Dragoş Dumitrescu: Luminile Nordului

Publicat in Oct 12, 2011

Desprins de binecunoscutele litoraluri autohtone, de ambuscada de personaje şi coloritul haotic mozaicat al vestimentarului şi accesoriilor de consum turistic, ţărmurile daneze se dezvăluie, imperturbabile, surde lăcaşuri de panoramare a calmului. Materialul care urmează vă introduce în culisele fotografiei de peisaj marin şi oferă câteva sfaturi despre cum poate fi surprinsă pe senzor lumina Nordului.

Text & foto: Dragoş-Radu Dumitrescu

Locaţia

De-a lungul câtorva margini ale insulei Fyn a Danemarcei, poţi descoperi mai mult decât acea posedantă nevoie pentru o lumină de peisaj, aşa cum majoritatea fotografilor o denunţă. În zilele de vară, în special în lunile iulie şi august, soarele nu apune mai devreme de orele 11 ale serii. În ciuda faptului că apropierea de Polul Nord nu poate decât să-ţi transmită ideea unei zile mai lungi, sunt în continuare uimit de acel apus care dispare nu cu mult înainte de miezul nopţii.

Condiţii de fotografiere

Nu doar orele matinale sau de înserare pot oferi momentele fotografice dorite, beneficiind de spectrul infraroşu, dar şi cele ale amiezii, lumina astrului fiind mult mai puternică în aceste regiuni; tentele de galben îşi pierd saturaţia, redând culori mai naturale împrejur. Daca vă îngrijoraţi cu privire la eventualele umbre dure ce se pot forma din cauza contrastelor puternice, atunci trebuie să reţineţi că cerul este rareori lipsit de nori, Danemarca fiind recunoscută pentru vremea radical de schimbătoare de la minut la minut. Într-o zi aparent senină, vă puteţi trezi în câteva minute cu o ploaie scurtă ce poate modifica esenţial dispoziţia pentru fotografiere. Vânturile dinspre Marea Nordului îşi vor spune cuvântul. Nu vă pot sfătui aşadar decât să fiţi pregătiţi pentru orice eventualitate şi să dovediţi răbdare şi toleranţă.

Filtrele de polarizare

Norii pot oferi o difuzie deosebită a luminii, atenuând umbrele mai severe şi permiţând revelarea compoziţională a scenei. Cu toate că anumite efecte pot fi obţinute cu ajutorul programelor de prelucrare, este bine să vă obişnuiţi în a folosi ceea ce vă este la îndemână din echipament, filtrele de polarizare, în gradient (folosiţi ND8 pentru a putea creşte timpul de expunere în condiţii de lumină puternică), sau filtrul roşu 25A (va închide culorile complementare), oferind mai multe posibilităţi creative.

Nu uitaţi de efectul acestor filtre atunci când declanşaţi în monocrom (filtrul 25A putând oferi dramatism unui cer parţial acoperit de nori); exploraţi mai multe variante înainte să vă decideţi asupra conceptului vizat. Puteţi încerca şi mai timidul filtru infraroşu R-72, ale cărui efecte de culoare nu vă vor dezamăgi.

Folosirea trepiedului

În ceea ce priveşte imaginile realizate în condiţii slabe de lumină, trepiedul este necesar şi familiarizat deja în astfel de împrejurări. Folosiţi o telecomandă pentru declanşare sau întârziaţi declanşarea cu câteva secunde pentru a putea ameliora sau elimina mişcarea imaginii. Puteţi opta pentru o diafragma foarte mică (increment ridicat), pentru a creşte claritatea detaliilor pe o profunzime de câmp vizual mărită. Atenţie la limita de difracţie a aparatului, micşorarea foarte mult a diafragmei (peste f/16) putând duce la pierderea detaliilor şi un sharpness foarte scăzut. Consultaţi specificaţiile tehnice ale aparatului înainte. Este important să aveţi în vedere limitările de calitate a ceea ce deţineţi, partea tehnică fiind echilibrată în importanţă cu stilizarea artistică şi demersul conceptului implementat.

Unghiuri de abordare, controlul diafragmei

În mod alternativ, încercaţi să experimentaţi diverse unghiuri de abordare a subiectelor. Un punct de staţie aproape de sol vă poate oferi o cu totul altă paradigmă artistică asupra imaginii, în unele cazuri putându-se genera acea imersiune în tridimensionalitate.

Controlul diafragmei, sinergic folosit cu cel al unghiurilor de perspectivă, transmite o pondere esenţială compoziţiei unei fotografii, fără a mai menţiona şi regula treimilor, teoria culorilor, numărul de aur sau alte aspecte de conversie a unei capturi într-o expresie artistică suverana simţului vizual.

Analiză pe imagine

Imaginea de faţă („Tension”) se supune în primul rând unui legământ indirect cu condiţiile atmosferice ale unui august timpuriu. În cele câteva zile, Fyn este aproape complet lipsită de vânturi, iar curenţii marini reduşi la minim. O asemenea dinamică redă impresia unei mări anormal de liniştite, acumulând însă o stranie tensiune. Un gradient al adâncimii este astfel perceptibil, abstractul poziţiei rocilor din prim-plan oferind măsura. Linia orizontului trasată la puţin mai mult de o treime din cadru separă categoric prin presiunea sa (remarcaţi linia neagră) două tonuri de culoare apropiate, dar distincte, partea de sus prelevând în mai mult cyan. Aproape monocromă, tonuri pale de roşu şi galben invadează partea de jos a fotografiei, tensionând din nou fragilitatea tonurilor duale de albastru. Textura norilor, în special în partea stânga-sus a fotografiei, se corelează cu caracterul dezordonat al rocilor şi antrenează un simt final al ineditului. Se generează o dinamică a imaginii tocmai prin lipsa ei de mişcare şi prin staticitatea inerentă a unei fotografii. Momentul dezvăluie un sentiment de izbucnire, ca un puls ascuţit, ca un ţipăt primitiv tăinuit până atunci, ţintuit adâncimilor.

Sunt ferm conştient că această subiectivitate poate aparţine în mare parte propriei viziuni, dar a voi să fii obiectiv în acest domeniu ar însemna a rigidiza nişte reguli care ţin ori de propria persoană, ori de canoane. Iar acest aspect nu se potriveşte cu ceea ce am încercat să spun în rândurile de mai sus. Comunicaţi cu fiecare aspect al imaginii şi încercaţi o rezoluţie de convergenţă a mesajului. O fotografie în care persistă mai multe subiecte diferite ar putea genera neatractivitate şi lipsă de interes din partea privitorului.

Echipament folosit

Echipamentul folosit a inclus un corp Nikon D60, un obiectiv Tamron 18-200mm f/3.5-6.3 aspherical macro, trepied şi diverse filtre. Obiectivul all-around mi-a permis o flexibilitate mai mare de fotografiere pe diferite plaje focale, fără schimbarea obiectivelor, în funcţie de distanţa subiectului, caz în care aş fi pierdut momentul optim de captură.