat ca alţii: „Meseria de fotograf de modă nu e uşoară, dar îţi oferă satisfacţii din plin. Vorbind de domenii atât de subiective ca moda şi fotografia, e normal însă ca oamenii să fie pe lungimi de undă diferite, iar din acest motiv, mulţi dintre fotografii care vin să lucreze în China nu rezistă mai mult de şase luni, după care pleacă.”

Şansele nu se ratează

După ce şi-a îndreptat atenţia asupra fotografiei de modă, şi-a fotografiat mai multe cunoştinţe care lucrau ca modele, pentru a-şi alcătui un portofoliu. Apoi a căutat persoanele care să-i evalueze munca şi să-i dea o şansă. „Eram cumplit de nervos, dar am obţinut contractul. Cred că fotograful trebuie să fie mereu la înălţimea aşteptărilor şi să îşi demonstreze calităţile cu fiecare ocazie.”

Fiecare fotograf are stilul său, spune Todd, dar acesta este exprimat diferit dacă e vorba de proiecte comerciale sau de cele personale. Câteodată cele două viziuni pot fi îmbinate cu succes, dar în China această regulă nu funcţionează neapărat: „Trebuie să pun în faţă viziunea comercială, care este pe placul clienţilor şi face să se vândă produsul. Stilul meu personal este cu totul diferit, imaginile fiind încărcate cu energie sexuală. Îmi place să fotografiez pe stradă, pe alei, în hoteluri de periferie sau în parcări. În imaginile mele, moda face parte din viaţa de zi cu zi, nu e nimic extravagant şi ieşit din comun. Prefer varianta asta şi nu să fotografiez un model într-un studio cu decoruri extravagante.”

Imaginile sale comerciale sunt mai cuminţi şi – Todd o recunoaşte – mentalitatea chineză l-a făcut mai conservator, mai puritan. Întrucât în China nuditatea este interzisă, se vede nevoit să-şi reconsidere abordarea, acesta fiind singurul motiv pentru care ar prefera să lucreze din nou în Europa sau Statele Unite, unde un nud nu scandalizează pe nimeni.

Are şi clienţi care îi dau mai multă libertate de acţiune, cum ar fi cei de la Adidas sau Uma Wang. Lucrează pentru Elle, Vogue, Vision, That’s Shanghai, o revistă pentru adolescente 25 Ans sau companii mari ca Sony, GMC sau Peugeot.

Experienţe amuzante

De când s-a stabilit în China, viaţa lui Todd a devenit mai palpitantă, fiind nevoit să se adapteze la stilul de viaţă de acolo. Fiecare zi îi aduce o nouă surpriză, dar s-a obişnuit deja. „Am devenit expert în a mânca cu beţişoarele lor, dar am renunţat să mai întreb ce am în farfurie. În ce priveşte şedinţele mele foto, nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată, poliţia sau agenţii de pază apar la faţa locului.” L-am întrebat pe Todd de ce crede că atât de mulţi fotografi aleg moda. „Cred că fiecare o face din diferite considerente: pentru a fi între femei frumoase, pentru bani, pentru faimă. Din punctul meu de vedere, am ales fotografia de modă pentru a crea imagini frumoase, interesante şi unice. Nu e un mediu atât de strălucitor după cum mulţi îşi închipuie. Există într-adevăr şansa să ajungi la stadiul în care să nu mai ai nevoie de nicio prezentare, iar oamenii să îţi recunoască stilul. E o satisfacţie să ştii că milioane de oameni din lume îţi urmăresc lucrările în reviste şi pe uriaşe panouri publicitare, iar prin imaginile tale influenţezi gusturile vestimentare.” Pentru a practica acest teren, spune Todd Tyler, trebuie să ai în primul rând ochiul format să perceapă detaliile ce pun în evidenţă o anumită ţinută, să fii o persoană sociabilă, capabilă să dezvolte relaţii cu cei mai diverşi oameni, să fii perseverent şi răzbătător. Competiţia cu tine însuţi nu poate înceta nicio clipă, pentru că nu s-ar putea mai bine de atât.

Ce ingrediente trebuie să conţină o imagine de modă reuşită? E o chestiune mult prea subiectivă, în opinia lui Todd. „Depinde ce anume se urmăreşte prin imagine. Dacă e vorba de o reclamă, fotografia trebuie să îmbine cerinţele clientului cu nota caracteristică fotografului. Dacă e un editorial de modă, depinde de target-ul publicaţiei respective. Pot doar să menţionez din experienţa proprie câteva elemente valabile pentru toate imaginile: să fie decente, luminoase, minimaliste, clare.”

Fotograf până la capăt

În viziunea lui Todd, fotografia nu este neapărat o ocupaţie rentabilă, trebuind să-ţi asumi anumite riscuri: „Cu siguranţă nu vei avea profit la început. Trebuie să te orientezi foarte bine şi unde te stabileşti, dacă există şanse să te impui şi să-ţi găseşti de lucru în domeniu, aspect valabil în special la fotografia de modă. Eu am ales, conştient de toate riscurile pe care le implică decizia mea: fotograf până la moarte!”

O condiţie indispensabilă pentru un fotograf este un site propriu, care îţi oferă deschiderea necesară atât pe plan personal şi profesional, deoarece eşti „doar la un clic distanţă de milioane de oameni şi potenţiali clienţi.”

Todd Tyler are patru aparate, pe care le foloseşte în funcţie de situaţie. În Asia e foarte greu să închiriezi tehnică fotografică, astfel că trebuie să şi-o achiziţioneze pe cea de care are nevoie. Preferă modelul Contax G2, pentru că este foarte uşor de manevrat, mai ales pe stradă. Lucrează şi cu Mamiya 645 AFD, Nikon D2X şi Canon 1Ds Mark II. Uneori foloseşte chiar Polaroidul, ca back-up. Imaginile sunt prelucrate foarte puţin, doar câteva retuşuri, dacă este absolut necesar.

Viziunea personală a lui Todd favorizează fotografia alb-negru. „Dacă ar fi după mine, aş fotografia doar alb-negru tot restul vieţii. Nu neg expresivitatea culorilor, care pot schimba categoric atmosfera unei imagini, dar în acelaşi timp pot distrage atenţia de la esenţa fotografiei. Alb-negrul te lasă să te concentrezi asupra subiectului, a acţiunii sau a detaliilor. În Asia, există însă o preferinţă pentru fotografia color. Toţi vor să vadă imagini viu colorate şi mi se pare logic într-un fel, când scopul tău este să vinzi produsul. De cele mai multe ori, în timpul şedinţelor foto, fac în paralel o rolă de film alb-negru pentru mine.”

În prezent, Todd Tyler lucrează la un material pentru revista Elle şi la un altul pentru 25 Ans. În paralel, adună material şi pentru Catalog Magazine din Singapore, unde fotografiile sale sunt publicate în fiecare lună. În iunie se va întoarce pentru un timp la Los Angeles, pentru un alt proiect.

Interviu de: Monica Roman