Sistematic

Oferta Canon este formată în momentul de faţă din nouă aparate: trei modele SLR clasice, entry-level la preţuri de sub 600 euro. Rezoluţie de 18 megapixeli şi o înregistrare video superioară calitativ în full-HD oferă cele trei modele de clasă medie, iar în categoria superioară pe lângă cele două modele profesioniste ne îmbie şi modelul 5D la un preţ de sub 2.000 euro.

Canon oferă nouă modele la preţuri cuprinse între 380 şi 5900 euro.

Pentru a vă facilita obţinerea unei priviri de ansamblu, vă prezentăm oferta Canon împărţită în trei segmente: modelele EOS entry-level 1000D, 450D şi 500d costă între 380 şi 550 euro. În segmentul de preţ cuprins între 650 până la 1350 euro se află modelele EOS 550D şi cele două modele semiprofesioniste 60D şi 7D, ambele cu rezoluţie de 18 megapixeli şi senzori APS-C. A treia categorie cuprinde modelele full-format 5D Mark II şi 1Ds Mark III cu senzor de 21 megapixeli (36 x 24 mm), respectiv 1D Mark IV.  În cazul lui 1D Mark IV este vorba despre singurul aparat de pe piaţă ce încorporează un senzor cu un format aflat între cel full şi cel APS-C. În timp ce EOS 5D Mark  II, cu un preţ  de 1900 euro rămâne accesibil pentru fotografii semiprofesioniști, modelele din seria 1 costă 3300, respectiv 5900 euro. În afară de asta, Canon a prezentat la începutul lui februarie două SLR-uri noi, ce sunt disponibile de la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie: EOS 1100D, urmaşul lui 1000D, dotat cu senzorul lui 450D, al doilea modele prezentat fiind EOS 600D. Acesta este plasat de către Canon în segmentul mediu, între 550D şi 60D, adică tot cu senzor de 18 megapixeli, doar cu dotare diferită.

În ciuda acestui portofoliu bogat, Canon nu oferă în continuare un model sistem fără oglindă rabatabilă. Declaraţiile în acest sens lipsesc şi ele.

Începătorii: 1000D, 450D & 500D

Pe carcasa modelului EOS 1000D, zona suportului pentru degetul mare nu este cauciucată. În plus, display-ul de doar 2,5 inci şi 76.600 pixeli RGB este cel mai mic din oferta Canon.

În momentul de faţă, Canon oferă trei modele entry-level: EOS 1000D de 10 megapixeli (380 euro), EOS 450D, un model superior din punct de vedere tehnic, cu o rezoluţie de 12 megapixeli şi un display mai generos (500 uro) şi modelul EOS 500D, plasat şi el mai sus decât primele două, cu 15 megapixeli şi un procesor de imagine nou (550 euro). Pentru modelul 1000D, Canon a prezentat nu demult urmaşul acestuia, sub numele de 1100D cu senzor de 12 megapixeli, prezent pe rafturi de la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.

Prin cei 3 inchi, display-ul lui 450D este ceva mai mare, însă rezoluţia este tot 76.600 pixeli RGB. Confortabil este suprafaţa cauciucată în zona degetului mare şi un viewfinder mai mare.

La exterior, 500D se deosebeşte foarte puţin de mai vechiul 450D, cu excepţia tastei pentru funcţia video. Display-ul de 3 inci are 307.700 pixeli RGB, are o funcţie video, iar senzorul CMOS oferă o rezoluţie de 15 megapixeli.

Dotare

Modelele pentru amatori sunt realizate din material plastic cu elemente din inox. Deşi lipseşte etanşeizarea împotriva prafului şi apei, prezentă la modelele mai mari, sunt considerabil mai compacte şi mai uşoare. Toate trei modelele dispun de curăţare automată a senzorului. Tot de dotare ţine şi bliţ-ul încorporat – cu numărul de ordine 11 este unul dintre cele mai puternice din acest segment. În comparaţie cu modelele înrudite, 1000D pare mai ieftin, lipsind şi stratul aderent, confortabil din zona suportului pentru mână.

O diferenţă importantă se găseşte în zona display-ului: în cazul lui 1000D şi 450D, Canon a încorporat display-uri cu rezoluţii de doar 76.600 pixeli RGB. Totuşi, cel al lui 450D are o diagonală de 3 inci, în timp ce 1000D trebuie să se mulţumească cu unul mai mic, de doar 2,5 inci. În plus, aici lipseşte şi dezactivarea automată a display-ului ce intră la  450/500D imediat în acţiune de îndată ce este detectată apropierea feţei de viewfinder. Canon nu s-a sfiit cu dotările la 500D: display-ul acestuia oferă o rezoluţie de 307.000 pixeli RGB. Formatul a fost modificat de la 4:3 la 3:2. Astfel, se pot vizualiza imaginile realizate fără margini negre. Mai puţine sunt deosebirile la viewfinder: la toate modelele entry-level este utilizată o pentaprismă cu o acoperire de 95% a câmpului imaginii: la 450D/500D este utilizat un viewfinder ceva mai mare cu un factor de zoom efectiv de 0,52x faţă de 0,48x la 1000D.

