Denis Rouvre: Portraits

Jean-Paul Gaultier © Denis Rouvre

Denis Rouvre face fotografie de portret de aproape 20 de ani. Este recunoscut pentru imaginile sale cu vedete, chipuri faimoase din industria cinematografică, a muzicii, a designerilor de modă, arhitecţi, scriitori. Staruri sau adevărate legende în viaţă, aceste modele afişează o multitudine de fizionomii. Cea mai recentă e cea pe care o întruchipează în ultimul lor film. Fiecare dintre aceste întâlniri aduce cu sine o provocare: cum să-i determine să se debaraseze de masca lor din film, care rămâne întipărită pentru o vreme pe chipul şi în manifestările lor. Denis Rouvre reuşeşte acest lucru în mod admirabil.

Denis Rouvre, May 2010 © Manuel Braun

 Denis Rouvre

• născut în 4 iunie 1967, Epinay-sur-Seine, Franţa
• trăieşte şi lucrează în Paris
• peste 20 de expoziţii personale deschise în Franţa, Belgia, Polonia
• participări frecvente la Festivalul Internaţional de Fotografie de la Arles
• lucrări publicate în: Elle, GEO, GQ Italy, L’Equipe Magazine, L’Express, Le Monde, Le Nouvel Observateur, Madame Figaro, Marie-Claire, New York Time Magazine, Photo, Times New York, Vanity Fair Italy etc
• pagină web: www.rouvre.com

Lambert Wilson © Denis Rouvre

„Nu există naturaleţe, explică Denis Rouvre. Eu caut să fotografiez doar una dintre feţele personajului, momentul în care se dispensează de toate celelalte măşti şi îmi aparţine mie în totalitate. Trebuie să fac modelul curios asupra imaginii pe care aş putea-o capta avându-l ca subiect”. În câteva clipe, fotograful îl atrage pe actor într-un joc care are o singură miză: cum să scoată personajul din postura teatrală, ca să redevină el însuşi.

În mizanscena sa, unde decorul este redus la minimum, nu există decât ceea ce modelul poate oferi fotografului, chiar dacă acest lucru înseamnă uneori să-l seducă sau să forţeze limitele interacţiunii până într-un teritoriu nefamiliar actorului. În timpul acestor întâlniri faţă-n faţă, cu garda jos deseori, fotograful continuă să înregistreze toate micile sale gesturi, orice comportament nepotrivit sau surprinzător. Miza este captarea acelui moment în care subiectul devine vulnerabil şi afişează o expresie, o privire neobişnuită sau un gest care aparţine altcuiva. E fracţiunea de secundă în care Denis Rouvre realizează portretul.

„Portretele sale nu povestesc nimic. Surprind în schimb detaliile vizibile ale unui gest spontan, ale unei priviri ciudate şi neaşteptate sau ale unei emoţii de scurtă durată”, spune Cécile Cazenave, unul dintre criticii săi.

Tim Burton © Denis Rouvre

Industria de divertisment

Denis Rouvre a vrut de la bun început să fie portretist, dar n-a fost alegerea lui să fotografieze figuri celebre. „De cele mai multe ori eram desemnat să portretizez oameni simpli sau celebrităţi de către publicaţiile cu care aceştia semnau diferite contracte. Pentru un portretist ca mine, cel mai important lucru în fotografia de portret este consecvenţa în a face portrete oamenilor. Ceea ce mă interesează în cel mai înalt grad este posibilitatea de a mă juca cu imaginea unei celebrităţi care are sau este deja o imagine ca brand”, precizează fotograful francez.

Interacţiunea cu starurile nu e întotdeauna uşor de realizat, mai ales că industria de divertisment s-a schimbat foarte mult în ultimii 20 de ani. „Stabilirea unei întâlniri cu cineva faimos a devenit o chestiune strict controlată, viaţa unei celebrităţi fiind supravegheată îndeaproape de alte persoane sau de ataşaţi de presă care le manageriază timpul şi cariera. Mai mult decât altădată, starurile de acum aşteaptă ca portretele pe care le fac să surprindă o anumită imagine a lor, pe care şi-au construit-o în timp şi care ştiu că îi avantajează. Asta fără a mai menţiona cerinţele post-producţie, referitoare la a le retuşa unele defecte ale pielii sau alte detalii supărătoare ale chipului, ceea ce eu încerc din răsputeri să evit sau să refuz, ori să accept minimumul posibil”, afirmă Denis Rouvre.

