Drepte și curbe la Bâlea Lac

Publicat in Aug 19, 2011

De câțiva ani am luat hotărârea de a-mi petrece fiecare concediu în locuri noi. Anul acesta în luna august am ales cabana de la Bâlea Lac. Alegerea a fost făcută după ce am văzut câteva fotografii pe Internet.

Text: Mark-Robert Ferenczi

Trebuie să recunosc că primul imbold către această locație mi l-a dat articolul despre HDRI dintr-un număr anterior al revistei PHOTO magazine. Atunci primul gând m-a dus la o fotolocație, dar în final am ales această zonă, în primul rând pentru recreere.

Pregătirile

Cea mai mare dilemă în seara dinaintea plecării era trepiedul – o achiziție extrem de profitabilă pentru folosirea în studio, dar când vine vorba de ieșit la vânat peisaje, aș prefera să nu car patru kilograme în plus în bagaj. După acest concediu, am hotărât, în sfârșit, să caut un trepied ieftin și ușor, de care să nu-mi pară rău în caz de pierdere sau distrugere, dar în primul rând care să fie cât mai comod în astfel de locații.

Prima zi

În cazul unei călătorii cu mașina, prima zi e aproape invariabil pierdută. Întotdeauna îmi rezerv timpul rămas pentru drumeții de recunoaștere a zonei și pentru relaxare. Având la dispoziție un Canon EOS 10D cu un obiectiv 70-200 mm f4 L de la Canon, știam de la început că timpul acordat fotografiei se va materializa în primul rând în imagini de detalii și portrete de familie.

Serpentine

Începând cu a doua zi, acumulatorii din aparatul foto ajung seară de seară la încărcat, epuizați de declanșările dese.

Primele cadre expuse se materializează în portrete și peisaje. Cele din urmă nu mă mulțumesc și încep să caut ceva special, ceva ce nu am mai văzut în altă parte. Căutările ne-au dus pe traseul spre cascadă, unde am hotărât că voi lua și trepiedul cu mine. A fost o alegere foarte incomodă.

În partea cea mai greu accesibilă a acestui traseu, aflat pe creasta muntelui, am realizat primele imagini ale curbelor Transfăgărășanului. Mi-au plăcut întotdeauna imaginile mai abstracte, iar faptul că aveam la dispoziție un teleobiectiv m-a îndemnat să folosesc liniile curbe ale șoselei, pentru surprinderea unor astfel de cadre.

Lacul Vidraru

După câteva zile de scurte drumeții, care ne-au purtat mare parte a timpului prin norii omniprezenți, am hotărât să facem o excursie până la Lacul Vidraru. Drumul spre baraj ne-a învârtit pe serpentine mai bine de 50 de kilometri, iar la destinație ne-a întâmpinat gigantica statuie comunistă ce domină valea.

Cum la ora aceea soarele se afla deja deasupra capului, nu am avut prea multe variante disponibile pentru peisaje, astfel încât am expus câteva cadre cu detalii ale barajului.

Trecând peste gustul amar lăsat de atmosfera de delăsare totală față de splendorile naturii, scopul meu a fost atins din ambele puncte de vedere, cel fotografic și al relaxării.

Dacă am învățat ceva din această deplasare, este că adaptarea la situație și condiții e foarte importantă. Din echipamentul foto nu poate lipsi filtrul UV. Încercați să aveți la îndemână, pe lângă o pelerină de ploaie, și o protecție impermeabilă pentru geanta foto; la asemenea altitudini, vremea se schimbă pe neașteptate.