EOS 1000D. La fel ca toate modelele entry-level, EOS 1000D dispune de un slot pentru card-uri SD(HC) şi un bliţ integrat (NO 11). Canon oferă şi obiective în set cu stabilizator de imagine.

Funcţiile de înregistrare

Focalizarea automată în modul Live-View oferă posibilitatea alegerii între cea Phasen şi cea bazată pe contrast. 1000D utilizează şapte câmpuri de focalizare, celelalte două modele folosind nouă. Îmbucurător de scurtă este şi întârzierea la declanşare cu focalizarea automată  cu tot: 0,17/0,32 s la 3000/30 Lux, 450D este cel mai rapid din test. Imediat în urma lui este 1000D, cu valori bune. 500D în schimb este doar cu puţin mai lent la 3000 lux (0,27 şi 0,23 s). Timpul necesar pornirii la modelele de mai sus este de 0,3 şi 0,4 s. La modul de realizare a seriilor de imagine 450D/500D cu 3,3 imagini/s sunt mai rapide decât 1000D (2,7 imagini/s). Pentru controlul expunerii toate trei modelele oferă programe presetate cu prioritate de timp şi diafragmă, programe manuale şi diversele programe  pentru diferitele tipuri de subiecte. Pentru controlul expunerii sunt disponibile patru metode: măsurare multi-câmp, măsurare integrală centrală, măsurare selectivă, iar la ISO 450/500D este şi măsurare spot. Această din urmă opţiune lipseşte la 1000D, în timp ce măsurarea integrală şi cea matriceală ar trebui să fie suficientă pentru început. Valorile ISO sunt limitate la 1000D/450D între 100 şi 1600, 500D oferind şi ISO 6400, respectiv 12800 în modul avansat. Aparatele utilizează obturator clasic controlat electronic, pentru începători fiind suficientă viteza maximă de 1/4000 s.

EOS 450D oferă tasta multidirecţională tipică pentru acest segment. Numeroase setări pot fi modificate rapid prin intermediul rotiţei de lângă declanşator. Comfortabil: pentru afişarea setărilor de înregistrare de pe display se pot selecta diferite culori.

Procesarea semnalului este preluată la 1000D şi 450D de procesorul Digic-3. „Creierul”modelului 500D este urmaşul Digic-4. Astfel, înregistrările video sunt rezervate modelului 500D. Dacă se trece în modul video, există chiar şi focalizare automată, chiar dacă nu funcţionează foarte lin. 500D înregistrează filme la o rezoluţie maximă de 1920 x 1080 pixeli (full-HD) şi 20 cadre pe secundă. Durata este limitată la 30 minute, dimensiunea maximă a fişierelor la 4 GB. Pentru a salva datele este încorporat un slot pentru card SD(HC), obişnuit pentru acest segment. Card-urile de mare capacitate SDXC nu sunt compatibile cu nici unul din cele trei modele.

Principiul de utilizare

Principiul de utilizare este aproape identic la toate cele trei modelele: elementele de utilizare sunt reduse la 1000D la strictul necesar, doar 500D este ceva mai generos: o noutate la 500D este tasta suplimentară lângă tasta rotativă, pentru accesul direct al funcţiei video. La aceasta se adaugă meniul tabular, iar în partea dreaptă al doilea element de utilizare important, o tastă multidirecţională. Nu există un al doilea display pentru afişarea informaţiilor relevante pentru înregistrare la fel ca la fraţii mai mari, display-ul TFT fiind singurul ce poate îndeplini această funcţie. Toate valorile şi setările sunt afişate într-un mod bine organizat. Tasta multidirecţională este configurată pentru accesul direct al funcţiilor des utilizate în modul de înregistrare: balansul de alb, modul de funcţionare al AF, stilul imaginii şi tipul înregistrării. Alte setări sunt accesibile prin intermediul monitorului de date. Prin apăsarea tastei Set se poate naviga prin afişaj, iar la 500D se poate selecta şi chiar corecta metoda de expunere sau modul de focalizare automată.

500D permite alegerea între măsurarea selectivă şi cea spot. În modul video se poate focaliza atât manual cât şi automat. În meniul pentru setările balansului de alb, fotograful are posibilitatea preselectării seriilor de white-balance cu nivel diferit de răspândire.

