Șase compacte pentru șase situații diferite

În test se află de această dată şase aparate foto pentru diferite situaţii – de la modelul fun pentru mai puţin de 70 euro până la compactul outdoor de 300 euro. Care ar putea fi modelul corespunzător pentru tine?

După ce tot mai mulţi producători de aparate foto au fost nevoiţi să recunoască faptul că doar prin explozia megapixelilor nu se câştigă procente de piaţă, încep să pună tot mai mult accent pe dotări. Pe lângă diversele funcţii automatice, funcţia GPS este utilizată pentru stabilirea precisă a locului realizării imaginii, iar ambalajul impermeabil este menit să protejeze componentele electronice sensibile din carcasa robustă. Astfel nu este de mirare că jumătate dintre modelele testate aici – Kodak EasyShare Sport C123, Pentax Optio WG-1 şi Ricoh PX – încearcă să puncteze tocmai în acest segment.

Kodak Easyshare Touch M577

Kodak Easyshare touch M577 se bazează pe un principiu de utilizare inovativ şi o conexiune online simplă. Din păcate rămâne în urmă la calitatea imaginii.

Understatement nu este un termen prea des utilizat de Kodak: „Prin intermediul acestui aparat performant, veţi deveni un şi mai bun fotograf”, este ceea ce promite textul de pe pagina web a companiei, anunţând plini de siguranţă: „14 megapixeli pentru printuri de până la 76 x 102 cm”. Acestea trebuie apoi privite de la o distanţă de peste 5 metri, pentru că ne îndoim bineînţeles de posibilitatea „umflării” într-o asemenea măsură a imaginilor realizate cu senzorul unui aparat compact. Declanşarea expunerii se poate realiza cu degetul pe display, focalizarea realizându-se în punctul atins cu degetul pe ecran. Acesta este un concept interesant, totuşi necesită o oarecare perioadă de acomodare, astfel că la început trebuie luate în calcul numeroase rezultate negative. Obiectivul realizat de Schneider Kreuznach are o plajă focală practică de 28-140 mm. Secvenţele video sunt înregistrate la o rezoluţie de 1.280 x 720 pixeli, cu un framerate de 30 de imagini pe secundă.
Din păcate, imaginile nu reuşesc să ofere calitatea promisă cu atâta convingere de departamentul de marketing. Rezoluţia de 1.465 lp/vi la centrul imaginii este în regulă, scăderea ei însă cu 500 lp spre marginile imaginii este prea ridicată. De asemenea, la poziţia tele, calitatea este considerabil mai slabă. Valori Kurtosis de 5 se găsesc deja la ISO 100 şi 400, detaliile fine ale imaginilor dispar imediat. La nivelurile mai ridicate de sensibilitate zgomotul de imagine este puternic vizibil, în special în zonele mai întunecate ale imaginii.
În pachetul de livrare al modelului Easy-share touch se găseşte şi software-ul Easy-share, ce ajută la alimentarea în mod automat cu material foto a serviciilor online ca şi Gallery, Flickr, Facebook sau Twitter, de îndată ce aparatul este conectat la calculator. Nostalgicii pot să vizualizeze pozele în aparat în stilul vechilor aparate Kodak: Kodacolor, Kodachrome şi Ektachrome pentru color, Tri-X şi T-Max pentru alb-negru – aceasta este denumirea filtrelor încorporate. O joacă ce aminteşte utilizatorilor de apusele vremuri bune de la Kodak.

Concluzie: un aparat cu dotări standard şi calitatea sub medie a imaginii. Pentru atât, 140 euro este un preţ prea piperat.

Kodak Easyshare Sport C123

În ciuda display-ului mic şi a rezultatelor slabe la imagine, Kodak Easyshare Sport C123 strânge şi buline roşii. De exemplu la impermeabilitate şi preţ.

