Suzana Dordea: A State of Nude

Morning Mood © Suzana Dordea

Dublă confesiune: prin imagine şi prin verb. Asta face Suzana Dordea, ca model şi ca fotograf deopotrivă. La ea, cele două ipostaze se conjugă la unison: modelul din faţa aparatului de fotografiat e acelaşi cu persoana din spatele său. Sinceritatea şi curajul cu care îşi expune corpul sunt similare cu onestitatea şi tăria caracterului. „A State of Nude” e prima şi cea mai importantă călătorie iniţiatică a sa de până acum. Proiectul e unic în fotografia autohtonă, prin lipsa de inhibiţii, intensitatea, frumuseţea şi forţa de a explora un univers considerat încă tabu în societatea românească: explorarea propriei sexualităţi. Povestea modelului şi fotografului Suzana Dordea o puteţi lectura, în cuvintele autoarei, în textul şi imaginile care urmează.

Text & foto: Suzana Dordea

• născută în 9 iulie 1980, Constanţa
• fotomodel şi fotograf
• bloguri: http://astateofnude.blogspot.com/; http://visual-witness.blogspot.com/
• site personal: http://suzanadordea.com

Turn The Page © Suzana Dordea

M-am născut în Constanţa, într-o zi de vară, pe 9 iulie 1980. Am fost un copil liniştit şi foarte timid. Sunt crescută în mare parte de bunici, până în jurul vârstei de 4-5 ani, tatăl meu fiind plecat pe mare în majoritatea timpului.

Am terminat Şcoala generala cu clasele I-VIII nr 29 din Constanţa, iar liceul la Grupul Şcolar Agricol Palas, secţia economică, cu atestat în contabilitate, însă n-am profesat niciodată această meserie pentru că am urât dintotdeauna ştiinţele exacte şi cifrele.

După absolvire m-am înscris la Facultatea Spiru Haret din Constanta, secţia Management Financiar-Contabil. Din cauza problemelor băneşti pe care le întâmpina familia mea şi din cauza că serviciul nu-mi permitea să acopăr suma necesara pentru a mă menţine în facultate, am renunţat după primul an de studii.

De la model la fotograf

Fotografia pot spune că m-a atras încă de mică, de pe la vârsta de 6-7 ani, când am luat parte la întreg procedeul de developare şi procesare a fotografiilor într-un mic atelier cu lumină roşie, unde tatăl meu părea că dă viaţă fotografiilor numai prin simplul gest de a le scufunda într-o soluţie şi de a aştepta apoi ca imaginea să prindă contur.

That Day © Suzana Dordea

În 2003, după moartea mamei mele, fotografia a devenit pentru mine un refugiu în care îmi găseam alinarea, departe de tot ce se întâmplă în jurul meu, reuşind astfel să mă menţin pe linia de plutire. De-abia în 2008 a devenit o pasiune pentru mine când, venind în Bucureşti, am cunoscut o persoană care avea să-mi devină foarte dragă şi care, probabil fără să-şi dea seama, prin fotografiile sale, m-a ajutat să-mi găsesc vocaţia.

În 2009 l-am cunoscut pe Cristian Crisbăşan, pe parcurs eu devenindu-i model şi muză, iar el devenind mentorul meu în fotografie. Cristian a fost prima persoană care m-a fotografiat nud şi datorită modului în care el reuşea să mă surprindă în fotografiile sale, am reuşit să descopăr drumul pe care urma să păşesc. Am început la indemnul lui să mă fotografiez singura, din lipsă de modele, dar şi ca să-mi explorez propriul corp şi propria sexualitate, ca o formă de a spune cine sunt cu adevărat. Acest fapt a coincis şi cu o perioadă mai puţin uşoară din viaţa mea, când nu ştiam încotro mă îndrept şi ce anume îmi doresc; el a fost singurul meu sprijin moral şi una dintre foarte puţinele persoane care a crezut în mine, încurajându-mă să nu-mi bat niciodată joc de talentul pe care îl am şi, orice ar fi, să nu abandonez fotografia.

Pe parcurs, fotografiindu-mă singură, am realizat că nudul este cea mai complexă, mai plină de viaţă, deschisă şi sinceră formă de portret uman, încercând astfel prin fotografiile mele să-mi definesc un stil şi să exprim liber modul în care văd eu fiinţa umană, zi de zi, în starea sa naturală. Astfel, am încercat să scap de inhibiţii şi să dau frâu liber imaginaţiei, explorând şi jucându-mă cu tot ce m-ar fi putut ajuta în această călătorie de evoluare şi redescoperire de sine.

Beat And The Pulse © Suzana Dordea

În alb şi negru

Fotografia alb-negru mă fascinează deoarece, în concepţia mea, reuşeşte să exprime esenţialul mult mai bine decât o fotografie color. Sunt anumite detalii pe care într-o fotografie color le-ai pierde sau probabil s-ar diminua alături de altele, atenţia fiindu-ţi atrasă, în principial, de culoare. Depinde însă şi de context.

O fotografie alb-negru este mai aproape de artă, iar mesajul este mult mai uşor de transmis, cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu prezenţa umană, ceea ce înseamnă stări, emoţii, sentimente, expresii.

Într-un fel sau altul, titlul blogului meu, «A State of Nude», a venit natural, ca o continuare, dar în acelaşi timp şi ca o scurtă şi concisă descriere a ceea ce exprima fotografiile mele: naturaleţe, simplitate, îndrăzneală, sinceritate, toate fiind atribute ale propriei persoane. Fiecare fotografie este în strânsă legătură cu celelalte prin ceea ce reprezintă, fie că e vorba de un simplu gest sau de o emoţie puternică.

Camera pe care o folosesc este un Olympus Pen E-P1 şi sunt foarte mândră de ea. De asemenea, mai folosesc un Canon Powershot SX100IS.

Nu am participat la niciun curs fotografic, din acelaşi motiv… lipsa banilor. Nu am deschis niciodată vreo expoziţie, am participat însă ca model la cea vernisată de Cristian Crisbăşan: „A-Muse”, din februarie 2010.

Singurele mele apariţii au fost pe site-ul celor de la Pink Erotica, în decembrie 2010, şi pe site-ul celor de la Michelle 7, în aprilie 2011, unde urmează să fiu prezentă din nou în ediţia din noiembrie a acestui an.