Descătușare
Am tot povestit despre căutările mele, despre gânduri… Despre acele siluete expresive, neuzuale, dar care, la o simplă privire, nu degajau nici interes, nici inspiraţie. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă descoperi că orice corp are acel ceva… O linie curbă, o unduire pe care, ca fotograf, o cauţi. O împlinire a formelor care te îmbie, te atrage să sapi neobosit şi-apoi să imortalizezi.
Fotografie şi relatare: Răzvan Voiculescu, Text: Andreea Grigorean
Tocmai trecuse de graniţa celor 18 ani. Într-o zi, a venit să-mi spună că şi-ar dori să-mi pozeze. Nu ştia de ce. Pur şi simplu. Avea ceva mignon în aspectul corpului, al mişcărilor. Iar prezenţa ei, sfioasă, puţin retrasă, mi-a plăcut.
La scurt timp după prima vizită la studioul meu, ne-am reîntâlnit. Tot acolo. De data aceasta, să şi lucrăm. S-a lepădat de haine, apoi am rugat-o să-şi prindă părul la spate. Avea un spate cu câteva proeminenţe ale oaselor. Îmi plăcea foarte mult. I-am observat sânii. Rotunjimea lor contrasta cu subţirimea torsului, cu liniile frumos conturate ale mâinilor, iar pântecul era proporţionat cu torsul.
Nu începuserăm să lucrăm. O priveam.
După câteva imagini chiar deloc inspirate, am rugat-o să-şi relaxeze trupul. Primul ei gest a fost să-şi întindă braţele deasupra capului într-o poziţie neobişnuită. Ce bine că încă mai eram prin preajmă… Aceea era poziţia pe care o căutam! Un tors pe care-l doream terminat într-un cerc imperfect al braţelor.
Am dat fuga la lăcaşul de lângă studio. Acolo îmi colecţionez toate ciudăţeniile de obiecte pe care le găsesc în te miri ce locuri, prin peregrinările mele. Îmi amintisem de acel scripete, vai de mama lui, ruginit şi murdar, găsit undeva pe o plajă. Acela era obiectul pe care l-am făcut să fie lacătul mâinilor ei.
Am rugat-o să se prindă de acel obiect cu câte un deget de la fiecare mână. Şi să tragă. Tare. Să-şi plece capul şi să-şi frângă corpul.
Apoi am declanşat de câteva ori. Prima imagine a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult.
Încheiasem un „cerc” al altei şedinţe. Nu fusese greu. Chiar deloc. Ea avea o privire limpede. De parcă fruntea tocmai i se eliberase de gânduri. Albă şi plină de linişte. Ca o descătuşare.
