24 de obiective cu zoom standard contra obiectivelor de kit
Cei ce achiziţionează un aparat, primesc de obicei un obiectiv de kit cu preţuri cuprinse între 50 şi 100 euro. Este oare suficient sau ar trebui investit o idee mai mult într-un zoom standard cu o mai bună luminozitate?
Nu e sexy dar e practic: obiectivele standard nu oferă un unghi extrem al imaginii, însă oferă un compromis bun, atunci când bagajul trebuie să rămână redus ca dimensiune şi greutate. Deosebit de atractive sunt bineînţeles versiunile cu o luminozitate mai ridicată cu diafragmă 2,8 şi stabilizator de imagine. Toate modelele din test au în comun o distorsionare puternică în poziţia superangulară. O excepţie reprezintă cele două zoom-uri de la Pentax, ce îndreaptă liniile curbate din software (vezi caseta de pe pagina următoare).
Canon EOS 7D
La toate distanţele focale, modelul de 17-40 mm de la Canon reuşeşte să convingă. Diafragma deschisă este în general bună, însă închiderea diafragmei aduce un plus de contrast şi claritate spre colţuri. În plus, plaja de zoom a obiectivului este destul de redusă iar stabilizatorul de imagine lipseşte, în ciuda preţului de 690 de euro. Îl recomandăm pentru digital.
Zoom-ul puternic de la Sigma, la un preţ de 700 euro se află, din punct de vedere optic, sub nivelul modelului de 17-40 mm de la Canon, are în schimb stabilizator de imagine, luminozitatea şi plaja de focalizare fiind mai bune. În aceste condiţii i se poate ierta împărţirea neuniformă a clarităţii pe suprafaţa imaginii în special cu diafragma deschisă şi o reducere considerabilă a rezoluţiei spre margini. Recomandat digital în combinaţie cu EOS 7D
Noul model Tamron cu stabilizator de imagine costă doar 400 de euro. Totuşi, valorile bune sunt obţinute doar cu diafragma închisă, deoarece valorile contrastului se află sub nivelul concurenţei de la Sigma atunci când diafragma este deschisă.
La distanţele focale mai lungi, obiectivul de 220 de euro se descurcă bine, chiar şi cu diafragma deschisă. Însă deficienţele la superangular nu pot fi diminuate nici prin închiderea diafragmei, astfel nu poate primi recomandarea noastră.
Obiectivul de kit ieftin (separat costă 180 euro) îşi face treaba destul de bine în superagular, în tele însă suferă la capitolul contrast, uniform dar destul de redus. Din cauza acestei deficienţe nu primeşte recomandare.
Concluzie
La Canon nu putem recomanda obiectivul de kit. Dacă preţul este decisiv, Tamron oferă la 400 de euro performanţe mult mai uniforme pe toată lungimea plajei de focalizare decât obiectivul de kit. Recomandarea noastră ajunge la modelul Sigma la 700 de euro cu stabilizator de imagine şi diafragmă 2,8 sau la mai echilibratul Canon 17-40.
Nikon D7000
Modelul Sigma de 700 de euro este o alegere bună şi în combinaţie cu Nikon D7000, cu o scădere moderată a clarităţii spre colţuri, situaţie ce nu este remediată nici de închiderea diafragmei. La distanţele focale mai reduse, închiderea diafragmei aduce însă fără îndoială un plus de calitate. Per total, nivelul ar putea fi ceva mai ridicat. Recomandat pentru digital
Modelul Tamron, cu date tehnice identice, oferă rezultate asemănătoare cu cele ale modelului Sigma, este însă o idee mai ieftin la cei 400 euro ai săi. Doar vignetarea din poziţia superangular este ceva mai ridicată. De asemenea recomandat pentru digital
Zoom-ul de 1.300 euro nu se apropie cu adevărat de D7000, chiar dacă este setat pe diafragma 5,6. Contrastul şi rezoluţia rămân sub aşteptări, ceea ce e îndeosebi valabil pentru distanţa focală cea mai lungă.
Acest obiectiv foarte rezonabil ca preţ la cei 220 de euro ai săi reuşeşte să ofere valori convingătoare doar la distanţele focale medii. În poziţia tele şi cea superangulară, rezoluţia de pe margini este prea redusă, nici închiderea diafragmei neaducând un avantaj.
Obiectivul de kit de la Nikon (separat 170 euro) trebuie să se descurce cu şapte lentile împărţite în cinci grupuri – prea puţin pentru un zoom, în orice caz prea puţin pentru o claritate bună până la marginea imaginii. În plus, închiderea diafragmei aduce o diferenţă notabilă doar în poziţia superangulară.