Spre deosebire de touch, micul C123 are clar definit domeniul de utilizare: ca şi aparat de rezervă pentru orice tip de vreme, ce rezistă şi în cazul unor scufundări uşoare. Preţul destul de decent face ca potenţialii cumpărători să nu stea prea mult pe gânduri înainte de achiziţie.
La capitolul dotare am fost destul de pozitiv surprinşi. Etanşeizările dintre capacul acumulatorului şi carcasă sunt generos dimensionate. Pentru aceasta au fost necesare concesii în alte părţi. Obiectivul cu distanţă focală fixă realizează imagini clare cu subiecte aflate la o distanţă de minim 1 metru. De asemenea, funcţia video cu o rezoluţie de 640 x 480 pixeli şi sunet mono nu se află chiar la înălţimea standardelor actuale. Secţiunea de imagine dorită poate fi reglată doar prin intermediul zoom-ului digital, ceea ce influenţează bineînţeles calitatea imaginii. Display-ul cu o diagonală de 2,4 inchi şi 37.300 pixeli RGB este mic şi slab ca rezoluţie, toate acestea însă nu împiedică deloc distracţia utilizatorului cu aparatul. Chiar şi elementele de utilizare destul de mici îi pot fi iertate, la urma urmei, un model tipic de ştrand nu va fi utilizat cu mănuşi.
Deoarece timpul necesar focalizării dispare la un obiectiv cu distanţă focală fixă, aparatul este întotdeauna gata de lucru. La calitatea imaginii nu intenţionăm să facem comparaţii între mere şi pere. Privit obiectiv, aparatul este slab, graniţa de 1.000 lp/vi este cu greu atinsă chiar şi la cel mai redus nivel de sensibilitate. În schimb, rezoluţia rămâne constantă pe toată suprafaţa imaginii, iar lipsa stabilizatorului de imagine nu ar trebui să influenţeze negativ alegerea. Zgomotul de imagine este ridicat la toate nivelurile de sensibilitate, Kodak limitând în mod inteligent nivelul maxim de sensibilitate la ISO 1.250.

Concluzie: ca aparat suplimentar pentru ieşirile la ştrand sau pentru primele încercări fotografice ale copiilor la vârste de şcoală primară, Kodak Easyshare C123 oferă imagini rezonabile. Mai mult de atât nu avem de ce să aşteptăm de la el la cei 80 euro ai săi.

Panasonic Lumix DMC-FS22

Cine caută un compact bun şi ieftin în segmentul mediu, nu poate pur şi simplu ignora modelele Panasonic. Afirmaţie valabilă şi în cazul modelului elegant DMC-FS22. Recomandare pentru achiziţie

Cine caută un compact ieftin şi bun în segmentul mediu, nu poate pur şi simplu să ignore Panasonic. Acest lucru este valabil şi pentru DMC-FS22, un model cu touchscreen şi numeroase posibilităţi practice de setare. Meniul este structurat logic, toate poziţiile importante fiind uşor de găsit. Prin intermediul zoom-ului superangular 4x de la Leica (28-112 mm), display-ul LC de 3 inchi şi stabilizatorul optic de imagine, FS22 oferă o carcasă elegantă şi o dotare actuală cu un senzor de 16 megapixeli. Funcţia video înregistrează secvenţe video la o rezoluţie maximă de 1.280 x 720 pixeli şi 24 imagini/s.
Utilizarea este adaptată nevoilor utilizatorilor începători. Ţinteşti, apeşi, gata. În afara unor programe semi-automate, nu prea oferă multe posibilităţi de setare.  În schimb, calitatea imaginii este, în linii mari, destul de bună. Aproape 1.400 lp/vi la ISO 100 şi superangular şi ceva peste 900 lp/vi la ISO 1.600 la centrul imaginii nu sunt valori rele, scăderea acestor valori cu 250 până la 300 lp/vi spre margini este destul de accentuată. Exemplare sunt valorile Kurtosis de sub 1 pe toată plaja de sensibilitate, zgomotul de imagine nefiind de asemenea sursă de critici, cel puţin nu la ISO 100 şi ISO 400. Aceasta ajunge pentru un punctaj de 48,5, ceea ce este de asemenea suficient pentru un pole-position în acest test.
Verificarea vizuală a imaginilor confirmă rezultatele testelor, chiar şi în condiţii de luminozitate slabă. Compatibilitatea cu Avai-
lable-Light este posibilă în parte şi datorită focalizării automate. Aceasta funcţionează rapid, indiferent de distanţa focală şi, deşi nu este infailibil, nimereşte aproape întotdeauna poziţia ideală.