Calitatea imaginii

500D oferă cea mai înaltă rezoluţie prin valoarea de 1393 lp/vi la ISO 100. Până la ISO1600 scade cu 100 lp/vi, se află însă în continuare deasupra lui 450D. Ca şi zgomot de imagine, 500D se poziţionează deasupra celorlalte două modele de la ISO 400 în sus. Convingătoare este şi dinamica cu 9,5 diafragme între ISO 100 şi ISO 800. Satisfăcătoare sunt şi valorile de deteriorare a texturii (1,6 – 1,8), chiar dacă 450D este în avantaj până la ISO 800 prin valorile de 1,3. Per total, 500D oferă cea mai bună calitate a imaginii tocmai la nivelurile mai ridicate de sensibilitate, fiind şi în clasamentul general cu cinci la sută peste medie.

Segmentul mediu: 550D, 60D & 7D

7D a fost urmat anul trecut de două modele cu senzor de imagine similar, menite să completeze oferta în segmentul mediu: 550D cu o carcasă modificată ce provine de la 500D şi o tehnologie îmbunătăţită, urmat de 60D, plasat între 7D şi 550D. Elementul comun tuturor este senzorul APS-C de 18 megapixeli cu procesor de imagine Digic-4. Ca şi preţ sunt însă foarte deosebite: 550D este disponibil la 650 euro, 60D costă în jur de 950 euro, iar pentru 7D Canon cere 1350 euro. Din aprilie este dispoinibil al patrulea model de 18 megapixeli cu o dotare şi mai bogată sub numele de 600D.

Display-ul LCD nereflectorizant dispune de o rezoluţie de 346.666 pixeli RGB. La acestea se adaugă o funcţie video full-HD îmbunătăţită şi suportul pentru card-uri Eye-Fi.

Carcasa de magneziu şi joy-stick-ul lui 7D au fost eliminate la 60D. În schimb acum există o rotiţă cu tasta Set încorporată în centru şi pro­tecţia împotriva apei şi prafului.

Carcasa de magneziu a lui 7D include un joystick, cel mai mare viewfinder şi alte gadget-uri gen bolobocul 3D. Raster-ul sau selectarea culorii la măsurarea expunerii.

Dotare

550D este realizat, la fel ca şi fratele mai mic, din amestec de fibră de sticlă şi material plastic tare şi este la fel de mare şi de greu. În ciuda dimensiunilor similare, 60D lasă o impresie de mai mare valoare şi este cu 225 g mai greu. Totuşi, posesorii unui 50D vor simţi lipsa carcasei robuste din magneziu: carcasa 60D este realizată dintr-un amestec de policarbonat şi fibră de sticlă, ce lasă totuşi impresia de robusteţe. 7D este singurul din segmentul mediu ce dispune de o carcasă din aliaj de magneziu. Aceasta adaugă încă 100g la total, dovedeşte însă şi apropierea de segmentul profesional. În plus, pe lângă protecţia împotriva prafului şi apei, senzorii modelului 60D/7D au şi un strat protector menit să respingă murdăria. 550D nu oferă nici una din cele două dotări.

Printre dotări se numără şi un viewfinder SLR mai luminos: 550D are o penta-oglindă, în timp ce 60D/7D dispun de prisme încorporate în viewfinder. 7D a primit de la Canon şi cea mai bună rezoluţie: oferă o acoperire de 100% a câmpului de imagine şi un factor de zoom efectiv de 0,63x. Este şi primul model Canon cu un LCD semi-transparent, ce permite afişarea raster-ului și a bolobocului 3D direct în viewfinder. 60D trebuie să se mulţumească cu 96% din câmpul de imagine şi factor de zoom de 0,56x, iar 550D are parte de 95% şi 0,52x. 60D încorporează o oglindă mată detaşabilă, ce poate fi schimbată cu una cu raster sau una cu focalizare manuală.

În locul unui al doilea display, pe partea superioară a carcasei se găseşte tasta de selectare a programului. Standard în acest segment este înregistrarea video îmbunătăţită în full-HD cu până la 30 imagini pe secundă.

Toate trei modelele oferă un display de 3 inci cu raster afişabil şi histogramă. Faptul că 60D şi 7D fac parte dintre modelele EOS mai mari o dovedeşte al doilea display de pe partea superioară a carcasei, ce lipseşte însă la 550D. Display-ul de pe spatele carcasei modelului 7D are o rezoluţie de 306.700 pixeli RGB, LCD-urile modelelor 550D şi 60D oferă 346.666 pixeli RGB. În plus, ambele aparate dispun de display-uri de 3,2 inci, astfel încât imaginile să fie afişate pe întregul display. Un avantaj veritabil al 60D: display-ul poate fi rabatat cu 180 de grade şi rotit în jurul propriei axe. Bolobocul electronic pe două niveluri este de asemenea disponibil în 60D.

