Olympus E-5

Olympus E-5 pare destul de compact în această imagine, însă nu este cu nimic mai prejos decât un Nikon D300s şi cu nimic mai ieftin ca şi finisare. Zona albă de sub descrierea modelului este calota sistemului de măsurare a balansului de alb, ce ia în considerare şi lumina ambientală.

Olympus E-5: noul SLR de vârf de la Olympus şi urmaşul modelului E-3 se prezintă ca fiind un instrument al utilizatorilor profesionişti. În favoarea acestei afirmaţii stă carcasa masivă din magneziu, neobişnuit de mare pentru un model 4/3. Rezoluţia a fost sporită moderat de la 10 la 12 megapixeli, funcţia video HD fiind de asemenea inclusă. De remarcat şi evoluţia pozitivă a calităţii imaginii.

Deja la E-3 a fost destul de evident faptul că un model 4/3 poate fi destul de voluminos. Urmaşul, E-5, sosit pe piaţă trei ani mai târziu, nu este aşadar o mare surpriză. Carcasa de magneziu protejată împotriva prafului şi apei atinge dimensiunile unui D300s sau Canon EOS 60D şi lasă impresia unei calităţi similare.

Ergonomia este excelentă, mulţumită în parte şi suporturilor cauciucate aderente. În plus, suportul superior pentru mână este plasat într-un unghi optim, pentru ca degetul aşezat pe declanşator să fie cât mai relaxat. În combinaţie cu un obiectiv standard, ca de exemplu Zuiko Digital 2,8-4/12-60 mm, sau un teleobiectiv mai greu, înveţi destul de repede să apreciezi robusteţea acestui bolid Olympus şi uiţi destul de repede că ai un model 4/3 în mână. Cu atât mai mult atunci când este conectat şi suportul cu baterii suplimentare HLD-4, disponibil opţional.

Display rabatabil de înaltă rezoluţie

Viewer-ul cu pentaprismă al modelului E-5 oferă o acoperire de 100% a câmpului vizual şi un factor de zoom efectiv de 0,58x. În timp ce din acest punct de vedere nu s-a întâmplat nimic faţă de modelul precedent, avem de raportat îmbunătăţiri semnificative la display-ul TFT rabatabil şi rotativ. Are o diagonală de 3 inchi în loc de 2,5, iar rezoluţia s-a triplat: 307.000 pixeli RGB este cea mai bună valoare din momentul de faţă. Acest lucru este atât în avantajul redării cât şi al funcţiei live view, cu focalizare automată pe contrast şi funcţia de detectare a feţei. În mod SLR normal, aparatul focalizează cu Phase- AF (11 senzori în cruce, dubli). Îmbucurătoare de asemenea este latenţa scăzută la declanşare de 0,23/0,31 s la 3.000/30 Lux, de asemenea o evoluţie faţă de E-3 (0,36/0,73 s). După cum era de aşteptat, noul model de vârf de la Olympus dispune de un sistem eficient de protecţie împotriva prafului (Super Sonic Wave Filter) şi un senzor montat mobil cu efect stabilizator (Super Sonic Wave Drive) ,ce poate fi utilizat în diferite moduri. Astfel, stabilizarea imaginii poate fi restrânsă pe verticală, pentru a permite aparatului să ţină pasul în cazul subiectelor mobile. O noutate pentru un SLR Olympus este modul video, corespunzător celor oferite la modelele Pen: rezoluţie HD (1.280 x 720 pixeli), 30 fps, format AVI (Motion-JPEG). Durata înregistrării este limitată la şapte minute în format HD şi la 14 minute în VGA. Este disponibilă o mufă pentru conectarea unui microfon stereo extern, dar şi o interfaţă HDMI pentru redarea la rezoluţie înaltă a imaginilor.

Display-ul rabatabil şi rotativ în toate direcţiile este cunoscut deja de la modelul E-3, diagonala lui a crescut însă acum de la 2,5 la 3 inchi.

Display-ul de setare uşurează manevrabilitatea

La un display LC pe partea superioară a carcasei, tipic pentru acest segment, Olympus nu a fost dispus să renunţe. În rest, este disponibil un concept cunoscut şi la modelele anterioare: o apăsare a tastei OK activează afişajul pe display-ul TFT, fiecare opţiune afişată fiind selectabilă prin intermediul tastei multidirecţionale. Opţiunea selectată este subliniată în galben. Cu ajutorul uneia dintre cele două taste rotative se pot modifica setările – atunci când alegeţi să nu apăsaţi a doua oară pe tasta OK, ce scoate la iveală un submeniu ce afişează toate setările posibile. Acest concept nu necesită o perioadă de acomodare şi permite utilizarea intuitivă a aparatului. Tasta Fn poate fi programată pentru a accesa una din cele 16 funcţii posibile.

Imaginile deja înregistrate pot fi editate. Astfel, există posibilitatea convertirii simple a fişierelor RAW în JPEG (fără setarea vreunui parametru), ce pot fi salvate ulterior din nou pe card. JPEG-urile pot fi salvate şi la calitate redusă sau cu corecţie contra-luminii (creşterea luminozităţii umbrelor). Noua versiune este din nou salvată pe card. Alternativ, se poate salva pe card CF sau SD. Olympus s-a despărţit de slot-ul pentru carduri xD prin modelul E-5.

