Între două culturi
Willy Pragher şi-a înfipt rădăcinile în două culturi: cea germană şi cea română. S-a născut în Berlin şi s-a consacrat ca fotograf profesionist surprinzând realităţile celor două societăţi în perioada interbelică. Perioada petrecută în România înseamnă din punct de vedere fotografic 12.000 de imagini. Colecţia este păstrată la Arhivele Statului din Freiburg şi constituie pentru epoca respectivă cea mai mare colecţie a unui fotograf dinafara României.
Willy Pragher n-a excelat niciodată în studiul ştiinţelor exacte, deşi tatăl său era la vremea respectivă un cunoscut inginer chimist, originar din Bucureşti. Dimpotrivă, a manifestat de timpuriu înclinaţii şi talent pentru zona artistică a disciplinelor şcolare.
Educaţia
Se naşte în 4 mai 1908 la Berlin, într-o familie provenind din burghezia înstărită a vremii, cu mama originară din Saxonia. Reşedinţa bucureşteană a bunicilor, casa de vacanţă a familiei de la Predeal, precum şi concediile petrecute în mod regulat în staţiuni ca Bad Ischl sau Nizza sunt o dovadă grăitoare a statutului lor social de familie avută.
În primii ani a beneficiat de o educaţie şcolară obişnuită. La intrarea României în război împotriva Germaniei, în august 1916, a fost exmatriculat pe motiv că tatăl său este cetăţean al unei puteri inamice. A fost reprimit la cursuri abia în 1918, dar eliminarea din şcoală l-a marcat profund, la unele materii, în special la disciplinele realiste, fiindu-i aproape imposibil să recupereze. Mai mult, în loc să tocească latina, greaca şi matematica, Willy Pragher preferă să scrie compuneri despre sistemul modern de transport public din oraşul său natal sau să construiască o machetă a unei staţii de tren urban. În acelaşi timp, ia lecţii de saxofon şi trompetă, fiind totodată bateristul formaţiei de jazz a şcolii. De asemenea, se preocupă pentru teme ale noii teorii a formelor arhitecturale, manifestând interes faţă de stilul Bauhaus şi diferitele ateliere ale acestuia.
Primele încercări fotografice le face în anul 1924. Cele dintâi imagini sunt peisaje din Predeal şi Sinaia, strânse sub titlul „Impresii româneşti” (Rumänische Eindrücke) în broşura „Amintiri din vara anului 1924” (Erinnerungen an den Sommer 1924), Fotografiile le-a realizat cu aparatul de fotografiat al tatălui său, un Minimum Palos 9/12, cu placă fotografică în format 9 x 12 cm. Din anul 1928 deţine propriul său aparat de fotografiat, Un Zeiss cu placă fotografică de 9 x 12 cm. Inspirat de Max Hertwig (1881 – 1975), profesor la Şcoala Reimann şi membru fondator al „Asociaţiei Germane pentru Grafică Aplicată”, ale cărui cursuri le-a frecventat, Willy Pragher şi-a cizelat tehnica compoziţională în grafica afişelor publicitare. La sfârşitul anilor ’20 îşi făcea publicitate în cotidienele berlineze cu „proiecte grafice şi fotografice, montaje foto şi fotografii de reclamă”.
Berlin – Bucureşti – Freiburg
Între anii 1928 – 1930 devine ucenic zeţar şi se pregăteşte profesional în tehnica fotografiei şi a reproducţiei la Editura Ullstein. O vreme este practicant la Studioul de Film de Animaţie Schumann din Berlin. Următorii doi ani face primii paşi către statutul de fotograf profesionist, înfiinţează o agenţie fotografică şi întreprinde mai multe călătorii în scop fotografic în alte landuri germane şi în Europa.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial îl găseşte ca grafician şi fotograf publicitar la o companie petrolieră din Bucureşti. Willy Pragher obţinuse o ofertă din partea Societăţii Româneşti de Distribuire a Combustibilului OSIN, ca fotograf şi grafician în cadrul secţiei de publicitate. A acceptat imediat oferta, urmându-şi părinţii, care părăsiseră Germania deja din anul 1937 şi se stabiliseră în România. Încă înainte de schimbarea domiciliului la Bucureşti publicase în revistele Die Woche şi Die Linie fotoreportaje despre România. Sub presiunea bombardamentelor intense asupra Berlinului, arhiva fotografică a lui Pragher este în anul 1943 într-un sat din Silezia. În acelaşi an, locuinţa sa din Berlin a fost distrusă, soţia sa şi fiul mutându-se la Freiburg. Acolo a ajuns la sfârşitul războiului cu un convoi de refugiaţi şi arhiva sa fotografică. Această arhivă va constitui fundamentul pentru un nou început după război.
