Ceahlău – Baierele cerului
Fotografia de peisaje – Surprinzătoare şi diversă, natura nu lasă niciodată fotograful la ananghie. Dar nu-i bătătoreşte calea şi nici nu-l trage de mânecă. Tronează şi aşteaptă cuminte să fie descoperită. Arthur Mustafa a ştiut şi unde să caute. S-a dus în Ceahlău să deschidă baierele cerului. Ce comori a găsit şi cum s-a raportat la ele, puteţi vedea în reportajul care urmează.
Text şi foto: Arthur Mustafa
Nu pot să nu mă gândesc zi de zi la frumoasa perioadă, de şase zile, cât a durat excursia de Crăciun din munţii Ceahlău. Acţiunea a fost organizată de Asociaţia pentru Turism şi Ocrotirea Naturii „Veniţi cu noi!” Arad (www.veniticunoi.ro), unul din cele mai active grupuri turistice de la noi din ţară. Merg pe munte cu acest grup de 12 ani, iar acesta a fost cel de-al şaselea Crăciun pe care l-am petrecut împreună cu ei, cel de-al şaselea an în care am plecat de la munte cu nenumărate amintiri frumoase şi zeci de fotografii.
Spre platou
Am fost de două ori în Munţii Ceahlău şi fiecare sejur petrecut acolo a coincis cu Crăciunul, prima dată în 1999, iar a doua oară în 2006. Iarna aceasta am plecat spre Ceahlău fără prea mari speranţe că voi reuşi să mă întorc cu nişte cadre fotografice extraordinare, deoarece în urmă cu şapte ani vremea nu a ţinut deloc cu noi, cerul a fost tot timpul acoperit de nori groşi, gri şi negricioşi şi am umblat tot timpul învăluiţi de o atmosfera lăptoasă, fără dimensiuni spaţiale şi care nu oferea aproape nicio posibilitate de face fotografii cât de cât interesante.
Am plecat spre Munţii Ceahlău în dimineaţa zilei de 22 decembrie 2006, cu trenul până la Topliţa, iar de acolo cu autobuzul până în staţiunea turistică Durău. Am ajuns în Durău destul de târziu, pe la ora 18:30 şi ştiam deja că partea cea mai dificilă a drumului o vom face pe jos, până sus la Cabana Fântânele, pe întuneric şi cu rucsacurile burduşite cu bunătăţile pregătite pentru cele şase zile de sărbătoare. Am urcat destul de greu cei aproape 420 m, diferenţa de nivel până la cabană, dar odată ajunşi, ne-am bucurat din plin de ceaiul cu rom şi vin fiert, pregătit tocmai la timp de către amabilul cabanier.
Pentru cei interesaţi să viziteze această zonă, recomand cu căldură Cabana Fântânele, ca loc de cazare. Aceasta şi-a îmbunătăţit mult condiţiile de cazare şi modul de tratare a turiştilor, în ultimii ani. Dar fotografilor dornici să surprindă imagini spectaculoase în Masivul Ceahlău le recomand să aibă cartierul general la Cabana Dochia, de pe platoul munţilor, de unde accesul spre punctele de maxim interes fotografic este foarte uşor, iar preţurile la cazare nu diferă foarte mult. Noi am ales Cabana Fântânele datorită drumeţiilor şi traseelor pe care urma să le parcurgem, intenţia fiind să vedem atât zonele de gol alpin, cât şi schiturile, mănăstirile şi locurile mai interesante de la poalele masivului.
Sfat important pentru cei care doresc să viziteze Ceahlăul în scop fotografic: să acorde atenţie maximă atât echipamentului foto, cât şi celui specific de munte, mai ales dacă vor merge iarna. Nu neglijaţi niciunul din aspecte, pentru că veţi avea de suferit fizic, dar şi moral, dacă pierdeţi ocaziile de a face fotografii reuşite. Cea mai importantă este probabil siguranţa echipamentului foto, de aceea trebuie să aveţi o geantă profesională de calitate, care să protejeze cât mai bine aparatura. Spaţiul de stocare contează foarte mult, dacă vreţi să petreceţi o săptămână sau mai mult la munte. Nu vă bazaţi că veţi găsi magazine foto în localităţile din zonă, unde să descărcaţi cardurile de memorie. De aceea, vă recomand să aveţi cu voi un hard disk portabil. Aceste medii de stocare au evoluat mult din punct de vedere al capacităţilor şi rezistenţei la transport şi manevrare, iar preţurile sunt acceptabile la produsele de bază.