Funcţia de înregistrare

Live-View cu focalizare automată Phasen şi senzor, la fel ca şi înregistrarea video sunt standard în acest segment. Segmentul mediu de la Canon oferă funcţie video full-HD cu 1920×1080 pixeli, suport AF şi expunere controlabilă manual. Comparativ cu 500D, funcţia video a fost îmbunătăţită: modelele pot înregistra video full-HD la framerate de 24, 25 sau 30 fps. Sunetul se poate modifica manual, fiind posibilă şi conectarea unui microfon extern. Diferenţe notabile pot fi determinate la focalizarea automată: pentru focalizare D550 utilizează în general nouă senzori, din care un senzor central. 7D oferă o idee de lux prin cei 19 senzori cruce, 60D fiind dotat cu zece mai puţin. În ciuda diferenţelor tehnice, focalizarea s-a descurcat bine pe parcursul testului: întârzierea la declanşare, inclusiv focalizarea automată a fost la 550D 0,31/0,33 s la 3000/30 Lux, plasându-l în faţa celorlalţi. Cel puţin la 3000 Lux EOS 60D poate ţine pasul prin valoarea de 0,36 s, în timp ce 7D atinge doar 0,44 s. 60D realizează în modul de realizare a seriilor 5,1 imagini/secundă, fiind şi la această disciplină în mijloc, între 550D (3,4 imag./s) şi 7D (7,5 imag./s).

Pentru măsurarea expunerii toate trei modelele utilizează aceeaşi soluţie: iFCL (Intelligent Focus Color Luminance) cu 63 zone. În plus, se măsoară claritatea, culoarea şi luminozitatea în 63 zone diferite, ceea ce este menit să asigure o expunere optimă. Funcţia HDr lipseşte, în schimb există funcţia de auto-bracketing cu maxim +/- 3 diafragme. Ca şi corectură a expunerii stau la dispoziţia utilizatorului +/- 5 trepte. EOS 60D/7D oferă timpi de expunere extrem de scurţi prin 1/8000s, în timp ce la 550D limita inferioară este de 1/4000s. O noutate la 60D şi 7D este controlul wireless al bliţ-ului prin intermediul bliţ-ului încorporat. La fel ca şi la modelele profesionale, se poate activa şi o funcţie de corecţie a vignetării. Utile sunt şi posibilităţile legate de formatul de înregistrare: astfel, fotograful poate alege între fişiere RAW de diferite dimensiuni şi mai multe variante ale formatului JPEG. În plus, ambele formaturi pot fi înregistrate simultan, RAW-urile pot fi prelucrate intern şi transformate în JPEG-uri.

Confort mai mare la utilizare: carcasa 60D cu al doilea display pentru afişarea informaţiilor plasat pe partea superioară a carcasei. Lângă el se află patru taste, fiecare dintre ele îndeplinind o singură funcţie. Motiv pentru care tasta de selectare a programului se află acum în partea stângă.

7D salvează imagini şi filme încă pe card-uri CF I/II, fiind posibilă şi salvarea pe medii externe prin intermediul Wireless File Transmitter-ului opţional. Ca replică, 550D şi 60D oferă suport pentru card-uri Eye-Fi pentru transfer wireless al datelor. Salvarea datelor se realizează pe card-uri SD, SDHC şi SDXC cu spaţii mai mari de stocare.

Conceptul de utilizare

În ceea ce priveşte utilizarea, 550D rămâne versiunea entry-level cu excepţia câtorva îmbunătăţiri: are un display, un element de utilizare central şi o tastă rotativă laterală. Tasta de selectare a modului de lucru este plasată pe locul celui de-al doilea display pe partea superioară dreaptă a carcasei. Lângă display pe spatele carcasei se găseşte o tastă multidirecţională. În afara tastelor speciale pentru sensibilitate sau corectarea expunerii, tasta multidirecţională  oferă accesul direct la mai multe funcţii ca şi balansul de alb, focalizarea automată sau setările generale. O noutate faţă de 500D este tasta de acces rapid de lângă display: în meniul Q, se selectează funcţia dorită şi se modifică cu acelaşi element parametrii de funcţionare sau se intră într-un submeniu suplimentar.

