O chestiune de preţ

4 compacte între 120 şi 750 euro. În acest test două din cele mai costisitoare compacte,  Leica V-Lux 2 şi D-Lux 5, trebuie să-şi dovedească valoarea. Celelalte modele: un model highspeed de la Casio şi noul Samsung cu mufă USB externă.

Ca şi până acum, Leica colaborează intens cu Panasonic la departamentul modele compacte, comercializând modelele de vârf ale acestuia, practic identice ca şi construcţie, sub propria marcă. Aspectul şi dotarea modelului zoom 3,8x Leica D-Lux 5 şi a Leica V-Lux 2 cu zoom de 24x arată asemănări puternice cu modelele Panasonic Lumix LX5 şi FZ100. Considerabil mai ieftin este rapidul model Casio EX-ZR10 şi modelul compact Samsung PL90 la 120 euro.

Casio EX-ZR10

Modelul cu zoom 7x de la Casio oferă o viteză foarte ridicată a seriilor, pierde însă recomandarea prin calitatea slabă la poziţia tele.

ZR10 poate procesa până la 40 imagini/secundă la 10 megapixeli prin intermediul senzorului CMOS şi al procesorului de imagine setat pentru viteză ridicată. Aceeaşi viteză îi prinde bine şi în modul de înregistrare video HD şi în modul HDR în care mai multe imagini sunt înregistrate într-o succesiune rapidă şi combinate într-o singură imagine cu o dinamică mai mare – nu este o dotare excepţională în momentul de faţă, motiv pentru care Casio mai include şi alte detalii în pachet: în noul mod artistic HDR, ZR10 creşte saturaţia culorii la imaginile HDR în aşa măsură încât rezultatul nu mai par fotografii ci picturi. În afară de asta, Casio poate creşte plaja focală a zoom-ului 7x (echivalent 28-196 mm) prin combinarea mai multor imagini în serie la nivelul unui zoom de 14x – deşi rezultatele sunt dezamăgitoare.  Casio rezervă însă mai multe moduri de realizare a seriilor, ca de exemplu High-Speed Sport şi Hig-Speed NightScene. Display-ul de 3 inci oferă la lumină slabă o imagine cu zgomot de imagine redus, deşi ceva cam întunecată. Focalizarea automată funcţionează destul de rapid şi consecvent. Totuşi, nu putem recomanda modelul ZR10: în poziţia wide-angle atinge valori bune cuprinse între 1011 şi 1433 lp/vi şi un nivel acceptabil al detaliilor (0,8 Kurtosis), la distanţe focale ridicate scade însă destul de abrupt până la nivelul 717-762 lp/vi şi 8,3 Kurtosis – imaginile sunt plate şi lipsite de detalii. În plus, creşterea extremă a contrastului transformă trecerile line în linii clare.

Concluzie: aparat cu funcţie serie rapidă şi funcţie video full HD, cu o calitate slabă a imaginii la poziţia tele.

Leica D-Lux 5

Recomandare compacte premium: cu un senzor relativ mare şi un zoom de 3,8x performant, D-Lux 5 obţine o calitate a imaginii mai bună decât modelul Panasonic DMC-LX5 cu o structură similară.

Modelul compact elegant D-Lux 5 face parte dintre cele mai costisitoare modele compacte: la 700 euro, cumpărătorul primeşte un zoom 3,8x cu un nivel crescut de luminozitate (f2.0-f3.3), wide-angle 24mm şi un senzor CCD relativ mare cu o diagonală de 1/1,6 inci şi 10 megapixeli – adică un aparat aproape identic atât optic cât şi tehnic cu modelul Panasonic LX5 cu 200 euro mai ieftin. La fel ca şi LX5, D-Lux 5 are un stabilizator de imagine integrat în obiectiv, moduri manuale şi diverse posibilităţi de setare. Poate salva imagini atât în format JPEG cât şi RAW şi filme cu o rezoluţie 1280 x 720 pixeli, pe carduri SDXC şi poate salva 2 profiluri de înregistrare. Display-ul de 3 inci afişează o imagine clară, puternic contrastantă. Prin intermdiul mufei pentru accesorii se poate ataşa viewfinder-ul extern opţional Leica EVF1 (290 euro). Pe suprafaţa pentru suportul degetului mare se găseşte o tastă rotativă pentru setarea corecturii expunerii, a diafragmei şi a timpului de expunere. Zoom-ul dispune de numeroase trepte de reglare, focalizarea automată este precisă chiar şi în condiţii de luminozitate redusă. Întârzierea la declanşare cuprinsă între 0,46 şi 0,5 s se află la nivelul modelului Panasonic corespondent. La capitolul calitate imagine însă D-Lux 5 se distanţează clar de LX5: rezoluţia de până la 1242 lp/vi este ceva mai ridicată (LX5: 992 până la 1224 lp/vi), zgomotul de imagine de 1,3/2,1 VN este mai scăzut (LX5: 1,6/3,2 VN) iar dinamica de 9 diafragme la ISO 400 este mai ridicată (LX5: 7,3 diafragme).

Concluzie: deşi identic ca şi construcţie din multe puncte de vedere, D-Lux 5 depăşeşte modelul LX5, în sine un model calitativ peste medie, printr-o calitate vizibil mai bună a imaginii.