Concluzie: Panasonic demonstrează şi cu ajutorul modelului elegant Lumix DMC-FS22, care este reţeta unui compact de calitate. Recomandat pentru achiziţie.

Pentax Optio WG-1

Pentax Optio WG-1 lasă o impresie de dualitate. Deşi este bine pregătit să facă faţă oricăror condiţii de lucru, calitatea imaginilor lasă de dorit.

Prin intermediul modelelor WG-1 şi WG-1 GPS (cu modul geotagging încorporat), fotografii pot să exerseze fotografiatul fără frica deteriorării aparatului în diverse situaţii, indiferent de umiditate. Înainte de a răspunde chemării la aventură, merită studiat măcar odată manualul de utilizare, pentru că nu toate simbolurile sau prescurtările din meniu sunt echivoce.
Pentru aceste neajunsuri, aparatul compensează prin câteva dotări suplimentare: astfel, se pot salva ultimele setări pentru 13 parametrii – printre care modul de funcţionare al bliţului, modul de focalizare, valoarea ISO şi poziţia zoom-ului. În afară de asta, la pornirea aparatului se poate lucra direct cu setările prestabilite – iar latenţa la pornire de 1,5 s este destul de bună.
Printre elementele deosebite ale modelului Optio WG-1 se numără cele cinci LED-uri albe, plasate în jurul obiectivului, menite să ilumineze subiectul în modul macro – practic în special în modul microscopului digital, ce permite o distanţă de doar 1 cm faţă de subiect. În cazul imaginilor de test iese în evidenţă zgomotul de imagine mai accentuat pe tot spectrul color. VN 1,7 la ISO 100 şi VN 2,1 la ISO 400. De asemenea, rezoluţia de 1.214 lp/vi la ISO 100 şi 994 lp/vi la ISO 400 îl plasează la coada segmentului mediu. Per total, imaginile par sărace în contrast. Diagrama rezoluţiei dovedeşte faptul că Pentax setează într-un mod conservativ nu numai SLR-urile ci şi modelele compacte: curbele cad destul de uniform spre marginile imaginii. Ricoh utilizează, în schimb, în aceste situaţii, o amplificare puternică a contrastului, ceea ce are ca rezultat valori de peste 1. Imaginea pare mai clară, însă devine vizibil artificială destul de repede.

Concluzie: în vânt, ploaie şi chiar sub apă, Pentax Optio WG-1 este un companion rezistent şi deloc sensibil. În ceea ce priveşte calitatea imaginii nu se plasează chiar sus, fiind mai degrabă mediocru.

Ricoh PX

Datorită carcasei sale minimaliste, Ricoh PX se detaşează de marea majoritate. Dinamica slabă şi valorile Kurtosis prea ridicate îl costă însă prea multe puncte.

Un aparat pentru orice vreme, uşor manevrabil, pătrat, fără fandoseli – cam aşa poate fi descris modelul Ricoh PX. Forma minimalistă a carcasei va găsi cu siguranţă suporteri, separând modelul PX şi din punct de vedere optic de celelalte aparate din acest segment.
Punctul de atracţie ale acestui aparat este robusteţea: etanș până la o adâncime de trei metri, rezistent la praf.
În plus, ar trebui să reziste la o cădere de la o înălţime de un metru jumătate. ­Utilizarea este la fel de nepretenţioasă, chiar dacă ­unele setări sunt ceva mai ascunse.
Aparatul dispune de un senzor de ima­gine CCD de 16 megapixeli. Obiectivul cu o plajă focală de 28-140 mm acoperă necesarul a 90% din situaţii. Un stabilizator optic de imagine este menit să asigure imagini clare chiar şi în capătul superior al plajei focale. Faptul că modelul Ricoh cu cele ­
27 puncte ale sale rămâne cu 32,5% sub ­medie, se datorează în parte dinamicii slabe. Din acest motiv aparatul are probleme cu subiectele puternic contrastante – luminile sunt supraexpuse, umbrele acoperă, iar numărul treptelor de luminozitate este redus. Problema mai mare o reprezintă va-
lorile Kurtosis slabe. Acestea arată faptul că procesarea internă a imaginii se implică foar-te intens, pentru compensarea densităţii ridicate a pixelilor şi pentru realizarea impresiei de claritate. Valorile se întind de la 3,0 la ISO 100 până la 9,1 la ISO 3.200, la fel de artificial retuşate arată şi portretele noastre de test. Aici nu mai ajută nici valorile ridicate ale rezoluţiei pe toată plaja de sensibilitate.

