Margaret de Lange -Rituri de trecere

„Daughters” este un proiect din cele mai personale, având ca eroine fiicele artistei norvegiene Margaret de Lange. Privirea exersată a mamei, cu studii de artă plastică şi fotografie, va documenta copilăria şi intrarea în adolescenţă a lui Jannicke şi Cathrine, iar reacţiile favorabile ale celor cărora li s-au îngăduit priviri furtive vor transforma acest demers într-un proiect de amploare. „Daughters” acoperă un interval de aproape opt ani din viaţa celor două mici zeităţi sălbatice. Dincolo de inocenţa şi frumuseţea  elementară a subiectului, există o fibră de angoasă şi chiar cruzime, care conferă gravitate întregului ciclu. Moartea aruncă umbre lungi în prelungirea siluetelor candide, se insinuează prin cadavrul unei păsări sălbatice, prin membre atârnând în gol sau pielea jupuită a unui animal. Detractorii fotografiilor de acest gen invocă exploatarea comercială a inocenţei, or eroinele lui Margaret de Lange se mişcă într-o zonă care face obiectul antropologilor, în căutarea straturilor elementare ale civilizaţiei umane. 

Margaret de Lange

• absolventă a Şcolii de Fotografie din Oslo, studii de desen şi grafică
• premii: menţiune de onoare la Concursul Leica Oskar Barnack (2007), premiul pentru cel mai bun portofoliu la Recontre d’Arles (2007)
• expoziţii în Norvegia, Franţa, Belgia, Turcia, Italia; proxima expoziţie va fi la Foley Gallery, New York (10 decembrie 2009 – 31 ianuarie 2010)
• site personal: http://www.margaretmdelange.com/

PHOTO magazine: Ieşirea la rampă cu fotografii ale propriilor fiice a fost întreprindere curajoasă. Cât de conservator e publicul din Norvegia? Unde începe şi unde se termină permisivitatea, cât vine vorba de fotografii având ca personaje copiii? 

Margaret de Lange: Am avut parte de o receptare foarte favorabilă din partea publicului. Faptul m-a surprins în bună măsură, întrucât nu m-am îmbarcat în acest serie cu intenţia de a-o arăta lumii. Mai corect ar fi să spun că a fost mai degrabă un proiect pe care l-am făcut talonat de fiicele mele. Norvegienii nu sunt foarte conservatori, cel puţin aşa îmi place să cred.

PHOTO magazine: Când aţi luat decizia acestui proiect? Cât din imagini e punere în scenă şi în ce măsură aţi intervenit?

Margaret de Lange: Seria a început cu imagini disparate, când eram un fotograf începător. Timpul petrecut cu fetele mele şi cu aparatul de fotografiat avea să ne aducă multă bucurie, aşa că am fotografiat mai asiduu. În cea mai mare parte, fotografiile nu au regie.

PHOTO magazine: Care vă sunt temele favorite?

Margaret de Lange: Neapărat, cele din imediata apropiere – copiii, prietenii, familia. Îmi place să fotografiez secvenţe din existenţa mea şi a celor dragi, în ipostaze familiare.

PHOTO magazine: Majoritatea artiştilor repudiază educaţia artistic formal, căreia îi reproşează stereotipia şi condiţionarea creativităţii. Cât de importante au fost studiile dumneavoastră pentru ceea ce sunteţi azi?

Margaret de Lange: În cazul meu, cursurile pe care le-am urmat au fost foarte importante, mai ales cele de fotografie. Când am ajuns acolo, eram în postura celui care învaţă pornind de la zero, aşa că nu mă puteam plânge că cineva îmi limitează expresivitatea. Creativitatea era lucrul care mă interesa cel mai puţin pe-atunci, nu voiam decât să asimilez cât mai mult posibil. Căutările mele au început toate după absolvirea şcolii.

PHOTO magazine: Care sunt fotografii care v-au influenţat în vreun fel?

Margaret de Lange: Sunt mai mulţi: Nan Goldin, Anders Petersen, Christer Strömholm şi Antoine D’Agata, dintre cei mai însemnaţi.

PHOTO magazine: Nu aţi fost acuzată că exploataţi comercial nuditatea infantilă? V-aţi pregătit apărarea în faţa unor acuzaţii de acest fel, de care n-a fost cruţată nici Sally Mann?

Margaret de Lange: Nu mi s-a reproşat aşa ceva. Înainte de toate, locuiesc în Norvegia, iar aici, mai ales în nord, lumea e foarte relaxată când e vorba de nuditate. Fotografiile cu fiicele mele reflectă într-o bună măsură propria mea copilărie şi – sunt sigură de asta – şi copilăria multor altor norvegieni. Avem aici veri foarte scurte, iar euforia pe care o trăiesc copiii grăbiţi să-şi lepede hainele la joacă, în scurtul sezon cald, este trăită de toţi. Apoi, am aşteptat ca fetele să ajungă la maturitate, ca să am acceptul lor. Au fost absolut de acord.

PHOTO magazine: Cât de mult reuşiţi să vă apăraţi autonomia artistică, din postura de fotograf comercial?

Margaret de Lange: Încerc din răsputeri să combin partea artistică şi fotografia care să-mi aducă bani. Îmi câştig existenţa din fotografie comercială şi proiecte d decoraţiuni interioare. E greu să faci fotografii pentru alţii şi lucrez foarte mult. Cred că poţi să le faci pe amândouă, dar, oricum, cele două nu se întâlnesc niciodată pe acelaşi palier.

PHOTO magazine: Vă recunoaşteţi sub anume etichete?

Margaret de Lange: Poetic, oniric, poate tenebros. Şi sper să vă fi spus suficient. Din păcate, nu pot pretinde că sunt un om al cuvintelor. Fotografiile vorbesc pentru mine.