Less is more

Olympus PEN E-PL1 contra lui Samsung NX-10 – Olympus adaugă la aparatele foto de sistem compacte fără oglindă un model mai ieftin, iar Samsung își face intrarea cu primul model APS-C. Cine are cea mai bună calitate a imaginii și care vine cu cel mai bun concept?

După Olympus și Panasonic i-a venit acum rândul lui Samsung să lanseze pe piață primul său aparat foto de sistem fără oglindă. Caracteristica sa principală este senzorul APS-C (și nu four-thirds, ca la concurență) de 14,6 megapixeli. Acest tip de senzor are o suprafață sensibilă la lumină cu 60% mai mare decât senzorii micro-four-thirds. Prin aceasta promite – cel puțin teoretic – o mai bună calitate a imaginii, mai ales în condiții de low-light. Dacă vă place să vă jucați cu profunzimea de câmp selectivă veți putea profita de suprafața mai mare a senzorului.
Olympus este ceva mai compact – un avantaj datorat senzorului mai mic. E-PL1 este cel de-al treilea model de la Olympus din seria PEN, fiind în același timp cel mai ieftin și primul cu bliţ încorporat. La fel ca celelalte modele din seria PEN, și acesta folosește un senzor micro-four-thirds de 12,3 megapixeli.
Ambele aparate testate funcționează la fel ca SLR-urile cu obiective interschimbabile, însă nu au oglindă. Această particularitate le permite o construcție mai compactă decât a SLR-urilor (însă se poate folosi un vizor extern opțional). Ambele aparate costă cam 580 euro. Vizorul opțional costă încă 250 euro. Samsung comercializează NX-10 cu vizor încorporat la aproximativ 700 euro.

Concept/Calitatea construcției
NX de la Samsung prezintă clasica umflătură deasupra vizorului – însă înăuntru nu este ascunsă o pentaprismă, ci un vizor electronic. Carcasa este ușoară, construită dintr-un material plastic de culoare neagră cu suprafața rugoasă, totul arătând solid și robust. Din contra, noul Olympus are tipicul look retro compact al modelelor PEN precedente. Partea superioară este plană, vizorul putând fi montat pe șina pentru accesorii. Carcasa nu mai este însă realizată din metal, ci din plastic învelit în metal. Nu arată rău deloc, însă tastele nu mai par a fi la fel de solide. Comparativ cu celelalte aparate PEN, E-PL1 este mai ușor cu 30 g, iar față de NX-10 cu 50 g. Mulțumită dimensiunilor senzorului micro-four-thirds, aparatul (11, 5×7, 2x 4, 2 cm) și obiectivul sunt mult mai compacte decât la Samsung (12, 3×9, 0×6, 0 cm). Obiectivul de kit M.Zuiko 4,5-5,6/14-42 mm a trebuit să fie proiectat foarte complicat pentru a-i putea reduce dimensiunile, măsurând acum în poziția „de odihnă“ doar 55 mm lungime. Per ansamblu, Samsung pare a fi ceva mai bine realizat calitativ decât Olympus.

Dotări
În dotarea standard a lui NX-10 se numără un vizor electronic încorporat cu 307.000 pixeli RGB, acoperire 100% și un factor de mărire 0,57x. Pe el se pot afișa parametrii de expunere precum și histograma, diafragma, timpul de expunere sau grila de poziționare. Balansul de alb și parametrii de expunere pot fi și ei simulați. În vizor poate fi afișat chiar întregul meniu, astfel încât să se poată efectua toate modificările în timpul fotografierii, fără a fi nevoie a se lua aparatul de la ochi.
Un alt highlight al lui NX-10 este display-ul. În locul unui obișnuit LCD sau TFT, aparatul este dotat cu un display AMOLED de 3 inchi cu rezoluție de 204.000 pixeli RGB. Calitatea acestuia este ireproșabilă, atât ca luminozitate și contrast, cât și ca vizibilitate în lumina soarelui, imaginile putând fi vizionate chiar fără a umbri cu mâna ecranul. Ne-au plăcut performanțele vizorului și ale display-ului și în low light, imaginea prezentând un ușor zgomot de fond, însă este afișată foarte rapid.
Olympus e-PL1 vine fără vizor, însă poate folosi un vizor extern de tipul EP2: acesta are o rezoluție de 48.000 pixeli RGB, este rabatabil și va avea un preț de circa 250 euro. Este o investiție recomandabilă, dat fiind că ecranul de 2,7 inchi are doar 76.700 pixeli RGB: pe lumină puternică, încadrarea imaginii devine un adevărat chin.
Ambele aparate sunt dotate cu bliţ popup, în repertoriul cărora se numără bliţul de iluminare, preflash pentru corecţia ochilor roșii, iar la Olympus se poate regla și intensitatea blițului (Full, ¼, 1/16, 1/64), sincronizarea precum și controlul prin radio a blițurilor externe. La Samsung declanşarea bliţului se poate efectua la defilarea primei sau celei de-a doua perdele a opturatorului.