Carcasa modelului 60D pare uşor mai modernă faţă de cea a lui 50D. Anumite detalii îmbunătăţesc confortul la utilizare: tasta Quick se află în dreapta, direct deasupra tastei rotative. La 7D, aceasta se află în partea stângă,  sub tasta de selectare a modului de lucru. Elementul central este o tastă rotativă centrală combinată cu o tastă multidirecţională şi o tastă Set centrală. Spre deosebire de joystick-ul modelului 7D, tasta rotativă poate fi utilizată cu uşurinţă chiar şi în poziţia portrait. În cazul ambelor modele, pe partea superioară a carcasei se află un display suplimentar pentru afişarea parametrilor de înregistrare, lângă care se află patru taste speciale. Acestea nu mai au funcţie dublă la 60D, fiecare având o funcţie bine-definită. 7D dispune în plus de alte şase de acces direct în partea stângă a display-ului.

Pentru modul video este încorporată o tastă separată de Start-Stop. Printre dotări se numără şi un bliţ intern. Focalizarea automată zonală permite gruparea câmpurilor de măsurare existente în diferite moduri.

Calitate imagine

La calitatea imaginii, diferenţele sunt aşa cum ne-am aşteptat destul de mici, cu un mic avantaj pentru 550D. Pe întreaga plajă ISO oferă calitate bună continuu de la 1539 lp/vi până la 1427 lp/vi la ISO 1600. Prin valorile ridicate la dinamica imaginii (9,0 şi 9,5 diafragme) stă pe picior de egalitate cu 7D, zgomotul de imagine rămânând la un nivel suficient de scăzut. Valoarea VN creşte de la 0,7 la ISO 100 la un acceptabil 1,4 la ISO 1600. Printre toate modelele Canon testate aici are cele mai reduse valori la pierderea texturii. EOS 60D/7D oferă rezultate foarte bune ale rezoluţiei, ale lui 60D fiind chiar mai bune ca la 7D. La zgomotul de imagine practic toate trei modelele sunt pe aceeaşi poziţie, 60D şi 7D afişând o pierdere ceva mai mare a texturii. În final, trei modele cu valori bune şi rezultat final practic identic: 550D oferă cel mai bun raport preţ/performanţă, 60D are display-ul rabatabil iar 7D dispune de cel mai bun viewfinder şi cea mai bună carcasă.

Test RAW

Rezultatele RAW documentează limitele efective ale aparatelor la capitolul rezoluţie: acest lucru devine evident la EOS 5D Mark II şi EOS 1D Mark IV cu un plus de circa 300 lp/vi la ISO 1600, la EOS 550D fiind chiar 400 lp/vi. Potenţialul senzorilor full-format faţă de cei APS-C este clar definit: la toate categoriile sunt în avantaj în ceea ce priveşte rezultatele RAW, în timp ce CMOS-ul de 21 megapixeli la 5D Mark II oferă împreună cu 1D Mark IV cel mai redus zgomot de imagine între ISO 100 şi 1600 şi valori Kurtosis excelente. Printre modelele APS-C, la aceleaşi valori testate, cele mai bune valori sunt oferite de EOS 60D şi 7D, în timp ce EOS 550D deţine avantajul la rezoluţie şi deteriorarea texturii.

Rezoluţie mai mare în imaginile RAW

Testele Photo magazine se bazează atât la SLR-uri cât şi la compacte pe datele JPEG, deoarece acestea arată compromisul definit de către producător între diversele posibilităţi de setare. La imaginile RAW punctarea obiectivă eşuează datorită numeoraselor posibilităţi de reglare. Setările RAW ideale pentru graficul rezoluţiei sunt diferite de  cele ideale pentru măsurătorile OECF (transferul contrastului). Din imaginile RAW se pot extrage deseori numeroase detalii ce lipsesc în cazul imaginilor JPEG. Photo magazine punctează aşadar fişierele RAW, pentru a determina potenţialul camerei. Pentru aceasta utilizăm RAW şi setările standard pentru o scădere decentă a zgomotului de imagine şi algoritmul Demosaicing al acestuia. Realizăm aşadar în mod conştient o imagine ce nu este perfect reglată și încercăm să determinăm potenţialul latent al imaginilor RAW realizate., deoarece tocmai acest potenţial al rezoluţiei poate fi determinat la un nivel moderat de filtrare al zgomotului de imagine.
Profesioniştii: 5D Mark II, 1D Mark IV şi 1Ds Mark III

În segmentul high-end, Canon oferă în momentul de faţă trei modele: EOS 1Ds Mark III cu senzor full-format la 5900 euro, un model pentru reportaje, modelul EOS 1D Mark IV cu o rezoluţie mai scăzută, un senzor ceva mai mic însă o viteză mai mare la realizarea seriilor şi sensibilitate mai ridicată la 3300 euro, urmat de relativ ieftinul EOS 5D Mark II. 5D Mark II atrage, la fel ca şi bolidul Mark III, prin senzorul CMOS în format 24 x 36 mm.