În perioada anilor 1945 – 1949, Willy Pragher este deportat în Siberia, în mai multe lagăre de muncă, iar după 1950 se stabileşte cu domiciliul în Freiburg. Cu o cameră Contax împrumutată şi „prin muncă meticuloasă şi anevoioasă” şi-a reclădit în anii ’50 existenţa ca fotograf de presă şi deţinător al unei agenţii foto în Freiburg. Călătoreşte frecvent şi vernisează expoziţii naţionale şi internaţionale (Berlin, Paris, Melbourne, Bucureşti, Köln, Freiburg, Padua, Innsbruck, Besancon, Belfort, Bonn etc.). Se stinge din viaţă în 25 iunie 1992 în oraşul care l-a adoptat. Moştenirea sa constă dintr-o arhivă fotografică cu mai multe sute de mii de imagini, câteva sute de publicaţii cuprinzând imaginile sale, precum şi mai mulţi metri liniari de ziare, afişe publicitare, pliante şi broşuri turistice la care a contribuit cu fotografii sau pe care le-a creat în întregime.
Deschizător de drumuri
Willy Pragher este primul artist care zugrăveşte în fotografie procesul de modernizare a unei societăţi tradiţional-agrare din sud-estul Europei. Artistul se concentrează asupra importanţei spaţiului public: piaţa, primăria, biserica sau alte locuri centrale. În scenele sale de piaţă sau de stradă, surprinde spaţii vizuale clasice. Willy Pragher se dovedeşte a fi şi un premergător în ilustrarea vieţii industriale româneşti, surprinzând cariere de piatră, saline, mine, hale industriale,, porturi etc. Printre motivele importante ale seriilor sale fotografice se numără blocurile înalte, podurile feroviare, negustorii ambulanţi, schimbările intervenite în vestimentaţie şi în formele vieţii sociale.
Unul dintre motivele frecvente ale imaginilor sale îl constituie etnicitatea ca factor esenţial în formarea comunităţilor. Costumul popular este introdus ca element de diferenţiere faţă de alte etnii şi totodată ca semn al apartenenţei de grup. Problematica minorităţii germane, o temă importantă a artistului, este prezentată în perspectivă culturală. Spre deosebire de fotografia avangardistă, Willy Pragher a apreciat în continuare valenţele artistice ale portretului ca gen originar al fotografiei.
Fotografia de reportaj
Cel mai important sector al creaţiei sale îl reprezintă fără îndoială fotografia de reportaj. Odată cu intrarea României în război, activitatea sa jurnalistică a câştigat în importanţă. Multe fotografii reţin episoade imprevizibile, specifice rutinei jurnalistice: catastrofe naturale, incendii devastatoare sau atacuri aeriene nimicitoare.
Fotoreporterul a trăit evenimente semnificative care au determinat cursul istoriei germane şi româneşti în anii 1930 – 1944. Evenimentele la care asistat, scena acţiunilor, actanţii politici, locurile centrale ale puterii şi ale memoriei colective au fost fixate în imagini-document. Pragher şi-a desfăşurat activitatea ziaristică nu pe front, ci în spatele frontului, în aşa-numitul spaţiu al etapei. El se dedică aspectelor vizibile ale războiului, care îi erau accesibile ca fotograf. Surprinde în imagini distrugerile cauzate de război, viaţa cotidiană a populaţiei civile, activităţile administraţiei militare din zonele ocupate ca şi funcţionalitatea spaţiului public pentru înscenări politice sau modalităţi de propagandă culturală. Reportajele sale fotografice redau însă războiul în mod selectiv, nefiind adecvate pentru reconstituirea cauzală a evenimentelor istorice. Importante aspecte ale războiului, cum ar fi deportările, munca silnică, sau exterminarea populaţiei evreieşti din Bucovina, Basarabia şi din teritoriul ocupat al Transnistriei rămân invizibile.
