Testul cititorilor: Panasonic Lumix DMC-G2

Publicat in May 8, 2011

Momentul adevărului

În al șaptelea test al cititorilor a sosit vremea modelului Panasonic DMC-G2. Cum apreciază testerii dotările şi manevrabilitatea? În plus, cum se descurcă modelul four-thirds la capitolul calitate imagine?

Prin Panasonic Lumix DMC-G2 testăm pentru prima oară un model fără oglindă rabatabilă în format micro four-thirds. Punctajul s-a acordat pentru carcasă, utilizare, viewfinder şi display cât şi pentru măsurarea expunerii, balansul de alb şi focalizarea automată. În plus, testerii au acordat puncte pentru calitatea imaginii cu patru setări ISO diferite. Pe lângă punctaj, cei invitați să puncteze au putut comenta avantajele şi dezavantajele aparatului.

Cum s-a descurcat G2 la toate aceste discipline?

Utilizare, dotare, calitate imagine

Importanţa modului în care un aspect este privit se vede deja la subiectul „carcasă”. Utilizatorii au lăudat aparatul pentru greutatea sa redusă (430 g) şi dimensiunile compacte. La capitolul punctaj (7,82) acest lucru se reflectă însă destul de puţin. De remarcat şi deviaţia standard de 3,21 foarte ridicată, ceea ce arată că în ceea ce priveşte punctarea carcasei, utilizatorii au păreri împărţite. Alta este situaţia la capacitatea acumulatorului: 6,91 puncte reprezintă un nivel redus de apreciere, iar deviaţia standard de 1,56 arată că mulţi sunt de aceeaşi părere în această privinţă. Doar Pentax-K primeşte la acest subiect mai puţine puncte (6,13). Vârful gamei la aprecierea acumulatorului îl reprezintă modelul Nikon D90 cu 9,45 puncte (0,84 deviaţie standard). Cel mai bun punctaj îl primeşte G2 la dimensiunea viewfinder-ului electronic (7,91) ceea ce nu este de mirare având în vedere factorul de zoom de 0,7 şi acoperirea de 100% a câmpului imaginii. O funcție asemănătoare este oferită doar de modelele SLR din segmentul profesional. Faptul că este un aparat ce se împacă cu uşurinţă cu purtătorii de ochelari este apreciat printr-un punctaj relativ ridicat. Cel mai mare punctaj este atins de aparat la capitolul lizibilitate a informaţiei în viewfinder (8,18). La display-ul de 3 inci, utilizatorii laudă luminozitatea (8,00) şi rezoluţia (7,64), însă şi diversitatea informaţiilor (7,73) şi structura afişajului (7,70), în timp ce lizibilitatea în lumină directă este ceva mai critic privită (6,82) – un aspect comun tuturor testelor de acest fel realizate până acum.

Deoarece Panasonic nu dispune de un viewfinder SLR, îi lipseşte în mod logic şi Phasen AF pentru foclaizarea automată. Cu senzorul AF încorporat, activ atât pe display-ul TFT cât şi în viewfinder cu funcţia Live-View activată, utilizatorii par să se declare mulţumiţi. 7,36/7,27 puncte (display/viewfinder) pentru viteză şi 7,64/7,55 puncte pentru precizie. Doar la urmărirea subiectelor în mişcare punctajul scade uşor sub 7 puncte.

Pentru calitatea măsurării expunerii în condiţii de luminozitate slabă, aparatul primeşte 7,27 puncte (pentru corectura rapidă chiar 7,45 puncte), în timp ce controlul bliţ-ului a fost văzută mai degrabă critic (6,91). Pozitiv este punctat balansul de alb – cu 7,55 puncte în cazul surselor mixte de lumină şi 7,36 la utilizarea bliţ-ului.

Oferta de accesorii lasă însă de dorit în opinia testerilor: 6,55 puncte sunt puţine în comparaţie cu celelalte modele testate, unele primind chiar 9 puncte în acest domeniu. Îmbunătăţiri sunt dorite şi la instrucţiunile de utilizare, pentru care aparatul primeşte de asemenea doar 6,27 puncte.

