Puterea iluziei

Fotografiile câştigătoare la World Press Photo te stupefiază. Cu mult mai teribil decât în anii precedenţi. Cuvintele tuturor profeţilor din lume îmi vin în minte. În zilele de pe urmă, se vorbeşte de plecarea în grupuri mari a sufletelor de pe această planetă – şi am asistat la Haiti, la Tailanda, la Somalia. Se vorbeşte despre vulcani şi cutremure, iar activitatea seismică mondială s-a dublat faţă de anii ’90. Războaiele nu mai contenesc, revoltele populare par a se extinde ca un incendiu de proporţii de la o ţară la alta şi tot mai frecvent se vorbeşte despre foametea globală ce urmează. E oare vremea sa începem să ne îngrijorăm? Nu cred. E timpul să vedem perfecţiunea designului. E vremea să îl ţinem pe cel de lângă noi în braţe.

Am vrut iniţial să scriu despre Japonia, despre aerul de absenţă al niponilor din imaginile lui Comas, despre experienţele mele din Ţara Soarelui-Răsare. Apoi m-am întrebat ce aş vrea cu adevărat să citesc. Şi nu e asta. În momentul de faţă am nevoie de o imagine de ansamblu, de o vedere generală, macrocosmică, pentru că altfel, dacă nu înţelegi ceea ce se întâmplă şi ce urmează să se mai întâmple, o iei razna. Dialogul cu voi mă ajută să văd mai limpede, în nebunia mea, desigur.
Evenimentele la care asistăm în aceşti ani nu sunt întâmplătoare, în opinia mea. Ele fac parte dintr-un design splendid, dacă îmi permiteţi această exprimare. Trăim, cred, într-una dintre cele mai interesante perioade ale istoriei umane. E timpul recoltei de suflete, momentul în care se cern cei care vor avea acces la o dimensiune superioară de cei care vor continua să ducă mai departe ciclurile reîncarnărilor condiţionate de polaritate, de iluzia materiei. În prezent, exacerbarea pregnantă a negativităţii nu are un alt scop decât să ofere, prin acest minunat instrument al liberului-arbitru, libertatea de a alege a oamenilor şi, intrinsec, extraordinara posibilitate de a evolua. Libertatea de a alege binele, iubirea, generozitatea, altruismul, compasiunea, în detrimentul răului, al urii, al avariţiei şi al spaimei. Negativitatea accentuată în prezent e un instrument, dacă vreţi, pentru a ne oferi posibilitatea de a arăta cine nu suntem. În momentul de faţă, lucrurile se întâmplă de aşa natură încât negreşit cu toţii vom fi puşi în faţa situaţiei de a alege între aceste lucruri, că vrem, că nu vrem. Revenim pe această planetă de mii de ani, în diferite forme. Unii îi spun reîncarnare. Între vieţi ne aducem aminte cine suntem, cine am fost şi ne dorim din tot sufletul să ne întoarcem, pentru a putea învăţa lecţiile pe care se pare că le deprindem cu atâta greutate. Alegem aproape întotdeauna locuri familiare şi, mai important, oameni familiari în preajma cărora să evoluăm. Unii numesc evoluţia în spaţiul tridimensional şcoală, alţii aducere-aminte, pentru că regula jocului spune că, îndată ce îmbrăcăm haina trupului, trebuie să uităm ceea ce suntem cu adevărat, pentru a putea să ne aducem din nou aminte. Acum timpurile se accelerează, în aşteptarea unui eveniment cosmic de proporţii, în cadrul căruia vom fi cu toţii cântăriţi.

Sper să nu sun ca un sectant psihopat. Luaţi aceste informaţii ca pe un manual tehnic , dacă vreţi. Oricum, pentru cei cărora aceste cuvinte nu le sunt hărăzite, pagina aceasta e oricum invizibilă, e goală.

În aşteptarea acestui eveniment cosmic, lucrurile se precipită. Din toate punctele de vedere. Întregul sistem planetar suferă modificări de substanţă prin încălzire şi furtuni nemaiobservate până acum de telescoapele din întreaga lume. Terra se scutură, guvernele se prăbuşesc, violenţa atinge valenţe paroxistice şi absurde, priviţi imaginile de la World Press, oamenii mor de foame, se aruncă din balcoanele parlamentelor sau de pe poduri înalte.
De la o distanţă suficient de mare însă, totul e guvernat de iubire, de compasiune. Nimeni nu moare cu adevărat, deşi cei mai mulţi cred cu tărie în această iluzie. Ni se oferă doar oportunităţi grandioase de a evolua, de a ne ridica peste condiţionările care ne-au fost impus ani de-a rândul şi pe care ni le-am asumat fără niciun fel de întrebări. Ni se oferă şansa în această dimensiune, în cadrul acestui joc, de a ne aduce aminte cine suntem, de a trăi lucid şi a face ceea ce ne-am propus înainte să ne reîncarnăm. De a ne juca având în permanenţă conştienţa iluziei întipărită în memorie. Conştienţa faptului că suntem unul şi că la un moment dat ne vom întoarce la Creator. Cât de minunat e acest design?