Suzana Dordea: A State of Nude

© Suzana Dordea

Ideea de «state of nude» nu vine de la nuditate neapărat. Când spui nud nu te referi neapărat la nuditate… În concepţia mea, nud înseamnă dezgolit de prejudecăţi, de falsitate. Un fel de „ia-mă aşa cum sunt”! «A State of Nude» e exact definiţia a ceea ce sunt eu, fără măşti, surprinsă în viaţa de zi cu zi, cu stările aferente de melancolie, tristeţe, bucurie, dar mai presus de toate, de sinceritate. Sinceritate în primul rând cu mine, în faţa camerei, şi apoi cu privitorii. Asta înseamnă «A State of Nude».

Încă de când eram copilă, am fost atrasă de modul în care tatăl meu developa şi procesa fotografiile într-un mic atelier cu lumină roşie, dar fotografia a devenit pasiunea mea de abia acum trei ani, când am început să o iau în serios, deşi întotdeauna m-a fascinat şi mi-a plăcut să fac fotografii sau să fiu fotografiată.

Anul trecut am început să-mi explorez propriul corp şi propria sexualitate prin fotografie, ca o formă de a spune cine sunt eu cu adevărat. Acesta este motivul pentru care cred că nudul este cea mai complexă, mai plină de viaţă, mai deschisă şi sinceră formă de portret uman: expresia finală a corpului şi a spiritului uman într-un tot unitar.

Într-un fel sau altul, fotografiile mele reprezintă libertatea de a exprima modul în care eu văd fiinţa umană, zi de zi, în starea sa naturală şi în acelaşi timp mă ajută să mă redescopăr pe mine însămi. Cred că fotografiile mele sunt naturale, simple, îndrăzneţe şi sincere pentru că în final, asta sunt eu!

N-aş putea să vorbesc strict numai despre această fotografie pentru că asta ar însemna să rup o bucată din mine… N-ar avea sens, n-ar fi complet. Toate imaginile se leagă prin ceea ce reprezintă, fie un gest spontan, fie o emoţie puternică, o stare de spirit sau doar un corp bine conturat. Mi-am intitulat blogul «A State of Nude» şi cred că asta spune tot: o stare de nud în toate formele ei, văzute şi nevăzute.

Titlul fotografiei mi-a venit în minte după o melodie care mie îmi place mult. De altfel, toate fotografiile mele sunt asociate cu titlul unei melodii preferate. Mi-a plăcut întotdeauna asocierea asta de fotografie, poezie, muzica, nu ştiu de ce.

De ce am ales alb-negrul? Poate unul dintre motive ar fi că mă duce cu gândul la vremea când eram copil şi când fotografia se făcea numai pe film. Sunt din fire o persoană nostalgică şi foarte visătoare şi acea perioadă m-a marcat în sensul bun.

Mai mult decât atât, cred că o fotografie alb-negru aduce în prim-plan detaliile importante, cele care contează şi care trebuie să capteze atenţia privitorului, lăsându-le în urmă pe cele mai puţin esenţiale, aşa cum spunea şi Ted Grant: „Atunci când fotografiezi oamenii în color, le fotografiezi hainele, dar când îi fotografiezi în alb-negru, le fotografiezi sufletul”.

Camera pe care o folosesc am primit-o cadou de la un foarte bun prieten, este un Olympus Pen E-P1 şi sunt foarte mândră de ea. Mai folosesc un Canon Powershot SX100IS.

Text & foto: Suzana Dordea

• http://astateofnude.blogspot.com/
• http://visual-witness.blogspot.com/
• http://suzanadordea.com