Şi la calitate imagine, utilizatorii G2 sunt destul de severi: chiar şi la ISO 100, G2 rămâne sub limita de 8 puncte, chiar dacă la claritate (7,82) şi textură (7,91) cu doar foarte puţin. Cu toate acestea, unii cititori au oferit fără probleme la ISO 100 punctaj peste 9 la toate criteriile enumerate. În plus, G2 nu pierde teren odată cu creşterea sensibilităţii la fel de repede ca şi celelalte modele. La ISO 1600 rămâne deasupra limitei de 6 puncte, plasându-se astfel la un nivel asemănător cu cel al lui Pentax-K.

Laude şi critici per ansamblu

Chestionarul conţine, pe lângă grila de punctare a utilizării, dotării şi calităţii imaginii şi câmpuri pentru comentarii personale ale testerilor. Am realizat pentru voi o selecţie a celor mai reprezentative.

Plus: „un model compact şi uşor manevrabil” scrie un cititor, lucru confirmat şi de altcineva: „uşor, manevrabil, stă bine în mână”. În plus, lăudat este și display-ul rabatabil şi viewfinder-ul electronic. Un alt cititor observă: „aparatul stă bine în mână, este fiabil şi face poze bune până la ISO 400”. „Dimensiune plăcută şi greutate pe măsură” laudă un cititor, care se bucură de asemenea şi de ergonomia bună conferită de tuchscreen. Tot el menţionează: „lupă uşor de utilizat, cu ajutorul căreia se focalizează ușor. În condiţii de slabă luminozitate, prin viewfinder-ul electronic se poate distinge cu uşurinţă imaginea. Modificările din setări sunt imediat vizibile pe display”.

„Funcţia video este bună pentru acest segment de preţ” spune un altul, completează însă: „focalizarea automată rămâne uneori în urmă la înregistrarea video”. Cineva apreciază uşurinţa cu care se poate trece de la modul foto la cel video sau invers. Printre avantajele aparatului se numără şi „focalizarea automată” împreună cu faptul că „display-ul este mobil în toate direcţiile”. Pentru un model entry-level în segmentul său G2 „este foarte bine dotat şi uşor de utilizat”, consideră un alt tester. La fel de pauşal îşi declară simpatia pentru acest model şi altcineva: G2 este un model matur iar lui îi „face plăcere să lucreze cu el”. Ceea ce după părerea lui lipseşte este faptul că „producătorul ar trebui să-l facă mai accesibil pentru mai multe tipuri de obiective”.

Minus: nu pentru fiecare utilizator o carcasă uşoară este şi un avantaj. „Carcasa este mult prea uşoară, lasă cumva o impresie de valoare redusă datorită plasticului utilizat” . „Obiective compatibile reduse ca număr, unele destul de scumpe” consideră unul dintre testeri, iar altul adaugă: „lipsesc obiectivele performante cu distanţă focală fixă, ca de exemplu 2.8/200 sau/şi 4/400”. În plus: „obiectivele Vario arată ieftin şi puţin fiabile în comparaţie cu obiectivele mele Minolta vechi de 20 ani, finisarea nefiind deloc elegantă”. Altul critică „oferta de obiective şi accesorii”. Se simte de asemenea lipsa „obiectivelor produse de terţi pentru formatul micro four-thirds”. Calitatea imaginii la valori ISO ridicate este un alt subiect atins. Pe un cititor îl deranjează zgomotul de imagine începând cu ISO 800; de la ISO 1600 consideră rezultatele ca fiind „inutilizabile”.

Deşi, per total, conceptul de utilizare primeşte laude, la o privire mai atentă fiecare găseşte păr în ciorbă. „Display-ul este foarte bun, dificil de utilizat însă de către cei cu degete mai mari” consideră un alt cititor şi adaugă: stylus-ul pentru manevrarea display-ului ar trebui să aibă locaşul propriu în carcasă. Unul dintre testeri critică faptul că tasta de previzualizare este neinspirat plasată, iar „tasta de setare are funcţie dublă”. În orice caz trebuie îmbunătăţite „performaţele acumulatorului”, cere cineva, în timp ce un altul este deranjat de lipsa funcţiei HDR şi a celei panoramice. Un boloboc în viewfinder, respectiv pe display îşi doresc printre altele şi alți doi cititori.

Critici puternice sunt îndreptate către instrucţiunile de utilizare de către un singur cititor. „Instrucţiunile de utilizare ale modelului G2 sunt atât de întortocheate încât este recomandată achiziţia separată a unei cărţi – ca de exemplu Panasonic Lumix G2 şi G10, scrisă de Christian Haasz.”