D7000 se distanţează de D90, însă pare la fel de robust ca şi D300s şi este comparabil la fel de bine protejat împotriva intruziunii prafului şi a umidităţii.

Nikon D7000

Cu noul său senzor CMOS de 16 megapixeli, D7000 vrea să aducă un element de noutate în oferta Nikon. Teoretic, poate să întreacă modelele de 12 megapixeli D90 şi D300s. În practică, calitatea carcasei şi dotarea oferă argumente convingătoare, însă la calitatea imaginii avem o surpriză neplăcută.

Nikon nu se desparte cu uşurinţă de modelele sale. Motiv pentru care în momentul de faţă nu se discută posibilitatea înlocuirii în ofertă a modelelor D90 şi D300s cu noul D7000 cu senzor de 16 megapixeli. De ce ar face-o? La urma urmei, D90 este disponibil la un preţ de sub 600 euro, ceea ce este un chilipir cu un excelent raport preţ/performanţă. Mai grea va fi pentru potenţialii cumpărători alegerea între D7000 şi D300s. Noul model costă, la intrarea pe piaţă, cu 100 euro mai puţin, are o rezoluţie mai mare şi oferă pe deasupra video full HD. Dispune oare şi de o carcasă pe măsură, unul din argumentele cele mai importante ale D300s?

Carcasă şi viewfinder

Primul contact cu D7000 conferă un sentiment de valoare. Corpul aparatului este destul de masiv, fără a fi dificil de manevrat. Noul model a luat de la D90 dimenisunea compactă, iar de la D300s amestecul de material plastic şi magneziu, ce semnalează semi-profesionalismul, în timp ce exteriorul modelului D90 este în întregime din policarbonat. Totuşi, la D7000 este utilizat ceva mai puţin magneziu decât la D300s, astfel, nu doar suportul pop-up al bliţului este în întregime din material plastic, ci şi partea frontală pe care se află montura obiectivului. Nicio diferenţă, conform spuselor producătorului, în sistemul de protecţie împotriva prafului şi umidităţii – identic la ambele aparate. De asemenea, este prezent sistemul tipic Nikon de curăţare a senzorului.

Viewfinder-ul cu pentaprismă al modelului D7000 oferă acoperire de 100% a câmpului imaginii şi un factor de zoom efectiv de 0,63x, ce se află la nivelul modelului D300s. Rasterul poate fi afişat în viewfinder. LCD-ul necesar pentru acest lucru este responsabil de asemenea şi pentru faptul că viewfinder-ul D7000 este destul de întunecat atunci când acumulatorii nu sunt încărcaţi – un detaliu specific şi altor modele Nikon.

Sistem AF cu 39 câmpuri măsurare

În comparaţie cu D90, D7000 a îmbunătăţit sistemul de focalizare automată, dotat acum cu 39 câmpuri de măsurare, dintre care 9 sunt senzori în cruce. D90 dispune de 11 câmpuri de măsurare (1 senzor în cruce), D300s oferă 51 senzori AF (15 senzori în cruce). Latenţa la declanşare este obişnuită pentru un model Nikon: 0,46/0,53 s la 3.000/30 Lux. Pentru setările AF, inginerii AF au ghicit ceva nou. Comutatorul AF/MF de sub tasta de deblocare a obiectivului include acum şi o tastă, ce ar putea fi ignorată la început, dacă nu se ştie de prezenţa ei. În timp ce respectiva tastă este ţinută apăsată, prin intermediul celor două taste rotative se pot configura câmpurile AF şi seta modul de lucru al focalizării automate. Verificarea corectitudinii setărilor se poate face pe display-ul LC de pe partea superioară a carcasei, ce completează display-ul TFT la fel ca la D90/D300s.

Pentru măsurarea matriceală (3D Color Matrix II), aparatul utilizează acum un senzor cu o rezoluţie dublă de 2.016 pixeli. Rămâne de văzut dacă aceste cifre pot ajuta la un număr mai mare de rezultate pozitive sau nu. De o mai mare valoare practică ar trebui să fie cel mai scurt timp de expunere de 1/8.000 s şi timpul de sincronizare al bliţului de 1/250 s, ceea ce pune noul model pe acelaşi nivel cu D300s.

Live View şi video

După cum este cunoscut deja la D3100, combinaţia tastă/comutator de pe carcasa aparatului cu ajutorul căreia se activează funcţia live view pe de o parte (comutator spre dreapta) şi iniţierea înregistrării video pe de altă parte (tastă apăsată). În imaginea live pot fi afişaţi parametrii de înregistrare, un raster şi un boloboc (orizont artificial). Tasta de setare a focalizării automate amintită mai devreme funcţionează de altfel şi în modul live view. În live view însă, focalizarea automată utilizează contrastul şi, opţional, recunoaşterea feţei. Câmpul de măsurare AF afişat în imaginea Live poate fi mutat, iar dimensiunea câmpului poate fi modificată.

Imagini în mişcare sunt înregistrate de D7000 la rezoluţie full HD (1.920 x 1.080) şi cu un framerate de 24 fps în format MOV. Comprimarea se face conform standardului H.264/MPEG-4 AVC. Aici este de asemenea activă focalizarea automată prin contrast, fiind posibilă funcţionarea ei permanentă. Ca şi bonus pentru fanii video, aparatul oferă funcţii elementare de editare şi posibilitatea extragerii de imagini JPEG. În locul microfonului încorporat, ce permite înregistrare audio mono, se poate utiliza un microfon stereo extern.