În ceea ce privește stabilizarea imaginii, cele două aparate pășesc pe drumuri diferite: Olympus pune accentul pe un stabilizator mecanic încorporat, Samsung pe lentile mobile în obiective. La Samsung, cele două obiective cu zoom de kit sunt corespunzător dotate, doar obiectivul fix de 30 mm vine fără stabilizare. La dotări, Samsung se plasează cu puțin înaintea lui Olympus datorită vizorului încorporat, în ciuda lipsei stabilizatorului.

Funcția video
Funcția video cu port HSMI face parte din repertoriul aparatelor foto cu live view; Olympus și Samsung nu se stresează însă: ambele pot filma la calitate HD (1.280 x 720) și 30 fps în format AVI (MotionJPEG) cu suport AF (focalizarea automată este însă deranjant de lentă la filmare). Pe lângă programele automate, ambele sunt dotate cu programul prioritate de diafragmă și cu modul manual. Sunetul este înregistrat mono; la Olympus poate fi adaptat un microfon stereo prin jackul de microfon de sub șina de bliţ. Samsung nu are această posibilitate.

Control
În ce privește handlingul, NX-10 convinge: majoritatea elementelor de control sunt amplasate pe partea dreaptă a carcasei. Tastele sunt dispuse la îndemână, iar rotița de setare pentru diafragmă și expunere este ușor accesibilă în fața butonului de pornire. Nici navigarea prin meniu nu este grea, tasta pentru aceasta fiind dispusă vizavi de una singură. Navikey-ul cu patru taste săgeți servește la selectarea punctelor de meniu, în stânga sa aflându-se o tastă „Disp“ pentru configurarea monitorului. Practicele rotițe de la E-P1/P2 au fost scoase din păcate din dotarea lui E-PL1. În locul acestora, acum sunt folosite exclusiv butoane. O trăsătură comună cu Samsung este rotița de programe din partea superioară pentru programele de expunere, cu obișnuitul spectru de programe automate și semiautomate, completate de modul manual. În plus, fotograful poate selecta unul dintre numeroasele programe tematice. La Samsung, pe rotiță se află și modul video, la Olympus acesta fiind activat de o tastă cu un punct roșu în apropierea degetului opozabil.
În modurile de expunere P,A,S,M se pot seta direct cu ajutorul navikey-ului parametrii de expunere, care sunt afișați pe marginea ecranului. Confirmarea se face cu ajutorul tastei „Fn“ (Samsung)/„Ok“ (Olympus). La Samsung, în partea frontală sub obiectiv mai este dispus un buton pentru închiderea diafragmei.

Cu ajutorul acestuia, fotograful poate vedea exactcare porțiuni din imagine sunt clare și care defocalizate. Recomandarea merge la Samsung datorită rotiței de setare.

Focalizarea automată
Până acum, tocmai viteza era punctul slab la aparatele foto de sistem fără camera oglinzii și implicit fără senzori AF. La acest capitol, Samsung se plasează categoric în față: focalizarea automată de contrast în 15 puncte a fost în testul nostru rapidă și destul de precisă. Declanșarea inclusiv AF a avut loc în 0,41/0,5 s. La Olympus, pentru focalizarea automată se activează AF-ul de contrast cu 11 puncte, care pot fi selectate individual. Declanșarea are loc în 0,96/1,23 s la 3.000/30 lux. La această categorie, Samsung învinge clar.

Calitatea imaginii
După declarațiile producătorului, la E-PL1 au fost îmbunătățite senzorul de imagine și calitatea imaginii, comparativ cu E-P1//P2. Am putut confirma și noi în laborator aceste declarații. Nou-venitul are o rezoluție maximă de 1.536 PL/ÎI la ISO 100, foarte înaltă pentru un aparat de 12 megapixeli, pierderea de textură de doar 0,2 la ISO 400 este foarte mică și acceptabilă la ISO 800/1.600 (0,8/1,2). La zgomotul de imagine, după cum ne și așteptam, se observă o creștere de la ISO 800 (VN 1,5) – la E-P1/P2 era VN 3,6/3,2. Foarte înaltă este și dinamica, chiar mai înaltă decât la Samsung, atingând 9,5 diafragme la ISO 100, însă scade la 8,5 la ISO 400 (8/7 la ISO 800/1.600). Având în vedere senzorul mai mare al lui NX-10, rezultatele obținute de acesta nu ne ating așteptările. Rezultatele se sitează însă în limitele lui GX20, al cărui senzor (modificat) a fost folosit și la NX-10. La zgomotul de imagine, Samsung ține pasul, însă trebuie să-i cedeze locul lui NX-10 în ce privește rezoluția, pierderea de textură și dinamica.

Concluzie

lympus preia conducerea chiar înainte de final: E-PL1 scoate din senzorul mai mic un semnal mai bun – chiar și comparativ cu modelele superioare, EP1/2. Acestea din urmă nu au bliţ încorporat, însă punctează prin rotița de setare și prin construcția mai de calitate. În favoarea lui Samsung vorbesc vizorul încorporat și focalizarea automată mai rapidă.