O zi cu Janice

Vă aduceţi aminte de perioada primilor ani de şcoală? Probabil, la fel ca majoritatea oamenilor, foarte vag. Cu siguranţă, toate amintirile au fost depozitate undeva la loc sigur, dar creierul nu ne lasă decât rareori să accesăm trecutul îndepărtat. Ce se poate face? Aparatul foto şi tehnologia digitală ne vin în ajutor. Cu puţin efort, putem oferi copiilor noştri, prietenilor sau părinţilor un fragment din viaţa lor, prin realizarea unui scurt fotoreportaj al unei activităţi din viaţa lor cotidiană. Îl vor revedea aproape întotdeauna cu plăcere.

Eram la Hamburg, în urmă cu mai bine de un an, în vizită la fratele meu şi la fetiţa lui, Janice. De câteva luni bune, Janice începuse şcoala şi era extrem de încântată. Spre deosebire de sistemul oarecum debil de învăţământ de la noi, şcoala pe care o frecventa era extrem de modernă, folosind tehnici de învăţământ de ultimă oră, oferind copiilor flexibilitate şi divertisment. Accentul pus pe artă, pe muzică, pe studiul naturii şi în acelaşi timp pe învăţarea interactivă a chestiunilor de cultură generală, toate la un loc făceau din Janice un copil fericit, care se trezea dimineaţa cu bucurie pentru a merge la şcoală.

Indiferent câte exerciţii de memorare am făcut, puţinele amintiri personale din perioada respectivă se legau doar de programul rigid, învăţători plictisiţi şi sistemul terorist al notării, în care m-am făcut remarcat prin colecţionarea multor note de 4. Cu atât mai minunată mi s-a părut starea de bucurie a nepoatei mele în momentul în care pleca la şcoală.

Aşa că într-o dimineaţă, când fratele meu era plecat la serviciu, la spitalul de urgenţă unde lucra în tura de noapte ca asistent medical, am decis să realizez un scurt fotoreportaj cu mersul lui Janice la şcoală; când va mai creşte, va privi cu siguranţă cu plăcere întreg ceremonialul plecării la şcoală, pentru că, în ochii mei, tot ceea ce făcea din momentul în care deschidea ochii era un întreg ceremonial.

Cu aparatul pregătit încă de seara, am aşteptat sunetul deşteptătorului, pentru a o trezi pe Janice. Când a sunat ceasul, eram deja pregătit. Aproape toţi copii au greutăţi când se trezesc dimineaţa. Nu şi Janice. După un somn profund, specific copiilor sănătoşi, s-a trezit foarte uşor şi în câteva secunde era deja în baie la spălat pe dinţi. Fără să folosesc bliţul, pentru a nu o deranja prea tare, am setat aparatul pe sensibilitate cât mai mare şi am început să declanşez.

Obişnuită cu aparatul foto, Janice parcă nici nu observa că o fotografiez. Oricum, foarte important în momentul în care fotografiaţi copii este să povestiţi în permanenţă cu ei, să le distrageţi atenţia; cei mai mulţi dintre ei nu pot fi atenţi la două lucruri deodată, iar egoul lor încă nu e foarte dezvoltat pentru a poza artificial, aşa că aveţi şanse mari să realizaţi instantanee spontane.

Am fotografiat-o apoi în timp ce îşi pregătea micul dejun, în timp ce se pieptăna şi în timp ce-şi lua ghiozdanul în spate. M-am prefăcut că nu ştiu unde e şcoala şi am rugat-o să îmi arate. Bucuria ei a fost atât de mare, încât a uitat complet de aparatul foto.

Energia tonică şi exuberanţa unui copil proaspăt trezit nu se pot compara cu nimic. În timp ce ne îndreptam spre şcoală, Janice îmi povestea despre învăţătorul ei, despre colegi şi despre cum au învăţat cum se hrăneşte şi creşte un păianjen. În apropierea şcolii, şi-a observat o colegă şi pentru câteva clipe a uitat de mine, în timp ce o saluta. Astfel de momente senzaţionale, spontane au făcut cele mai bune cadre.

Din cele peste 70 de fotografii, am ales în jur de 14-16 care mi-au plăcut. Fotografiile alese le-am virat spre sepia şi apoi le-am printat. Aşezate într-un mic album, în timp, ele pot constitui o amintire de nepreţuit despre o perioadă de care cei mai mulţi ne aducem aminte cu plăcere, dar foarte puţin. Va fi cadoul perfect pe care îl puteţi oferi cuiva drag.

5 sfaturi pentru realizarea unui mini-reportaj foto:

- găsiţi subiectul preferat şi alegeţi cu grijă momentul din zi sau evenimentul pe care doriţi să îl documentaţi

- pe cât posibil, nu folosiţi bliţul, pentru a nu distrage prea mult atenţia

- pentru a obţine imagini naturale, menţineţi în permanenţă un dialog menit a distrage atenţia sau folosiţi-vă de o a treia persoană care să vă ajute în acest scop

- încercaţi să documentaţi o activitate cât mai uzuală, cum ar fi mersul la şcoală sau participarea la o activitate sportivă; fotografii de la aniversări sau festivităţi are toată lumea

- cu imaginile selectate atent, mergeţi la un studio foto, tipăriţi-le şi aşezaţi-le într-un album foto