Deoarece tocmai în timpul înregistrării video sunt stocate cantităţi mai mari de date, cele două sloturi pentru carduri SDHC/SDXC sunt extrem de utile. Cine nu vrea să utilizeze cel de-al doilea slot ca „rezervă”, poate salva în paralel imagini şi secvenţe video, în diferite formate şi copia date de pe un card pe altul.

Display-ul TFT cu o diagonală de 3 inchi dispune de o rezoluţie ridicată de 307.000 pixeli, ceea ce este practic atât pentru redarea imaginilor cât şi pentru live view – în special atunci când este necesară mărirea unei imagini. În acest fel, se poate focaliza destul de precis şi în modul de focalizare manuală.

Pentru salvarea imaginilor şi a filmelor pot fi utilizate două carduri SD în paralel.

Utilizare flexibilă

Principiul de utilizare al lui D7000 se bazează pe mai multe coloane. Pe de o parte avem tastele de acces direct al funcţiilor des utilizate ca de exemplu calitatea imaginii, white balance, valoarea ISO, configurare AF şi corecţie expunere. Se apasă tasta respectivă, iar cu tasta rotativă corespunzătoare se modifică parametrii doriţi pe display-ul LC. Binevenită este de asemenea şi tasta configurabilă.

În plus, utilizatorul are acces la cei mai importanţi parametri datorită display-ului informativ. Funcţiile vizibile pe acest display pot fi selectate individual, iar prin apăsarea tastei OK se intră în submeniurile corespunzătoare. Pe display-ul informativ însă nu pot fi modificaţi parametri. Spre deosebire de D90, este posibilă salvarea a două profile individuale ale setărilor aparatului (U1/U2), accesibile prin intermediul tastei de selectare a modului de expunere. Printre modurile standard se numără Auto, P, A, S, M şi 19 programe pentru diferite situaţii specifice. Selectarea programelor este reprezentată grafic într-un mod plăcut, deoarece pe lângă tasta rotativă sunt afişate şi exemple de imagini. O îmbunătăţire ar fi posibilitatea blocării tastei de selectare a modului de lucru, pentru a împiedica utilizarea accidentală, aşa cum este la EOS 60D, de exemplu.

La D7000 a fost extins meniul de editare imagini cu în total 18 poziţii, printre care un convertor RAW, corector al distorsiunilor, diverse filtre sau D-Lighting (echilibrarea contrastului). Acesta din urmă este oferit de D7000 ca şi „Active D-Lighting” înaintea expunerii, oferind patru trepte diferite de eficienţă şi un mod automat. Dacă Active D-Lighting nu este necesar, trebuie dezactivat pentru a nu creşte nivelul zgomotului de imagine.

Tastele de acces direct pentru ISO, balansul de alb şi calitate uşurează utilizarea, la fel de mult ca şi tasta de setare live view cu tasta de Start integrată (roşu) pentru secvenţe video.

Rabat la calitatea imaginii

În testul de laborator, noul senzor de 16 megapixeli nu a impresionat pozitiv: în primul rând, pierde în faţa senzorului de 12 megapixeli al modelului D90. Deşi rezoluţia maximă de 1.413 lp/vi a lui D7000 este mai ridicată decât a modelului D90 (1.215 lp/vi), aceasta scade mult mai repede odată cu creşterea valorii ISO, oferind doar 1.160 lp/vi la ISO 1.600 (D90: 1.132 lp/vi). În locul celor zece trepte ale diafragmei la dinamică maximă la fel ca la D90, sunt atinse doar nouă. La capitolul zgomot de imagine, ambele modele sunt aproape identice, ceea ce este atins însă la D7000 cu ajutorul unui filtru activ contra zgomotului de imagine. D7000 este destul de departe în spatele valorii de 0,3 a modelului D90 în ceea ce priveşte nivelul deteriorării texturii, ajungând la 0,7 sau chiar 1,0. În plus, calitatea imaginii între ISO 100 şi 1.600 nu mai este la fel de consecventă ca şi la modelele de 12 megapixeli de la Nikon. Ceea ce facem acum ar putea fi catalogat de mulţi drept căutarea nodului în proverbiala papură, cu toate acestea, Nikon a făcut un anume pas înapoi prin acest model.

CONCLUZIE

În ceea ce priveşte calitatea carcasei şi nivelul dotărilor, Nikon a făcut un compromis reuşit în cazul modelului D7000 între semiprofesionalul D300s şi modelul consumer D90 – cu excepţia display-ului rabatabil lipsă, un concurent pe măsura modelului EOS 60D. O creştere cuantificabilă a rezoluţiei însă este atinsă doar la niveluri reduse ale sensibilităţii luminoase. Deosebit de neplăcută este deteriorarea puternică a texturii în comparaţie cu modelul de 12 megapixeli. D90 oferă o calitate mai uniformă a imaginii de la ISO 100 până la 1.600 şi menţine textura mult mai sigur. În plus, D90 are un avantaj şi la contrastul obiectelor. Carcasa superioară şi dotările suplimentare îndreptăţesc preţul mai ridicat al modelului D7000, însă la calitatea imaginii rezoluţia ridicată este contracarată de prea multe aspecte negative. Recomandarea noastră este oferită aşadar mult mai rentabilului D90.