EOS 5D Mark II oferă cea mai ieftină modalitate de intrare în segmentul profesional cu senzor full-format 36 x 24 mm şi rezoluţie de 21 megapixeli cu o carcasă confortabilă în formatul modelelor din segmentul mediu.

Neobişnuită este dimensiunea senzorului de 27,9 x 18,6 mm la 1D Mark IV şi rezoluţia de 16 megapixeli. În test, este cel mai rapid aparat cu 9 imagini/s, ceea ce-l califică ca fiind un model pentru reportaje.

Nava-amiral a flotei EOS, 1Ds Mark III, cu senzor full-format şi mai vechiul procesor de imagine Digic 3 şi display cu 76.600 pixeli RGB este pregătită să facă loc noii generaţii.

Dotare

EOS 5D Mark II surprinde în primul rând prin preţ: la 1900 euro dispune de un senzor full format de 21 megapixeli într-o carcasă robustă din aliaj cu magneziu, ce cântăreşte cu circa 400 g mai puţin decât celelalte două modele realizate din acelaşi material. La exterior, 5D Mark II pare mai compact. Suportul pentru acumulatorul suplimentar, utilizat pentru fotografiile realizate în format portrait nu face parte din pachetul de livrare iniţial, fiind disponibil opţional. Lipsa unui bliţ încorporat arată însă apropierea de segmentul profesionist al gamei EOS. Printre dotările mai noilor 5D/1D se numără procesorul Digic 4 îmbunătăţit, singur sau în porţie dublă la 1D Mark IV. Mai vechiul 1Ds trebuie să se mulţumească cu un set de procesoare Digic 3. Standard pentru acest segment este protecţia la apă şi la praf.

Lipseşte bliţ-ul încorporat al segmentului mediu şi al treilea display tipic profesioniştilor. În schimb, are video full-HD cu 30 imagini/s şi o durată de până la 30 minute. Prin intermediul microfonului extern disponibil opţional se poate îmbunătăţi considerabil calitatea sunetului înregistrat.

Toate trei modelele au inclus viewfinder cu prismă şi oglinzi de reglare şanjabile. Viewfinder-ul lui 5D Mark II are un factor de zoom mai mic de 0,71x ca şi 1Ds (0,76x), este însă suficient de mare pentru o funcţionare precisă. 1D oferă o valoare mai mică, de doar 0,58x, datorită senzorului de mai mică dimensiune, însă o acoperire de 100%, la fel ca şi 1Ds. 5D are o acoperire de doar 98%. 5D Mark II şi 1D Mark IV dispun de un avantaj în ceea ce priveşte display-ul. Display-ul de 3 inci, cu o luminozitate adaptabilă în funcţie de lumina ambientală, are o rezoluţie de 307.000 pixeli RGB. La 1Ds este utilizat în continuare display-ul de 3 inci cu doar 76.000 pixeli RGB. Toate trei modelele dispun de funcţia Live-View. În timp ce 1Ds poate focaliza doar manual în timpul utilizării funcţiei Live-View, la mai noile modele, fotograful poate alege între focalizarea automată pe contrast cu detectare a feţei şi „Quick-Focus” prin focalizarea automată Phasen. Se poate de asemenea afişa raster-ul şi histograma, în timp ce la 1Ds doar raster-ul.

Funcţiile de înregistrare

Diferenţa principală între cele trei modele înrudite este dimensiunea senzorului şi astfel şi rezoluţia: în timp ce mai micul Mark II şi fratele mai mare 1Ds utilizează senzor full format de 21 megapixeli şi 36 x 24 mm, 1D Mark IV lucrează cu un senzor mai mic: 27,9 x 18,6 mm, crop-factor de 1,3. Senzorii APS-C ale modelelor amator de până la 7D sunt şi mai mici, cu un crop factor de 1,6. Acest lucru are urmările lui directe asupra calităţii imaginii: mai puţini pixeli (16 megapixeli), însă niveluri mai ridicate de sensibilitate, de până la ISO 102.400, cât şi o viteză mai ridicată. Un atu este pus pe masă de Mark IV prin sistemul său de focalizare automată AI-Servo-II: acesta oferă 45 de puncte de focalizarei, din care 39 sunt în senzori în cruce, răspândiţi pe toată suprafaţa de focalizare. Un punct de focalizare poate fi determinat de poziţia aparatului, astfel încât, de exemplu, de la trecerea din format landscape în cel portrait punctul respectiv să rămână în acelaşi loc, respectiv în partea inferioară a imaginii. 1Ds utilizează de asemenea 45 puncte de focalizare, însă doar 19 senzori cruce. Mark II trebuie să se mulţumească cu cei doar 19 senzori, din care 9 sunt senzori cruce – la fel de mult ca şi segmentul EOS entry-level. Totuşi, 5D Mark II atinge cele mai bune valori AF şi cea mai bună întârziere la declanşare dintre cele trei modele profesioniste (0,28 s/0,32 s la 3000/30 Lux) datorită combinaţiei cu procesorul de imagine Digic 4. La 3000 Lux, 1Ds este o idee mai bun (0,26 s), până la 30 Lux ajunge însă la un jalnic 0,54 s. Micul model îşi atinge limitele la realizarea seriilor, cu o viteză maximă de 3,8 imagini/s, valoarea depăşită de 1Ds cu 4,8 imagini/s. Cele mai bune rezultatre sunt atinse de 1D Mark IV cu 8,7 imagini/s.