Concluzie
Din nou, obiectivul de kit nu reuşeşte să convingă, iar cele două modele de 2,8 de la Tamron şi Sigma trec primele finişul, modelul Tamron aflându-se în faţa modelului Sigma datorită performanţelor aproape identice la un preţ cu 300 euro mai redus
Panasonic Lumix GH2
Calitatea imaginii la distanţele focale reduse şi medii nu este chiar uniformă pe toată suprafaţa imaginii, însă per total este destul de ridicată. În poziţia superangulară, punctează datorită distorsiunii reduse de 1,2. În schimb, deranjează aici marginile lipsite de contrast cu diafragma deschisă. Pentru un obiectiv kit, performanţele sunt bune, însă preţul de 220 de euro, separat, este ceva mai ridicat. Obiectiv normal recomandat pentru GH2
Pentax K-5
Valoarea redusă a distorsiunii, independentă de distanţa focală, se datorează unei corecţii din software. Claritatea merită şi ea o notă bună, chiar şi cu diafragma deschisă. La poziţia de 16 mm, diafragma trebuie totuşi închisă, pentru a spori calitatea imaginii spre colţuri. De recomandat, costă însă 450 euro, adică cu 300 euro mai mult decât modelul 3,5-5,6/18-55 mm.
Modelul zoom standard de 980 euro cu o luminozitate de 2,8 afişează puncte slabe spre marginile imaginii şi un contrast per total scăzut la poziţia tele. Închiderea diafragmei aduce un plus de performanţă la contrast şi claritate la toate cele trei distanţe focale, însă în final, modelul de 2,8 nu reuşeşte să ne convingă de valoarea lui.
Sigma oferă de asemenea o versiune cu un grad ridicat de luminozitate şi cere pentru ea 700 de euro. Acesta se comportă bine în combinaţie cu Pentax K-5, însă oferă valori slabe la marginile imaginii la superangular şi la distanţele focale medii cu diafragma deschisă. Astfel, modelul Sigma nu primeşte punctaj suficient de ridicat în combinaţie cu Pentax.
În afara luminozităţii ridicate de 2,8 şi a preţului redus (300 euro), Tamron oferă valori bune şi din punctul de vedere al opticii, deoarece marginile sunt doar puţin mai slabe decât centrul imaginii, sporirea calităţii fiind posibilă doar la tele prin închiderea diafragmei. Versiunea Pentax este dotată cu trei lentile mai puţin decât noul VC, ceea ce nu dăunează calităţii imaginii, nefiind dotat nici cu stabilizator de imagine, însă la Pentax acesta este integrat în carcasă. Recomandare pentru digital
La 220 de euro, Sigma oferă o alternativă la obiectivul de kit Pentax. În poziţia superangulară oferă valori suficient de ridicate doar în centru, celelalte poziţii ale zoom-ului fiind mai bune pe toată suprafaţa imaginii. Obiectiv recomandat în oglinda preţului, dar care trebuie să se declare învins în faţa modelului Pentax 18-55 mai ieftin.
Obiectivul din setul Pentax merită recomandarea noastră, în ciuda preţului redus de 160 de euro. La distanţele focale mai lungi, calitatea imaginii este destul de uniformă pe toată suprafaţa imaginii, iar cu diafragma deschisă aceasta sporeşte. Totuşi, nivelul ar putea fi per total ceva mai ridicat. În poziţia superangular, rezoluţia şi contrastul scad ceva mai puternic, situaţie ce nu se modifică nici după închiderea diafragmei. Distorsiune minimă datorată corecţiei software-ului.
Concluzie
În combinaţie cu Pentax K-5, atât obiectivul de kit cât şi cel de la Sigma au oferit performanţe bune. Avantajele modelului Tamron se găsesc în luminozitatea mai bună şi în preţul redus de 300 de euro.
Sony SLT-A55
Câmpul de imagine în format de 35 mm şi luminozitatea de 2,8 sporesc complexitatea obiectivului, ridicând preţul la un nivel de aproape 2.000 de euro. Însă efortul nu se reflectă în performanţele modelului, deoarece, atât la distanţele focale scurte cât şi la cele lungi, calitatea imaginii se află sub nivelul aşteptărilor. Totuşi, nici închiderea diafragmei nu aduce un plus de performanţă.
Un zoom bun pentru formatul APS-C cu plajă focală atractivă la 850 de euro, ce oferă valori convingătoare şi din punctul de vedere al calităţii opticii. Doar la 16 mm arată marginile puncte slabe, iar distorsiunea deranjează. Însă înainte de toate în zona centrală oferă imagini de o claritate ridicată, meritând astfel o „recomandare pentru digital” de la 35 mm.