Sfaturi utile
Fiind mândrul posesor al noului Nikon D80, cu o rezoluţie maximă de 10 megapixeli, am constatat că simplele carduri, fie ele şi de 2 sau 4 GB, nu mai sunt suficiente pentru o excursie de durată, datorită fişierelor de mari dimensiuni pe care le salvează acest aparat. În ceea ce priveşte echipamentul de munte, vă sfătuiesc să aveţi îmbrăcăminte foarte rezistentă la vânt puternic şi la viscole violente, elemente caracteristice zonelor înalte ale Masivului Ceahlău. Tot din acest motiv, alegeţi cu grijă tipul de trepied pe care îl veţi lua cu voi, fiind indispensabil de cele mai multe ori pentru a realiza imagini de calitate. În fiecare drumeţie, să nu vă lipsească din rucsacul de tură o lanterna frontală; este păcat dacă mergeţi în Ceahlău să nu rămâneţi măcar o seară pe platoul din spatele Cabanei Dochia, pentru a fotografia apusul de soare, iar dacă aveţi norocul ca văile dimprejurul masivului să fie învăluite într-o mare de nori, atunci cu siguranţă veţi fotografia nişte momente deosebite. Probabil cel mai bine ar fi să rămâneţi peste noapte la Cabana Dochia, cele aproximativ 120 de locuri de cazare vă garantează că nu veţi rămâne pe dinafară, iar răsăritul şi apusul vor merita cu siguranţă cele câteva ore petrecute în compania unor vânturi rebele, care vă vor îngheţa fiecare os. De ajutor în aceasta situaţie este un termos, pe care îl puteţi umple cu ceai şi rom de la cabana. Aveţi grijă totuşi cu cantitatea de rom, alcoolul nu este benefic pe munte, mai ales iarna.
Din cele şase zile petrecute la Cabana Fântânele, în cinci dintre ele am făcut trasee foarte variate, care au acoperit practic majoritatea zonelor masivului; trei zile au fost alocate vizitării vârfurilor, platoului şi crestelor munţilor, iar în celelalte două zile am vizitat staţiunea Durău, comuna Ceahlău şi satele adiacente. Acestea din urmă nu prezintă un interes fotografic deosebit, poate doar în anotimpurile cu vegetaţie, mai ales toamna, când poalele versanţilor acoperite de păduri de amestec, împreună cu vecinătatea Lacului Izvorul Muntelui, pot crea palete şi compoziţii coloristice foarte frumoase.
Dimitrie Cantemir despre Ceahlău:
„Dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias.”
De vizitat
Obiectivele interesante în zonele joase ar fi în primul rând culmile şi obcinile domoale, care străjuiesc cei aproximativ 6 km de şosea de-a lungul căreia se întinde comuna Ceahlău şi satele care aparţin de aceasta. Aceste obcini sunt în general defrişate, iar pe ele se găsesc fâneţele, grădinile şi livezile aparţinând caselor de la drum. Multe dintre acestea sunt pitoreşti, iar dacă în calea fotografului apare şi o turmă de oi sau un personaj local original, acesta poate face câteva fotografii interesante. Alte obiective ar fi aici bisericile, mănăstirile şi schiturile care apar din loc în loc; dacă potecile vă poartă la Mănăstirea Răpciuniţa, cu siguranţă măicuţele de acolo vă vor pofti la o masă sau la un ceai cald, un blid de plăcinte şi mere aromate de munte. Cel mai important monument istoric şi religios, din zonă, este Mănăstirea Durău, aflată în staţiunea omonimă; mănăstirea datează din secolul al XVII-lea şi are în centru o biserică ce a fost pictată în ceară de Nicolae Tonitza. Cele mai interesante pentru mine au fost totuşi ruinele palatului cnejilor din satul Schit, care datează din secolul al XVII-lea, construit pe locul fostului schit Hangu, din secolul al XV-lea. Ruinele sunt într-o stare jalnică, distruse de vegetaţie şi nepăsare, însă, biserica din secolul al XVII-lea a supravieţuit intactă şi în prezent este restaurată complet.
