Vizor cu prismă sau electronic – care este viitorul?

După Olympus și Panasonic i-a venit rândul lui Samsung să se lanseze în noul segment al aparatelor foto de sistem fără oglindă. Numărul patru și cinci vor deveni probabil Sony și Sigma, care anunțau în februarie proiecte la fel de promițătoare. Noile aparate foto fără oglindă lucrează cu același senzor mare precum convenționalele SLR-uri, însă nu au module AF, oglindă și vizor cu prismă: la un SLR convențional, lumina ajunsă la senzor este reflectată în parte în sus, spre vizor. Niște oglinzi mici auxiliare reflectă câteva fascicule de raze de lumină spre modulul AF și abia în momentul expunerii rabatează oglinda și eliberează calea razelor de lumină spre senzor. La modelele fără oglindă, calea razelor de lumină este liberă, lumina căzând continuu pe senzorul de imagine. Acesta furnizează și semnalul pentru focalizarea automată, precum și spre monitor sau – dacă există – spre vizorul electronic. Acest mecanism economisește câteva componente optomecanice, precum și sincronizarea fină a trei nivele: filtrul mat, senzorul și modulul AF. Permite, de asemenea, construcția de aparate foto mai compacte, precum și a unor obiective superangulare mai bune – la fel ca la legendarul Hasselblad SCW – a căror lentile se pot amplasa acum fără glindă mai aproape de senzor. Aceasta pe de o parte – căci pe de altă parte, razele de lumină care cad sub unghi pe senzori creează adevărate probleme inginerești.

În prezent însă, rezoluția vizorului electronic nu poate să convingă pe deplin. Soluția senzor-AF lucrează mai lent decât convenționalul modul AF de fază al unui SLR, însă totuși, simțim că viitorul îi aparține vizorului electronic.
■ Argumentele în favoarea oglinzii
– AF mai rapid;
– Fără probleme de rezoluție și refresh;
– Nu consumă curent;
■ Argumentele în favoarea vizorului electronic (nu și pentru monitor)
– Fără probleme de ajustare a celor trei nivele: filtrul mat, senzor, modulul AF;
– Libertate mai mare la designul aparatului foto;
– Aparate foto mai compacte;
– Libertate mai mare la proiectarea obiectivelor;
– Balans de alb vizibil înainte de expunere;
– Avertizare de supra/subexpunere în vizor;
– Claritatea mult ușor de evaluat cu ajutorul lupei, eventual ca imagine în imagine;
– Control direct al imaginii după expunere, fără a duce de la ochi aparatul foto;
– Fără zgomotoasa bătaie a oglinzii;
– Apreciere mai bună a subiectului în lumină slabă;
– Funcția video nu se poate combina cu vizorul electronic, neputând fi în prezent folosită în acest mod;
– Acoperire 100% a câmpului vizual;
– Mărire efectivă a vizorului și la modelele de bază;
– Componentele electronice devin tot mai ieftine în comparație cu cele opto-mecanice;
– Posibilitatea de implementare a focalizării automate controlată de ochi – întregul cadru poate servi ca modul AF.