Concluzie: design reuşit şi exterior robust al aparatului, rezultatele testului mai puţin pozitive. Încă un aparat ce încearcă fără succes să îmbunătăţească imaginile pe cale artificială.

Samsung WB700

Samsung WB700 este doar la limită învins de modelul Panasonic. Fotografii cu experienţă se vor bucura de oferta bogată de programe de expunere.

Cu un zoom 18x, modelul Samsung WB700 de doar 3,4 cm grosime oferă o plajă largă de acţiune. La distanţele focale lungi, stabilizatorul optic de imagine este menit să compenseze tremurul mâinii utilizatorului. Fotografii cu experienţă se vor bucura de oferta de programe de expunere oferite de WB700: pe lângă programele automate, utilizatorul are la dispoziţie programele de prioritate timp sau diafragmă, împreună cu posibilitatea expunerii manuale.
Opt parametrii importanţi ca şi rezoluţia, sensibilitatea sau corecţia diafragmei sunt uşor de modificat prin intermediul tastei Fn, plasată sub comutatorul multidirecţional. În plus, se mai poate programa o tastă suplimentară cu o funcţie separată.
Pe lângă atâta confort, cele nouă programe pentru diferite situaţii şi modul automat Smart, ce selectează imediat progra­mul adecvat luminii disponibile par deja exagerate. Cei ce experimentează cu plăcere se vor lăsa probabil inspiraţi şi de Star-Mode: acesta salvează până la 12 „chipuri preferate”, utilizate cu precădere pentru focalizarea şi expunerea corectă.
Detaliile fine de pe diagrama de test pot fi la fel de uşor detectate ca şi artifactele Dead Leaves. Valorile Kurtosis de 0,8 (ISO 100) şi 0,9 (ISO 400) confirmă primele impresii. ­Conform aşteptărilor, rezoluţia scade în poziţia tele extremă, imaginile părând a fi ceva mai şterse. Mai puţin pozitive sunt valorile­ ­oferite de WB700 la capitolul zgomot de ­imagine: 1,7 (ISO 100) şi 2,5 (ISO 400) sunt valorile ce descriu calitatea imaginii în zona medie de luminozitate.

Concluzie: Samsung WB700 punctează prin intermediul plajei mari de focalizare şi a diverselor posibilităţi de expunere. Din păcate calitatea imaginii nu este consecventă cu promisiunile dotării – în special în ceea ce priveşte zgomotul de imagine.

Calitatea imaginii în comparație - Kodak M577 şi Ricoh PX fac parte dintre aparatele ce deteriorează imaginile datorită algoritmilor de optimizare. Panasonic şi Samsung sunt mult mai precauţi din acest punct de vedere.

■ Concluzie

Nu putem spune că fiecare din aceste aparate este o alegere bună. La capitolul calitate imagine, Panasonic Lumic DMC-FS22, câştigătorul testului, se află în faţă, urmat de Samsung WB700. Distanţa până la următorul clasat este considerabilă. La celălalt capăt se află totuşi un candidat interesant. Kodak Sport C123 la 80 euro oferă un raport bun preț/performanță: instantanee pe orice vreme şi chiar şi sub apă.