Emiţătorul WFT-E2 II permite conexiuni wireless sau USB cu medii de stocare externe. La capitolul elemente de utilizare, EOS 1D Mark IV oferă imaginea obişnuită. Inscripţiile laterale arată funcţiile suplimentare faţă de Mark III.

Canon a conectat cu sistemul de focalizare automată un sistem de măsurare a expunerii cu 63 zone, ce pune la dispoziţia utilizatorului toate metodele existente de măsurare. 1D Mark IV oferă în continuare valori ISO cuprinse între 50 şi 102.400, la 5D Mark II cu 35 matrice limita superioară este atinsă la 25.600, iar 1Ds ajunge până la 3200. Bracketing-ul este posibil la modelele profesioniste cu +/- 3 diafragme, în timp ce la  5D Mark II sunt posibile doar +/- 2 LW. Bracketing pentru bliţ este oferit doar de cele două modele mari. În cazul timpului de sincronizare a bliţ-ului 5D Mark II, valoarea maximă este de 1/200s, 1Ds atinge 1/250s, iar 1D 1/300s.

Neobişnuit pentru acest segment: 5D Mark II şi 1D Mark IV oferă dotări, prezente în general la modelele semi-profesionale: auto-ISO permite realizarea de fotografii cu diafragmă şi timp de expunere presetate în condiţii de luminozitate variabilă, iar Auto Lighting Optimizer îmbunătăţeşte singur dinamica. Pachetul conţine şi corectura automată a vignetării de până la 40 de modele de obiective. Un mod silenţios reduce la nevoie şi zgomotul produs la declanşare. Doar cele două modele mai noi înregistrează şi secvenţe video la rezoluţie full-HD cu până la 30 imagini/s şi o durată maximă de 30 minute, respectiv 4 GB dimensiunea fişierului. Pentru salvarea datelor înregistrate, 1D Mark IV şi 1Ds dispun de câte două slot-uri pentru card-uri CF I/II şi SD(HC). 5D Mark II oferă doar un singur slot pentru card-uri CF I/II. Un adaptor WLAN opţional pentru transferul wireless al datelor este inclus în lista de dotări.

Concept de utilizare

La 1D Mark IV şi 1Ds Mark III, în spatele tastei de reglare se află un joystick, cu ajutorul căruia se poate naviga cu uşurinţă printre regiştrii organizaţi ai meniului. În completarea display-ului secundar se găsește un al doilea display pentru informaţii plasat sub display-ul principal. Tot printre dotările standard se numără şi suportul pentru formatul portrait, ce dispune de a doua tastă de declanşare, pe lângă acumulatorul suplimentar de mare performaţă şi alte elemente de utilizare. Faptul că 5D Mark II ocupă o poziţie diferită se poate observa şi din conceptul de utilizare, apropiat mai degrabă modelelor semiprofesionale decât celor profesionale. Fotograful trebuie să se mulţumească cu un display principal şi un singur display pentru informaţii, display-ul secundar îngust lipsind. Tipic pentru segmentul mediu este şi tasta de selectare a modului de lucru din partea stângă a carcasei: pe lângă obişnuitele moduri manuale sau semi-automate, există şi un mod în întregime automat. La acestea se adaugă complexe posibilităţi de setare, fiind posibilă salvarea a trei profile individuale, ce pot fi oricând accesate. Funcţiile importante pot fi corectate prin intermediul tastelor de acces direct. Totuşi, tastele de pe partea superioară a carcasei modelului 5D Mark II au funcţii duble.

În ceea ce priveşte card-urile de memorie, 1D şi 1Ds utilizează o combinaţie dintre card-uri CF şi SD. Elementele de utilizare din partea stângă a viewfinder-ului îndeplinesc în parte funcţii duble, tasta FEL dintre tasta de declanşare şi tasta de setare serveşte la declanşarea manuală a bliţ-urilor de măsurare.

