Remember Jamaica
Surprinzătoare imaginile culese în celebra insulă de Javier Arcenillas. Deşi credeam, după forţa clarobscurului şi a cadrajelor, că e vorba de culisele vieţii unor tipi duri, odioşi traficanţi de droguri, fotografiile ne dezvăluie o lume a bărbaţilor-copii: trupuri de zei, chipuri zâmbitoare, priviri ascunse de perdele de fum.
Fotograful spaniol ne vorbeşte cu simpatie despre o lume de „dezorganizaţi şi uituci” ce se mişcă cu lentoarea celui care ştie că îşi este sieşi suficient. Ce să vrei mai mult, atunci când eşti înconjurat de o natură paradisiacă, când orizontul e mereu albastru, cald şi înspumat, când te mişti dansând în ritm de reggae, când sorbi o gură de rom, când trupul tău e puternic, dăltuit în bronz, şi vraja halucinogenă a marijuanei te ridică la ceruri, iar controlul patern al USA face cu discreţie ordine în sânul marii familii de consumatori (moderaţi, se pare) şi traficanţi (entuziaşti, experimentaţi şi eficienţi) de droguri?
Nu pot să nu văd mereu, în spatele fiecăruia din personajele documentarului, chipul lui Bob Marley. El e icoana acestor locuri, întruchipând esenţa lumii jamaicane. O lume cu o religie şi cultură aparte, incredibil de inocentă în raport cu ce este in jurul ei, numită „Rastafari”. Ea are profeţi, întruchipări hristice, împăraţi mitici etiopieni, universuri virtuale exclusiv „afro” generate şi alimentate de forţa halucinogenă a „ganjei”. Ritmul tobelor şi ţigările cu droguri uşoare fac din Jamaica un mic paradis contemporan. „Rastafari” versus „Babylon”. Imaginile sunt în alb-negru, fapt ce amplifică forţa trăsăturilor, mişcarea e firească, spontană, totul pare a fi la vedere, într-o lume masculină, ce vine mereu în întâmpinarea celui care o priveşte. Fotograful spaniol nu ne spune, încă, ce rol au femeile în acest paradis. Poate că e destul cântecul lui Bob Marley, „No Women, No Cry”, ca ele să fie prezente ca un fum, ca o energie a dragostei. In Jamaica, ne spun fotografiile lui Javier Arcenillas, toţi par a şti că “Ev’rything’s gonna be alright. Ev’rything’s gonna be alright.”
Ramona Novicov
critic de artă