Leica V-Lux 2

Zoom 24x: Leica V-Lux 2 seamănă ca aspect cu un SLR şi oferă un confort la utilizare sporit, ce include tasta rotativă şi numeroase elemente de utilizare.

Este de la sine înţeles faptul că fotografii ambiţioşi sunt interesaţi de un model compact megazoom, ce costă 750 euro. Pentru ca aceşti utilizatori pretenţioşi să aibă parte de un raport preţ/performanţă, V-Lux 2 dispune nu numai de un zoom de 24x şi o plajă focală imensă cuprinsă între 25 şi 600 mm, ci şi moduri manuale şi numeroase posibilităţi de setare. În locul senzorului CCD mai mare a modelului D-Lux 5, V-Lux 2 are un senzor CMOS de 1/2,3 inci de 14 milioane pixeli cu o dimensiune de 1,4 micrometri. Poate realiza 11 imagini/s la rezoluţie maximă şi video Full HD la 1920 x 1080 pixeli la 60 semi-imagini/secundă. Pentru sporirea suplimentară a calităţii, V-Lux 2 include un microfon stereo, oferă suport pentru formatul AVHCD şi card-uri SDXC. Display-ul de 3 inci poate fi rabatat la 180 grade şi rotit cu 270 grade. În caz de nevoie, fotograful are posibilitatea utilizării viewfinder-ului electronic încorporat. Focalizarea automată nu a făcut nici un fel de greşeli în cadrul testului, iar întârzierea la declanşare este de 0,34 s (wide-angle) respectiv 0,4 s (tele).V-Lux 2 se distanţează de cu 300 euro mai ieftinul Panasonic DMC-FZ100, depăşindu-l cu un zgomot de imagine mai redus de 1,4/2,9 VN la ISO 100/400 (FZ100: 7 diafragme). Totuşi modelul Leica dezamăgeşte prin imaginile tele deloc impresionante. Valorile contrastului la modelul V2 sunt considerabil mai slabe ca şi la D5.

Concluzie: Atunci când un aparat compact costă 750 euro, valorile de imagine trebuie să fie corespunzătoare. Acest lucru nu este valabil la V-Lux 2, cel puţin nu în poziţia tele.

Samsung  PL90

PL90 este ieftin şi în acelaşi timp şi cel mai filigran model din test. Datorită interfeţei USB extensibile, se poate conecta la PC fără cablu USB suplimentar.

PL90 costă doar 120 euro şi poate fi conectat prin USB la calculator fără cablu suplimentar datorită interfeţei USB extensibile şi dispune de un zoom wide-angle 4x. Bineînţeles, Samsung trebuie să facă economii la alte capitole: astfel, PL90 nu dispune de stabilizator de imagine mecanic şi are doar un display relativ mic de 2,7 inci, cu o rezoluţie destul de scăzută, ce nu afişează întotdeauna o imagine foarte clară. Înregistrarea video este limitată la maxim 640 x 480 pixeli. Cine vrea să extindă memoria internă de 30 MB, are nevoie de card-uri microSD. Utilizarea se face prin intermediul unui meniu rapid, un meniu principal destul de bine structurat şi o tastă multidirecţională. Focalizarea automată este lentă, însă destul de consecventă. Deşi rezoluţia maximă a PL90 este destul de ridicată la cele 1346 lp/vi, deteriorarea texturii este destul de consistentă la distanţele focale mari (3,2 Kurtosis la ISO 100) faţă de cele scurte (1,8 Kurtosis). În comparaţie cu Casio, ce suferă de o deteriorare şi mai accentuată a performanţelor la tele, modelul Samsung are un zgomot de imagine mai puternic la ISO 400 (2,8 VN) şi dinamica mai slabă (7,7 diafragme). La aceasta se adaugă marginile parţial mai întunecate, distorsiunile şi aberaţiile cromatice.

Concluzie: raportul dintre preţ şi nivelul dotărilor este corespunzător. Datorită erorilor clare de procesare a imaginilor în wide angle şi a detaliilor slabe în tele, PL90 nu primeşte recomandare.

Două compacte premium la (peste) 700 euro, totuşi doar unul din ele oferă rezultate convingătoare în test. În timp ce Leica D-Lux 5 este unul dintre cele mai bune modele compacte ale momentului, ce oferă calitate bună a imaginii atât în tele cât şi în wide angle, la nivel redus sau crescut al sensibilităţii, V-Lux 2 nu se ridică la nivelul aşteptărilor. Critica majoră e determinată de performan­ţele aparatului la distanţe focale mari: valorile considerabil mai slabe ale contrastului comparative cu cele ale D-Lux 5 se fac clar remarcate în cazul imaginilor tele.

CONCLUZIE

D-Lux 5 este unul din puţinele modele compacte ce conving pe toate planurile. Calitatea imaginii vizibil mai bună comparativ cu cea a modelului Panasonic LX5, similar tehnic, se poate datora unui firmware modificat sau faptului că a fost produs mai târziu. Dezamăgitoare sunt rezultatele modelului Leica V-Lux 2, ale cărui imagini în poziţia tele nu sunt îmbucurătoare. Probleme la fel de grave are şi ZR10 în poziţia tele, ceea ce Casio încearcă să ascundă printr-o compensare puternică a clarităţii şi o creştere artificială a contrastului. În schimb, Samsung oferă o contravaloare rezonabilă: câteva puncte slabe, însă un preţ de doar 120 euro.