Însă marea satisfacţie am avut-o în zilele petrecute pe numeroasele poteci care împânzesc muntele şi care ne-au permis să ajungem în zona abruptă şi în golul subalpin. În mare parte, traseele turistice sunt bine marcate, inclusiv cu plăcuţe reflectorizante, important dacă intenţionaţi să le parcurgeţi şi noaptea. Zona interesantă din punct de vedere fotografic începe de la peste 1.500 m altitudine, unde vegetaţia înaltă se mai răreşte şi lasă să ajungă privirea pe văile şi stâncăriile din jur. Zona intermediară, de la Cabana Fântânele până la altitudinea mai sus amintită nu poate şi nu merită să fie exploatată fotografic, cel puţin iarna, nici măcar Cascada Duruitoarea (cea mai mare din tot masivul, cu o cădere de peste 30 m). Ajuns aproape de golul subalpin, am realizat că tot efortul, destul de mare, de a ajunge până aici a meritat din plin.
„Atenţie maximă atât echipamentului foto, cât şi celui specific de munte, mai ales dacă mergeţi iarna. Nu neglijaţi niciunul din aspecte, pentru că veţi avea de suferit fizic, dar şi moral, dacă pierdeţi ocaziile de a face fotografii reuşite.”
Spectacolul norilor
Spre deosebire de prima excursie în Ceahlău, acum am avut şi noroc de vreme bună pentru fotografiat. În toate cele trei zile de urcat pe creastă am avut parte, în prima fază a urcuşului, de mase imense de nori, care se vălătuceau, se încolăceau, luptându-se parcă cu duhuri nevăzute, dar dându-se bătute în cele din urmă. Urmau mai apoi contururile crestelor, pentru a se prăvăli în final în văile adânci, asemenea unor cascade imaginare create de un iluzionist. Şi la fel cum apăreau odată cu răsăritul soarelui, tot aşa dispăreau spre amiază sau se piteau cuminţi pe fundul văilor.
Imediat după ajungerea noastră pe platou, vântul a început să se domolească, iar apoi s-a oprit de tot, pentru a ne lăsa parcă să ne bucurăm din plin de peisaj; cu excepţia Vârfului Toaca şi a staţiei meteorologice de pe acesta, unde n-am rezistat mai mult de cinci minute din cauza vântului puternic, de ajuns însă pentru a surprinde întreaga panoramă invadată de norii de joasă altitudine. La coborâre de pe Vârful Toaca m-am mai relaxat şi am încercat nişte cadre şi compoziţii mai deosebite cu celebra scară de lemn, pe care se făcea odinioară accesul până la staţia meteo, pornind de la o altitudine de 1.820 m şi urcând o diferenţă de nivel de 80 m pe cele 462 de trepte, acum rupte, unele lipsă şi prăvălite în bucăţi pe versant. Nu ştiu dacă această originală scară va mai fi vreodată refăcută, dar ar fi păcat să se piardă un element propriu acestor munţi.
Fotografiile prezentate în revistă sunt făcute cu un aparat Nikon D80, dotat cu un obiectiv 18-135 mm f/3,5-5,6 ED-IF AF-S DX Zoom-Nikkor, iar stocarea imaginilor s-a făcut pe 2 carduri de memorie SanDisk Extreme şi pe un hard disk portabil Vosonic VP2160 40 GB. Am mai folosit filtre de 67 mm Hoya UV HMC Super, de polarizare circulară HMC şi NDx8 HMC.
„Fotografilor dornici să surprindă imagini spectaculoase în masivul Ceahlău le recomand să aibă cartierul general la cabana Dochia, de pe platoul munţilor, de unde accesul spre punctele de maxim interes fotografic este foarte uşor, iar preţurile la cazare nu diferă foarte mult.”
Epilog
Ceahlăul, o adevărată împărăţie a norilor şi legendelor, este un munte complex şi inedit. Ca fotograf, am avut parte de multe satisfacţii aici şi nu pot decât să repet cuvintele lui Mihail Sadoveanu: „Ai umblat opt ceasuri, ai străbătut douăzeci şi ceva de kilometri, te-ai mulţumit la amiază cu o gustare fugară, nu te simţi prea obosit, eşti în starea aceea specială de euforie pe care nimic nu ţi-o poate da în celelalte împrejurimi ale vieţii.”
Mai multe imagini din seria cu Munţii Ceahlău găsiţi pe website-ul personal: www.arthurmustafa.com