Zoom-ul standard de la Sigma, la 700 de euro, îşi poate asigura un loc bun în combinaţie cu Sony A55. Nu este mai bun decât modelul Zeiss 16-80 la distanţele focale medii, deoarece claritatea este mai redusă în zonele de margine. Totuşi, un obiectiv standard recomandabil
Zoom-ul Tamron are o imagine bună. Totuşi, cu diafragma deschisă, marginile pierd din calitate, în comparaţie cu Zeiss. Stabilizatorul de imagine care lipseşte şi în versiunea Sony nu are niciun rol, deoarece acesta este preluat de carcasă, la fel ca şi în cazul modelului Pentax. Recomandabil şi destul de ieftin la cei 300 de euro.
Obiectivul de kit de 150 euro comercializat separat, utilizat în combinaţie cu A55, nu reuşeşte să convingă cu diafragma deschisă. Valoarea lui practică creşte rapid odată cu închiderea cu două trepte a diafragmei. Per total rămân însă prea multe elemente negative, ca de exemplu colţurile imaginii la 18 mm.
Concluzie
Trei zoom-uri primesc recomandare, obiectivul din kit însă nu reuşeşte această performanţă. Cea mai ieftină recomandare vine de la Tamron: 300 euro. 700 de euro costă modelul Sigma – cu stabilizatorul de imagine inutil în combinaţie cu modelul Sony – iar modelul Zeiss 16-80, cu cea mai joasă reducere a calităţii în colţurile imaginii, costă 850 euro.
Sony NEX-5
La distanţele focale mai scurte, claritatea este foarte neuniform împărţită, cu valori bune în centru, însă destul de slabe spre margini. La aceasta se adaugă o distorsionare consistentă la 18 mm şi un contrast redus la tele. Deoarece nu avem termeni de comparaţie, urmează să fie realizată o clasificare.
Samsung NX11
Zoom-ul standard pentru SLR-ul Samsung afişează puncte slabe doar la capătul superangular al plajei focale, zonă în care nici închiderea diafragmei nu reuşeşte să îmbunătăţească situaţia. La distanţele focale medii, valorile măsurate ale contrastului şi rezoluţiei sunt ridicate, scăzând uşor doar spre colţuri. Deoarece nici aici nu avem valori comparative, urmează să realizăm o clasificare ulterioară. Valorile ridicate ale punctajului nu se datorează obiectivului ci procesării semnalului din aparat cu o creştere peste medie a contrastului – un element cu efecte secundare (vezi caseta: din laborator).
Din laborator
La compararea zoom-urilor standard iese în evidenţă o distorsionare semnificativă la poziţia superangulară. Excepţiile sunt două obiective Pentax (SMC-DA 4/16-45 mm ED AL şi SMC-DA 3,5-5,6/18-55 mm AL II), în cazul cărora apare doar o distorsiune minimă a liniilor, independente de poziţia zoom-ului. Acest lucru nu poate fi realizat doar prin intermediul elementelor optice, Pentax K-5 corectând liniile cu ajutorul datelor primite de la obiectiv (1a). În imaginea fără corecţie, este clar vizibilă din nou distorsiunea (1b). Totuşi, corecţia nu este perfectă, deoarece cruciuliţele (secţiuni) nu sunt perfect perpendiculare, în plus, Pentax trebuie să taie din imagini spre marginile acestora.
Samsung NX11, în combinaţie cu obiectivul Samsung 3,5-5,6/18-55 mm II OIS iese în evidenţă prin valorile ridicate pentru rezoluţie şi contrast. Acestea sunt rezultatul unei corecţii puternice a clarităţii din interiorul aparatului, vizibilă pe marginile luminoase şi cele întunecate (2a). Spre comparaţie, o imagine realizată cu Panasonic GH2 în combinaţie cu Panasonic Lumix G 3,5-5,6/14-42 mm Vario Asph. O.I.S. Cu un punctaj asemănător, corecţia clarităţii este aici considerabil mai scăzută (2b). Imaginile cu o claritate şi contrast sporite artificial au un aspect mai viu. Aceasta poate avea însă ca rezultat şi un efect nenatural şi deteriorarea detaliilor în zonele luminoase şi în cele umbrite.
Cele trei imagini de mai jos (3a, 3b, 3c) afişează secţiuni identice ale imaginii modelului Tamron SP AF 2,8/17-50 mm Di II XR LD Asph. la poziţia de 50 mm a plajei focale a trei aparate: în stânga este Nikon D7000 cu un contrast mediocru deja în zona din afara stelei Siemens, în centru se află Sony A55V cu o imagine considerabil mai clară iar în dreapta este Pentax K-5 cu cel mai scăzut nivel al contrastului şi al rezoluţiei.