Bliţul încorporat cu un număr de ordine de 9 la ISO 100 este optim pentru iluminarea subiectelor şi oferă, la nevoie, suport pentru sistemul de focalizare automată, emiţând lumină stroboscopică de înaltă frecvenţă ca asistenţă. Bliţuri externe pot fi controlate wireless, în timp ce bliţul încorporat poate fi utilizat ca master. Modelele compatibile pentru o astfel de conexiune wireless sunt modelele FL36R şi FL50R. Mufa necesară pentru conectarea bliţurilor de studio se află pe partea frontală.

Bliţul încorporat poate controla în modul wireless bliţuri externe ca de exemplu FL36R sau FL50R.

Fără programe pentru subiecte, însă cu filtru artistic nou

Bogată este oferta metodelor de expunere: pe lângă obişnuitele metode, ca de exemplu măsurarea matriceală (49 zone), integral-central sau spot, mai sunt disponibile modurile High şi Lowkey. Pentru white balance, aparatul se bazează pe un sistem hibrid, ce combină datele primite de la senzorul de imagine şi datele măsurătorii luminii ambientale. Calota sistemului de măsurare este vizibilă pe partea frontală a carcasei. Aparatul dispune de tipicele programe de expunere, completate de modul manual. S-a renunţat la programele specifice diferitelor situaţii sau „Scenes”, ceea ce se încadrează perfect în imaginea unui model cu aspiraţii profesionale. Cu atât mai surprinzător este faptul că Olympus a inclus tot mai rar întâlnitele filtre artistice ale modelelor consumer, ce pot fi utilizate atât în combinaţie cu imagini cât şi cu secvenţe video. Acestea se găsesc în meniul setărilor pentru imagini, unde se poate alege între Natural, Vivid, Muted, Potret sau Monoton (alb-negru). În completarea repertoriului de filtre artistice gen Pop Art, Soft Focus, Pinhole Camera sau Cross development vine un al zecilea filtru denumit „Dramatic Effect”, care oferă imagini deosebit de contrastante, ce aduce vag aminte de imagini HDR (fără a realiza pentru aceasta mai multe imagini succesive la valori diferite ale expunerii). Deoarece filtrul artistic se activează automat la selectarea modului de înregistrare, iar în cazul JPEG-urilor, modificările realizate de acest efect nu mai sunt reversibile, este recomandată utilizarea modului combinat RAW + JPEG, pentru a putea salva imaginea şi în starea originală.

Evoluţie clară şi la calitatea imaginii

Senzorul CMOS al modelului E-5 dispune de o rezoluţie nominală de 12 megapixeli şi dimensiunile tipice unui senzor four-thirds de 17,3 x 13,0 mm. Rezoluţia maximă măsurată este destul de ridicată la ISO 100/400 pentru acest segment de megapixeli (1465 / 1406 lp/vi). Rezoluţia scade însă la ISO 800 la 1.241, respectiv la 1.105 lp/vi la ISO 1.600. Deteriorarea texturii este foarte redusă la ISO 800 (max. 0,2) şi rezonabilă la ISO 1.600 (0,8), în orice caz însă mult mai redusă ca şi la E-3. Şi la capitolul zgomot de imagine s-au îmbunătăţit lucrurile, comparativ cu modelul anterior. Între ISO 100 (VN 0,7) şi ISO 800 (VN 1,4) zgomotul de imagine este abia perceptibil. Creşterea zgomotului de imagine la VN 2,6 la ISO 1.600 este acceptabilă (E-3: VN 3,6). Dinamica a fost îmbunătăţită în special la ISO 1.600 (circa 7,5 diafragme în locul celor 6,5 la modelul precedent), atingând un maxim de nouă valori la ISO 100.

Test ISO

Până la ISO 800, E-5 oferă o calitate remarcabilă a imaginii, bogată în detalii. Suprafaţa mai mică a senzorului 4/3, comparativ cu senzorii APS-C mai mari, este echilibrată de către Olympus prin procesarea inteligentă a semnalului imaginii. De la ISO 1.600 reduce zgomotul de imagine valoarea rezoluţiei maxime. Per total, E-5 este reglat ceva mai puternic din fabrică, însă aceste setări pot fi cu uşurinţă corectate.

CONCLUZIE

Prin intermediul modelului E-5, Olympus a făcut un mare pas înainte în clasa aparatelor de peste 1.500 euro. Nu se poate folosi de senzorul de 16 megapixeli de la Panasonic, utilizat în modelul GH2, fiind nevoit să se mulţumească cu mai vechiul senzor de 12 megapixeli. De remarcat sunt valorile pe care le produce însă noul procesor de imagine TruePic V+ în combinaţie cu acest senzor CMOS 4/3. Diferenţe majore faţă de modelele APS-C de vârf sunt vizibile doar de la ISO 1.600 în sus. În ceea ce priveşte calitatea carcasei, corespunde pretenţiilor clasei profesionale, Olympus având pregătită şi gama de obiective cerută de acest tip de clientelă, printre care şi modele protejate împotriva apei şi prafului. Cu un punctaj maxim de 73 puncte, Olympus se plasează în primele rânduri printre modelele SLR semiprofesionale.