Sigma DP2x – Factorul X

Următorul pas făcut de Sigma în segmentul modelelor compacte de clasă superioară: DP2x este menit să elimine punctele slabe ale altor modele din seria DP şi să câştige teren în faţa concurenţei crescânde, profitând de avantajele existente.

Atunci când a fost lansat primul model din seria DP pe piaţă, dispunea de un element ce-l făcea cu totul unic: la exterior un model compact, însă cu o distanţă focală fixă, senzor SLR şi un principiu de utilizare ce aduce aminte de vremurile analog. Între timp Leica şi Fuji oferă concepte asemănătoare, Sigma însuşi oferă pe lângă DP2x şi modelul DP1x.

Totul sub control: expunerea şi focalizarea pot fi setate automat sau complet manual.

Utilizare

Aparatul lasă în primă fază impresia unui aparat prea masiv pentru un model compact. Nu încape nici în buzunarul jachetei dar nici nu poţi să-l ţii constant în mână – prin greutatea de aproape 300 g este mult prea greu pentru asta. Cele două inele metalice de pe ambele părţi reprezintă un indiciu referitor la soluţia corespunzătoare: agăţat de gât cu ajutorul curelei de transport.
Odată stabilită soluţia, găsim foarte com­fortabilă poziţia aparatului în mână, su­­pra­feţele aderente de pe faţa şi spatele carcasei ajutând mult.
Rotiţa de setare de pe partea superioară a carcasei funcţionează precis şi sigur. De asemenea, celelalte elemente lasă impresia de calitate şi rezistenţă. Acest lucru este valabil şi când vine vorba despre filetul pentru trepied, realizat din metal şi nu din material plastic, aşa cum se întâmplă la cele mai multe modele actuale.
Distanţa focală de 41 mm pare la prima vedere mai puţin atractivă, în comparaţie cu cei 28 mm ai modelului DP1x sau cei 35 mm de la Fujifilm X100. Aceasta ar fi însă o părere incorectă. Unghiul de vizualizare corespunde aproape în totalitate celui oferit de ochiul uman şi este excelent pentru fotografia de călătorie.
Aparatul este gândit pentru cei ce doresc să ţină totul sub control. Pe lângă programul automat standard, există modurile de prioritate timp sau diafragmă plus o setare complet manuală. De asemenea, focalizarea nu trebuie lăsată în întregime în seama modului automat, ci poate fi controlată prin intermediul rotiţei de setare de la 28 mm până la infinit.
Nouă setări sunt imprimate pe tasta rotativă ce nu poate fi din păcate blocată, ceea ce facilitează modificarea accidentală a setărilor. Focalizarea automată de 0,52 s (3.000 Lux) şi 0,98 s (30 Lux) nu va doborî niciun record, dar ăsta nu este un criteriu pentru ştergerea modelului de pe listă. Mult mai mult trage la cântar timpul lung necesar salvării imaginilor, perioadă în care aparatul refuză să reacţioneze la orice comandă: 4 s pentru RAW, 1,5 s pentru JPEG şi circa 10 s pentru o serie de maxim patru imagini – o problemă pentru utilizatorul obişnuit.

Visual Noise: zgomotul de imagine creşte odată cu valoarea ISO în special la nuanţele închise. Saturaţia culorii scade în acelaşi timp.

Calitate imagine

Plaja ISO se întinde de la 50 la 3.200, deşi ultimele două trepte superioare sunt disponibile doar pentru formatul RAW. Un aspect logic, la urma urmei împiedică deteriorarea fără cap a detaliilor. În general, fotografiile ar trebui realizate în format RAW, deoarece calitatea imaginii este mult mai bună în această situaţie. Rezoluţia senzorului Foveon – trei straturi de câte 4,6 MP – atinge pe toată plaja ISO 1.056 lp/vi. Valorile Kurtosis sunt de 0,3 la ISO 100 şi 400, crescând doar moderat la ISO 1.600 (0,9).
De asemenea, valorile DL sunt cores­punzătoare. Doar de la ISO 3.200 în sus devine vizibilă deteriorarea texturii.
La zgomotul de imagine sunt de aşteptat valori bune doar până la ISO 800, după care devine mai accentuat în special în zonele întunecate.

■ Concluzie

DP2x este şi rămâne un DP2. Focalizarea automată este acum ceva mai rapidă, însă salvarea imaginilor durează prea mult, la fel ca şi până acum. La ISO 400, DP2x oferă însă imagini de bună calitate.