Albumul
Albumul „Refractări. Willy Pragher – spaţii vizuale româneşti”, care a stat la baza prezentării activităţii artistului fotograf, a văzut întâi lumina tiparului în limba germană, fiind publicat în 2007 de Arhivele Landului Baden-Württemberg şi Institutul de Istorie şi Geografie Regională a Şvabilor Dunăreni. În româneşte, volumul a apărut în acelaşi an la Editura Altip din Alba Iulia.
„Pe lângă aspecte ale vieţii sociale şi politice, Willy Pragher documentează în imaginile sale româneşti cu deosebire formele de viaţă urbană. Creaţia sa fotografică circumscrie un spectru tematic larg în care relaţia dintre tradiţie şi modernitate ocupă un loc central. Activitatea sa de fotoreporter se situează în câmpul tensional constituit de document şi invenţie. Fotografiile sale proiectează realităţi la prima vedere obiective: structuri spaţiale şi forme de peisaj, modul de viaţă al oamenilor şi lumea obiectelor. Fără a se poziţiona politic şi ideologic în mod deschis, el relatează despre evenimente care au marcat evoluţia ţării în interior şi în context european. Imaginile lui W. Pragher se deosebesc izbitor de alte reprezentări fotografice ale ţării în spaţiul public german din epocă. Ochiul fotografului a fost format deopotrivă la şcoala fotografiei clasice moderne şi la aceea a mişcărilor avangardei. Modul său de percepţie şi structura formală a fotografiilor sale se aliniază conceptului de fotografie promovat de curentul Noii Viziuni” (catalogul expoziţiei „Refractări”, organizată de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, în septembrie 2007, Bucureşti).
Actualitate Willy Pragher
Willy Pragher este readus în actualitate de către Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Instituţia a iniţiat un proiect în care a atras Arhivele Landului Baden-Würtemberg (Arhivele Statului din Freiburg), Institutul pentru Istoria şi Geografia Regională a Şvabilor Dunăreni din Tübingen şi Arhivele Naţionale ale României.
Proiectul a inclus itinerarea unei expoziţii sub genericul „Refractări. Willy Pragher, spaţii vizuale româneşti.1924 – 1944”, lansarea volumului cu acelaşi titlu, cuprinzând studii şi articole de specialitate, şi un simpozion arhivistic realizat în colaborare cu Arhivele Naţionale ale Statului.
Expoziţia a fost vernisată în iulie la Tübingen , iar o lună mai târziu la Sibiu, pe simezele Galeriei de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal. Colecţia a cuprins 172 de imagini în format mare, realizate în perioada 1924 – 1944 în România. Cuprinzând aproape 12.000 de imagini cu privire la România, colecţia fotografului, păstrată la Arhivele Statului din Freiburg, este considerată unul dintre fondurile fotografice importante despre România interbelică.
„Pe fundalul cezurilor epocale ale primei jumătăţi a veacului al XX-lea, expoziţia problematizează liniile de ruptură ale istoriei contemporane româneşti în sfera politică şi culturală, în strânsă legătură cu mutaţiile produse în percepţia fotografică a ţării în spaţiul public german, la care au contribuit şi imaginile lui Willy Pragher. Paralelismul dintre tradiţie şi modernitate, dintre vechea naţiune culturală şi ţara în curs de industrializare, specific evoluţiei româneşti în anii ’30 ai veacului trecut, este una dintre temele majore ale creaţiei fotografice pragheriene. Imaginile sale româneşti fascinează până în ziua de astăzi, tocmai datorită acestei reflecţii ancorate în prezent asupra acestei ţări sud-est europene”, ne spune Aurelia Tudor, curatorul expoziţiei de la Sibiu.
Expoziţia a fost însoţită de un cuprinzător volum în ediţie germană şi română, publicat de Arhivele Landului Baden-Würtemberg şi Institutul de Istorie şi Geografie Regională a Şvabilor Dunăreni la Editura Altip din Alba Iulia. Lucrarea este coordonată de Kurt Hochstuhl şi Josef Wolf. şi cuprinde studii însoţitoare şi catalogul expoziţiei.
Simpozionul arhivistic „Fotografia ca sursă documentară – România şi Germania – 1920 – 1950”a fost găzduit în 25 septembrie 2007 de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Tematica abordată a vizat atât relaţiile româno-germane oglindite în documente aflate în arhivele din cele două ţări, cât şi problematica legată de documentul fotografic, de la restaurare şi conservare până la valorificare în scop ştiinţific şi pentru marele public. (F.Ş.)
