„Polaroid” la Atlas Gallery

Locaţia londoneză Atlas Gallery a expus începând din 9 octombrie o selecţie amplă de printuri realizate pe Polaroid de artişti de primă mână, care au realizat de-a lungul timpului imagini pe acest suport sau care au colaborat într-un fel sau altul cu Polaroid Corporation, în cadrul programelor de cercetare ale acestei firme. Selecţia urmăreşte dezvoltarea şi utilizarea acestui suport fotografic de la naşterea sa şi până în prezent.

Andy Warhol, Self-Portrait in Fright Wig 1986 Unique Polaroid © The Andy Warhol Foundation for the Visual Arts, Inc.

La începutul lui 2008, Polaroid Corporation a încetat producţia celebrei sale pelicule foto. Doi ani mai târziu, mai exact data de 9 octombrie 2009, marchează încetarea definitivă a acestuia, reprezentând data expirării înscrisă pe ultimele pachete de film Polaroid.

Imprimarea pe această peliculă a fost inventată de Edwin H. Land, fondatorul Polaroid Corporation, în 1947. Chiar de la început, Land a recunoscut importanţa explorării artistice asociate cu produsele firmei sale, aşteptând ca fotografii să forţeze limitele acestui mediu. În 1948, Edwin Land l-a întâlnit pe Ansel Adams, care avea să fie primul dintr-un cerc restrâns de artişti care au făcut şi consultanţă pentru Polaroid, la testarea aparaturii şi filmelor. Despre această peliculă, Adams avea să scrie următoarele: „Cred că promite să constituie unul din cei mai importanţă paşi înainte în dezvoltarea fotografiei”.

În anii ’50 şi’ 60, Land a atras şi alţi artişti, consacraţi sau mai tineri, unii experimentând intens cu acest mediu, utilizând printurile ca pe un suport pentru experimentări şi manipulări ulterioare.

De pildă, în deceniul şase, Lucas Samaras introducea în autoportretele pe care şi le făcea inserturi în cerneală şi vopsele. Odată cu lansarea aparatului Polaroid SX-70, în 1972, Samaras îşi va confecţiona un instrument special de prelucrare a culorilor, cu care va opera modificări asupra imaginilor fotografice.

De-a lungul a şase decenii, invenţia lui Land va alimenta imaginaţia multor artişti, printre care Ansel Adams, Andy Warhol şi îndeosebi Robert Mapplethorpe. Jeff Rosenheim, curator al Muzeului Metropolitan de Artă din New York, va saluta camera Polaroid SX-70 şi filmul instant, lansate în 1972, întrucât acestea îi permiteau lui Walker Evans, deja în vârstă şi cu energia diminuată, să facă fotografie în continuare. „Nu mai putea manevra un aparat greu pe suport, dar putea lucra cu un SX-70”, spunea despre Walter Evans, care se va stinge din viaţă în 1975. Printurile Polaroid ale lui Evans, adăuga Jeff Rosenheim, constituie „o recapitulare a întregii sale cariere ca fotograf, ultimul său corpus major de lucrări”.

O afirmaţie similară e valabilă şi în cazul lui André Kertesz, care se resimţea puternic, emoţional şi fizic, după moartea soţiei Elizabeth. Recuperarea sa remarcabilă a început după ce şi-a achiziţionat o statuetă de sticlă, un bust, pe care a început să-l fotografieze din diverse unghiuri în apartamentul său, utilizând un Polaroid SX-70, având autonomie şi un feedback rapid. Specificul procesului Polaroid îi permitea lui Kertesz să conserve o imediateţe a sentimentelor pe care altminteri nu ar fi căutat-o şi care va inspira un segment important din lucrările sale târzii.

De la bun început, fotografierea cu Polaroid a devenit parte integrantă din domeniul fashion, adoptată pentru feedback-ul rapid în ce priveşte compoziţia şi expunerea. Pe măsură ce fotografi ca David Bailey sau Helmut Newton se bucurau de reputaţie internaţională tot mai solidă şi-şi făceau intrarea în lumea artistică, printurile lor Polaroids vor trece şi ele prin metamorfoze, devenind, din instantanee de lucru numai bune de aruncat la gunoi, lucrări artistice vânate de colecţionari şi privite cu consideraţie pentru calitatea lor de a fi imortalizat prime stadii în articularea conceptului artistului.

Albumul „Pola Woman” al lui Helmut Newton, apărut în 1992, a marcat un moment de cotitură, demonstrând statutul respectat pe care îl atinsese această tehnică; expoziţia de la Atlas Gallery include câteva din imaginile acestui album. În prefaţă, Newton nota că „primele Polaroiduri au o prospeţime şi o spontaneitate care le lipseşte fotografiilor finale, realizate pe ceea ce numim «peliculă adevărată»”.

Lucrările din cadrul expoziţiei de la Atlas Gallery sunt semnate de Nobuyoshi Araki, David Bailey, Peter Blake, reprezentant legendar al curentului pop, Elliott Erwitt de la Magnum, Walker Evans, Ralph Gibson, Jim Goldberg, Philippe Halsman, André Kertész, William Klein, Robert Mapplethorpe, Mary Ellen Mark, Helmut Newton, Marc Quinn, Lucas Samaras şi Andy Warhol, printre alţii.

Despre legătura sa cu această tehnică, Marc Quinn, reputat artist contemporan, declara în mai anul trecut următoarele: „Instantaneele pe Polaroid par să reprezinte sculptura unei fotografii. În momentul în care apeşi pe buton, printul iese din corpul aparatului, iar imaginea devine obiect”.

Expoziţia de la Atlas Gallery (www.atlasgallery.com) a fost deschisă între 9 octombrie 2009 şi 16 ianuarie a.c.