Robert De Niro © Denis Rouvre

Prima vedetă

Prima figură faimoasă pe care a fotografiat-o a fost Ed Harris, în timpul Festivalului de Film de la Veneţia din 1994. E şi o scurtă poveste vizavi de această întâlnire, care îl amuză pe fotograf şi astăzi: „După vreo zece fotografii, ataşatul său de presă m-a rugat să mă opresc şi să părăsesc încăperea, considerând că era deja prea mult. Ed Harris a reacţionat imediat, cerându-i acestuia să iasă din cameră şi rugându-mă pe mine să continuu fotografierea”.

Denis Rouvre n-a experimentat până acum refuzul din partea vreunui nume faimos, în primul rând pentru că solicitările vin din partea publicaţiilor de specialitate sau marilor cotidiane. E mai greu să refuzi o revistă cu nume dacă vrei să beneficiezi de expunere largă. „Nu există solicitări individuale din partea fotografului. Probabil că sunt şi refuzuri, chiar dacă doleanţele vin din partea presei”, punctează interlocutorul nostru.

Interesul uriaş pentru vedete din partea publicului larg este explicat de fotograful francez prin atracţia omului simplu pentru viaţa idilică pe care se presupune că o trăiesc starurile. „E o imagine a reuşitei, a realizărilor artistice deosebite, a luminilor scânteietoare… un vis. Şi se potriveşte perfect cu fantezia pe care o naşte succesul”, completează Denis Rouvre.

„Le scafandre et le papillon”

În opinia sa, cel mai izbutit portret pe care l-a realizat este cel al actorului francez Mathieu Amalric, căruia i-a fotografiat chipul învelit aproape în întregime într-un tifon, singurul lucru vizibil rămânând ochiul stâng. Fotograful explică: „Deşi am surprins doar ochiul, cred că am reuşit un adevărat portret, fidel spiritului actorului. Când a venit la studio, Mathieu mi-a spus că îmi apreciază munca şi că are încredere în ce fac. A evitat apoi elegant discursul meu de întâmpinare şi m-a încurajat să lucrez cum simt de cuviinţă. Asta m-a făcut să mă simt liber şi creativ”.

Mathieu Amalric © Denis Rouvre

Ideea de a-i înfăşura capul într-un voal alb i-a venit din filmul „Le scafandre et le papillon”, regizat de Julien Schnabel în 2007, premiu pentru regie la Cannes în acelaşi an, în care Mathieu Amalric juca rolul unui jurnalist paralizat în urma unui atac cerebral, care se simte încătuşat în propriul său corp, putând comunica cu exteriorul doar clipind din singurul său ochi sănătos.

„Vreau întotdeauna să surprind o faţetă a realităţii, nu realitatea însăşi, oricum drapată într-o multitudine de aspecte. Nu cred că există portrete adevărate, cum nu cred de asemenea în portretul pe care sunt pe cale să-l fac înainte de a întâlni modelul. Încerc să nu anticipez nimic din ceea ce urmează să fac. Totul se reduce la spontaneitate şi dialog, dacă există dorinţă şi voinţă pentru aşa ceva. În caz că nu, cred că imaginea are mai puţină legătură cu mine”, declară Denis Rouvre.

Munca sa o descrie în cinci cuvinte: profunzime, severitate, întâmplare, umanitate şi intensitate. Celor care vor să-i calce pe urme în fotografia de portret le recomandă credinţă şi multă încredere în ceea ce fac: „Ia totul de la început, de fiecare dată, cu fiecare şedinţă foto. Încearcă să recuperezi şi să reînnoieşti felul de a te relaţiona cu modelul. Fii hotărât şi sigur cu alegerile tale!”