Calitatea imaginii

La capitolul calitate imagine, 5D Mark II oferă valori foarte bune, chiar dacă valorile rezoluţiei se află în urma valorilor modelului 1Ds. Remarcabilă este consecvenţa valorilor pe toată plaja ISO, în timp ce valorile rezoluţiei modelului 1Ds scad puternic începând cu ISO 800. În ciuda densităţii mari a pixelilor, Canon a reuşit să obţină un comportament foarte bun al zgomotului de imagine: prin valori cuprinse între 0,5 şi 0,9 1Ds III reuşeşte totuşi să-şi păstreze avantajul în faţa lui 5D Mark II. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deteriorarea texturii la niveluri mai ridicate de sensibilitate. 1D Mark IV oferă imagini mai clare, cu un nivel mai redus al zgomotului de imagine de la ISO 800 în sus, comparativ cu 1Ds. La sensibilităţi foarte mari însă îşi pierde acest avantaj: la ISO 12800 zgomotul de imagine este de 4,4 iar nivelul VN este de 1,9. Nici un alt aparat, în afară de Nikon D3s nu reuşeşte să atingă acest nivel.

CONCLUZIE

Segmentul entry-level: ca şi raport preţ/performanţă, la modelele entry-level, 500D este cea mai bună alegere şi primeşte de altfel şi recomandarea noastră ca achiziţie bună. Oferă la 550 euro prin 15 megapixeli cea mai ridicată rezoluţie din segmentul propriu şi cea mai bogată dotare prin display-ul clar şi funcţia video full HD. La calitatea imaginii este din nou în avantaj, astfel încât economia de 50 euro faţă de 450 abia se merită: acesta oferă calitatea mai slabă a imaginii la sensibilităţi mai mari şi nu are funcţie video. În plus, display-ul este învechit cu rezoluţia lui de 76.600 pixeli RGB. Atunci când preţul este argumentul decisiv, un 1000D este alegerea potrivită: în ciuda feeling-ului de plastic, al numărului redus al elementelor de utilizare şi calitatea mai degrabă mediocră a imaginii – în comparaţie cu un model compact, calitatea este cu mult mai bună.

Segmentul mediu: prin semiprofesionişti, Canon oferă trei modele de 18 megapixeli şi funcţie video ce sunt totuşi foarte diferite: modelul de vârf al segmentului APS-C – 7D, este pe drept îndrăgit şi de către profesionişti datorită carcasei din magneziu, sentimentului de valoare emis, confortului la utilizare, numeroaselor dotări, viewfinder-ului excelent, bogatelor posibilităţi de configurare, funcţiilor profesionale şi sistemului complex de focalizare automată cu 19 senzori cruce. La sfârşit mai este de trecut hopul preţului – 1350 euro. Cu modelul 60D, plasat sub 7D pe scara ierarhică, Canon a reuşit să aducă numeroase îmbunătăţiri la confortul de utilizare faţă de modelul precedent 50D. Puncte primeşte pentru display-ul rabatabil şi rotativ. De asemenea, la focalizarea automată şi viteza seriilor de imagini se plasează în centrul segmentului. 550D oferă o carcasă de plastic robustă, ce oferă în mod surprinzător cele mai bune valori la capitolul timp focalizare automată şi calitate imagine – totul la un preţ de neegalat de doar 650 euro – a doua recomandare preţ/performanţă.

Segmentul profesional: prin 5D Mark II, Canon a nimerit-o din plin. Aparatul oferă cel mai ieftin mod de a intra în segmentul full-format, incluzând înregistrarea video full-HD, focalizarea automată rapidă şi calitatea excelentă a imaginii pe toată plaja ISO. La aceasta se adaugă carcasa rezistentă din magneziu şi utilizarea practică – recomandare calitate imagine. Printre modelele profesioniste noul 1D Mark IV se află în faţă, atunci când vine vorba de realizarea imaginilor la niveluri ridicate de sensibilitate cu un nivel redus de zgomot. Din punct de vedere tehnic este la zi: LCD de înaltă rezoluţie, Optimize Lighting şi un sistem de expunere matur cu un nivel maxim al ISO de 102.400, care în combinaţie cu timpii extrem de rapizi de reacţie şi seriile foarte rapide îl transformă într-un aparat ideal pentru reportaje. Rezoluţia mai ridicată este oferită de modelul de studio 1Ds, ce include o carcasă şi mai robustă decât cea a lui 5D II, însă include şi un display cu o rezoluţie slabă şi mai vechii procesori de imagine Digic 3.